Trenduri

Undă verde: Certificate pentru textile ecologice

Biobaumwolle aus Burkina Faso, © Hess Naturtextilien GmbHVerficat şi atestat ecologic împotriva substanţelor ecologice: Cererea de certificate pentru textilele ecologice este în continuă creştere, însă legislativul nu a luat până acum nicio decizie în această privinţă.

Copii de nouă ani lucrează în ateliere de muncă, aşa-numite „sweatshops”, cosând paiete pe tricouri; culegători de bumbac afectaţi de pesticidele folosite pe plantaţii; femei tinere ce petrec 14 ore pe zi la maşina de cusut. Întocmai genul acesta de reportaje despre condiţiile de lucru inumane a şocat opinia publică din Germania. Acest lucru afectează atât producătorii de marfă ieftină cât şi pe cei de produse de firmă, în esenţă întregul domeniu textil globalizat. Având în vedere că în ţinutul Hochlohnland din Germania nu mai există aproape nici o fabrică de textile, au dispărut şi instanţele de control aferente. În pofida acestor lucruri, mulţi consumatori din Germania doresc implementarea şi respectarea unor standarde sociale minime în procesul de producţie a pieselor vestimentare, printre care blugi, fuste şi bluze, şi de asemenea evitarea oricăror efecte negative asupra mediului, sub forma substanţelor nocive.

Puţine posibilităţi de control

Schul-Kleidung, © Hess Naturtextilien GmbHStatul german se află în cap de listă în ceea ce priveşte alimentele ecologice şi protecţia mediului. Pentru legumele, pâinea şi carnea bio produse în condiţii igienice au fost concepute standarde şi sigle, pe baza cărora este controlată producţia, reuşindu-se astfel atragerea încrederii clienţilor. Industria modei ecologice are, în schimb, multe de recuperat în această privinţă. Nu există nici măcar cifre referitoare la procentajul pe care îl ocupă aceasta în ansamblul industriei textile din Germania. „Când anume se poate spune că o piesă vestimentară este o una ecologică? Şi când poate fi numit un produs ca fiind bio?” Cu aceste întrebări, Heike Scheuer de la IVN (Asociaţia Internaţională pentru Economia Produselor Textile Naturale) ridică o nouă problemă. „În domeniul alimentar, categorizarea este mult mai simplă, fiindcă sunt mult mai clare căile de distribuţie.” În acest caz, oul bio ajunge în magazinul de alimente bio sau în raionul special al unui supermarket. În cazul hainelor însă, tricourile din bumbac ecologic sunt expuse alături de cele provenite din producţii obişnuite şi alături de cele din fibră sintetică. Şi chiar dacă materia brută provine din agricultura ecologică, este totuşi o cale lungă de pe plantaţie până la client. Pe parcursul acestui drum, materialele sunt tratate, cusute, imprimate sau mercerizate. Există, prin urmare, spaţiu suficient pentru substanţe chimice, transporturi dăunătoare mediului şi condiţii de lucru improprii.

Jeans aus der Serie Cotton made in Africa, Otto, © Otto GmbH & Co KGT-Shirt aus der Serie Cotton made in Africa, Otto, © Otto GmbH & Co KG

În cazul modei ecologice, unde regulile sunt respectate pe întreaga durată a procesului de producţie, poziţionarea pe piaţă este la fel de eterogenă ca şi cea a industriei textile în ansamblu. În primul rând, există companiile de marcă ce s-au dedicat complet produselor ecologice şi sustenabile. În Germania există deja numeroşi producători cu tradiţie în domeniul textilelor ecologice, ca de exemplu „Hess Natur”, care abordează o linie vestimentară generală şi constantă, mai puţin orientată după anotimpuri. În plus, în ultimii doi ani şi-au făcut apariţia chiar şi câteva firme tinere de modă axate pe produse ecologice.

Lanţurile de magazine şi marile firme se adaptează

Apoi, mai există şi piesele ecologice ale marilor firme şi linii vestimentare ecologice în cadrul brandurilor internaţionale. Aşa a reuşit, spre exemplu, H&M să atragă atenţia presei prin intermediul unei colecţii Organic-Cotton, iar Levi’s a pregătit apariţia blugilor eco, confecţionaţi din bumbac organic şi trataţi cu indigo, în locul substanşelor chimice. Tot ce înseamnă ecologic – şi mai ales tot ce arată şi bine – se află în momentul de faţă la mare căutare în rândul consumatorilor. De aceea se vorbeşte în cazul acestor trenduri ale marilor lanţuri de magazine despre „green-washing”, o campanie de imagine prea puţin relevantă din punct de vedere financiar.

Logo C & A Bio-Cotton, © C & ALogo Cotton made in Africa von Otto, © Otto GmbH & Co KG

Având însă în vedere cantităţile pe care le comercializează marile magazine, putem spune că acestea sunt de mare valoare pentru dezvoltarea globală a unei pieţe sustenabile a modei. În acest sens a fost premiat magazinul en-gros Otto, în anul 2007, pentru cel mai bun raport de sustenabilitate al unei firme germane. Aproape 100% din hainele comercializate au fost testate din punct de vedere al substanţelor dăunătoare, iar sigla proprie denumită „Pure Wear” a fost concepută pentru a marca textilele confecţionate din bumbac ecologic. Suplimentar, Otto produce şi haine din „Cotton made in Africa”, ceea ce înseamnă că pe lângă aspectul ecologic se ţine seama şi de aspectul de fair-trade (comerţ corect). În capul listei cu modele pozitive se află de asemenea C&A. Lanţul de magazine de îmbrăcăminte oferă clienţilor începând cu anul 2007, în cadrul a 204 filiale europene, un vast sortiment de produse din bumbac ecologic, urmând să se extindă şi mai mult în viitor.

Nevoia de certificate pentru produse textile

Textiles Projekt der Firma Hess in Nepal, © Hess Naturtextilien GmbHEtichetele precum „Pure Wear” sunt sigle propri create de producători. Cu toate acestea, Alexandra Perschau din cadrul PAN (Pestizid-Aktions-Netwerk/Reţeaua de acţiune împotriva pesticidelor) este de părere că etichetele celor de la Otto şi C&A sunt cât se poate de corecte.

În privinţa altor firme, cărora PAN le refuză catalogarea producţiei propriilor textile, Alexandra Perschau este, cu bună dreptate, ceva mai rezervată. Cu toate acestea, denumirile precum bumbac bio nu sunt nicidecum protejate prin lege, explică ea. Iar acest lucru se pare să dea frâu liber creativităţii producătorilor. „Ar fi, prin urmare, de dorit ca politicienii să creeze un Certificat pentru produse textile, protejat prin lege, asemenea siglei bio (Bio-Siegel) pentru alimente.”, spune Perschau.

Jeans aus der Serie Cotton made in Africa, Otto, © Otto GmbH & Co KGÎn momentul de faţă, asociaţiile sunt cele care se ocupă de crearea acestor sigle. Patru mari asociaţii de textile din Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi Japonia au stabilit împreună aşa-numitul Global Organic Textile Standard (GOTS). De asemenea există şi Asociaţia Internaţională pentru Economia Textilelor Naturale (IVN), care oferă două sigle ale calităţii: Naturtextil IVN şi Naturtextil IVN best, certificatul care prezintă în momentul de faţă cele mai înalte standarde cu privire la producţia de textile, desfăşurată în armonie cu mediul şi cu societatea.

„Cererea de certificări din industria vestimentară este în creştere”, spune Heike Scheuer de la IVN. Sănătatea şi confortul, observă tot mai mulţi oameni, nu se simt doar în stomac, ci şi pe piele.

Stefanie Dörre
este redactor la revista „tip” din Berlin.

Traducere din germană de Roxana Crăciun
Copyright: Goethe-Institut e. V., Online-Redaktion
Februar 2008
Link-uri pe aceeași temă

Facebook

Găsiţi informaţii actuale despre campania noastră şi pe facebook!

Limbajul tinerilor

Langenscheidt.de
Tinerii ne spun care sunt cuvintele lor preferate din limbajul de zi cu zi.

Germania în date şi cifre

Ruth Rudolph  / pixelio.de
Informaţii actuale despre diferite domenii ale vieţii moderne din Germania

"Şcolile: Partenere ale viitorului"

O iniţiativă ce doreşte să trezească în rândul tinerilor interesul pentru
Germania contemporană.