Literatură

Există conceptul de ”normalitate”?

 

Titlu: Spiegelkind

Autor: Alina Bronsky

Dacă citeşti cartea în germană, ar trebui să ai cel puţin nivelul B1.

Gen: roman - ficțiune, fantasy, bildungsroman

Tema cărţii: Prima carte a trilogiei “Spiegel”, unde, împreuna cu Juli, protagonista romanului, descoperim o complet altă lume, plină de personaje neobișnuite și evenimente ieșite din comun. Tânăra de 15 ani pornește în cautarea adevărului despre trecutul mamei sale, dar ceea ce descoperă nu este întotdeauna și lucrul la care se așteaptă. Societatea din care face parte este una cât se poate de “normală”, fiecare pesoană având o brațară pentru identificare, fiecare casă fiind identică cu celelalte, iar fiecare lucru inventariat cu o foarte mare exactitate. Într-o zi, la liceul ei sosește o nouă colega, pe nume Ksü, care face parte din categoria “ciudaților”, având un look foarte extravagant, fiind rasă în cap, îmbrăcată cu cele mai nonconformiste haine. Cele două ajung a lega o prietenie strânsă, dar interzisă de către tatalăl lui Juli, toți “normalii” manifestând o antipatie puternică față de “ciudați”. Mama lui Juli dispare din senin, iar fiica ei este nevoită să pornească  într-o cautare a adevărului presărată la fiecare pas cu obstacole. Ea începe să caute informații, descoperă o a treia clasă socială, și anume “zânele”, din care face parte și mama sa. Zânele aveau preocupări artistice. Ele realizau tablouri, care nu erau niște simple picturi, ci reprezentau oglinzi între două lumi. Juli acumulează din ce în ce mai multe cunoștințe și pătrunde în tainele acestei lumi nou descoperită. Din acest moment acțiunea devine din ce în ce mai captivantă, tempoul cărții crescând considerabil odată cu parcurgerea capitolelor, iar cititorilor fiindu-le greu să mai lase cartea jos din mână.

O recomand persoanelor de orice vârstă, care doresc să evadeze din cenușiul vieții măcar pentru câteva ore și care nu se tem să-și lase imaginația să zboare prin lumi fantastice, împreuna cu personajele extrem de diverse. . 

Cum ai defini normalitatea?
Eu consider că această „normalitate” reprezintă un lucru foarte abstract. Nu există oameni normali sau ciudați, iar fiecare dintre noi deține ceva special. De aceea trebuie încurajată răspandirea atitudinii cât mai tolerante față de cei din jur, nu cea care ne limitează posibilitățile, multor persoane lipsindu-le curajul de a fi ele însăși și de a-și expune propriile idei fără să fie afectate de criticile ce vor urma. Oricine ar trebui să aibă posibilitatea exprimării libere, începând de la modul de gândire, look-ul cu care se identifică cel mai bine, felul cum se îmbracă, până la stilul de viață și multe altele. Prin urmare, termenul „normalitate” diferă de la o persoană la alta, opiniile pe această temă fiind extrem de diverse și poate mai mult de atât, acest cuvânt nu ar trebui să existe deloc.

Unde ai putea citi cartea cel mai bine?
Undeva în natură, fiind la un gând distanță de lumea zânelor. 

Citatul preferat
„Am apucat-o de umăr pe Ksü:
- Cine sunt acești copii? Ciudații?
- Poftim?, a ripostat ea.
- Am întrebat din ce categorie fac parte acești copii?
- Ce contează?
- Dar ei trebuie totuși să aparțină unei clase sociale, căci ei sunt atât de diferiți față de noi!
Ksü a dat din cap și a ripostat fără nicio ezitare, aruncându-mi o privire plină de subînțeles.
- Ei sunt tot oameni, Juli. Oameni.“

Acest citat evidențiază cel mai bine una dintre problemele cu care se confruntă societatea din zilele noastre, și anume toleranța, sau mai bine spus lipsa acesteia față de cei din jur. Pe parcursul romanului ne dăm seama de necesitatea acesteia in viețile fiecăruia.

Anecdotă interesantă despre autor: "Normal că politica este importantă, dar se împotmolește totuși de fiecare dată când unul mănâncă piure." ― Alina Bronsky

Primul gând pe care l-am avut când am terminat cartea: În momentul când am terminat de citit și ultima pagină, toate presupunerile mele s-au spulberat, schimbându-se totul la 180 de grade. 
Cartea am descoperit-o la olimpiada de germană, fiind unul dintre romanele propuse la proba de proiect.

Irina Grosu

    Newsletter