Traducătorul Thomas Brovot „E vorba de multă pasiune“

Cu doar câteva edituri s-a stabilit o procedură de remunerare comună.
Cu doar câteva edituri s-a stabilit o procedură de remunerare comună. | Foto (detaliu): © Silver Drareg/ Fotolia

Traducătorii operelor literare sunt punți indispensabile între culturi, dar rareori sunt remunerați în mod corespunzător. Traducătorul Thomas Brovot ne explică de ce traducerile pot însemna chiar și în condițiile date o mare bucurie.

Domnule Brovot, la ce lucrați acum?

Eu traduc de cele mai multe ori din spaniolă, dar acum lucrez, de dragul variației, la un roman cu vampiri scris în franceză: unul care este ba sângeros, ba fermecător, mereu plin de o imaginație exuberantă și de o demență minunată.

Cartea va fi un bestseller?

Asta e mai degrabă greu de crezut.

Cât de mari sunt șansele ca veniturile Dvs. să crească în cele din urmă, datorită numărului mare de exemplare vândute?

Deși între timp mulți traducători primesc procente din prețul de vânzare al cărților traduse de ei, rareori se adună sume substanțiale, mai ales când vine vorba despre romane pretențioase din punct de vedere literar, care nu sunt cumpărate decât de un cerc limitat de cititori.

Dar oare asta nu este în avantajul traducătorilor romanelor de divertisment, care de regulă se vând mai bine, comparativ cu traducătorii operelor literare de calitate? Sau invers: Merită efortul de a traduce un text literar dificil, dacă în cele din urmă cartea se va vinde în doar 3000 de exemplare?

Eu cred că dacă ar fi vorba doar despre aspecte de ordin financiar, majoritatea traducătorilor și-ar fi luat de mult tălpășița. E vorba și de multă pasiune. Să traduci o carte cu adevărat bună, indiferent de dificultate și de eforturile depuse, îți poate aduce o mare bucurie. Sigur că traducătorii de bestseller-uri sunt în avantaj, dacă primesc o cotă din încasări, care își merită numele. Ar fi frumos dacă am putea să facem aici un calcul combinat, ca editurile: câte o lucrare pentru reputație și altădată una pentru buzunar. Dar traducătorii își dobândesc repede o etichetă și nu li se mai oferă traduceri din categoria cealaltă.

Participarea traducătorilor la profitul obținut din vânzarea cărților

Cum se desfășoară negocierile Asociației Traducătorilor cu editurile?

După zece ani de negocieri cu editurile, după o serie întreagă de sentințe pronunțate de diferite instanțe, chiar de Curtea Federală Supremă, și în urma unei decizii a Curții Constituționale - de fiecare dată concluzia fiind: traducătorii literari trebuie să participe la profit - s-a reușit măcar stabilirea unei așa-numite Reguli Comune de Remunerare cu câteva edituri, care stabilește procentele acordate traducătorilor în plus față de onorariul de bază.

Asta înseamnă că situația traducătorilor s-a schimbat în ultimii ani, sau chiar că s-a îmbunătățit considerabil?

În niciun caz considerabil, căci neajunsurile cauzate de remunerația scăzută nu au fost eliminate. Totuși este un pas important. Din păcate, mai sunt prea multe edituri care își modelează, dincolo de prevederile legale, participările standard în așa fel încât nu „riscă” nimic: La tiraje mici nu oferă nimic, la tiraje medii oferă sume mici, iar la tiraje mari participarea tinde către zero. Mai sunt destule cazuri care denotă încă o situație precară.

„Traducător e cel care face asta“

Care sunt exact sarcinile și obiectivele Fondului German pentru Traducători?

Ca toate celelalte arte, și arta traducerilor depinde de subvenții publice. În acest context - drept model ne-au servit aici Olanda, Suedia, Norvegia - s-a înființat în 1997 Fondul German pentru Traducători. Iar sprijinul oferit prin fond acoperă trei direcții: În primul rând, Fondul acordă burse traducătorilor, ceea ce este cel mai important. Apoi, împreună cu cu o serie de parteneri, organizează în cadrul „Academiei pentru Arta Traducerii”, seminarii, workshop-uri sau ateliere de formare continuă. Meseria de traducător literar nu se învață la școală. Traducătorii sunt cei care chiar fac asta, iar noi am învățat dintotdeauna singuri să facem meseria asta. Și, în cele din urmă, vrem să aducem arta traducerii în conștiința publică, cu ajutorul unor evenimente și publicații, în această categorie intră și titlul de profesor invitat pentru poetica traducerii August-Wilhelm-von-Schlegel, pe care l-am înființat împreună cu Institutul Peter-Szondi al Freie Universität din Berlin.

Care sunt subiectele care vă preocupă la nivel de conducere a Fondului German pentru Traducători?

Vedem cu bucurie cum formarea continuă pe care o organizăm servește drept model și este urmărită cu interes în străinătate. În acest sens, împărtășim cu plăcere din experiențele noastre, de exemplu în cadrul unei colaborări cu Institutul Goethe din Moscova. Apoi, privind către Anul Aniversar al Reformei Protestante 2017, suntem prinși în prezent într-un proiect prin care ne apropiem din perspectiva traducătorului de cel mai influent traducător de limbă germană, traducătorul Bibliei Martin Luther. Și, încercăm desigur să ne facem reclamă pentru a obține o suplimentare de fonduri, deoarece din punct de vedere financiar suntem la limită în toate activitățile noastre, iar bugetul nu este suficient pentru acordarea unor burse substanțiale, de exemplu pentru proiecte de traduceri consistente și anevoioase. Aici speranțele noastre se îndreaptă către factorul politic.

Ați înființat de curând și o agenție a traducătorilor. Care au fost circumstanțele?

Acum voi vorbi puțin din altă postură. Breasla este reprezentată de Asociația Traducătorilor de Limbă Germană (prescurtat VdÜ), aceasta poate încerca să negocieze standarde minime cu editurile și să le ofere membrilor săi protecție juridică prin intermediul sindicatului Verdi; Fondul German pentru Traducători poate oferi burse și cursuri de formare continuă. Dar dacă este vorba despre negocierea unor condiții în baza unui contract cu editurile sau administrarea și exploatarea propriilor drepturi de autor, traducătorul este pe cont propriu. Și în astfel de cazuri, agenția pe care o administrez împreună cu colegul meu traducător Peter Klöss poate oferi asistență, un serviciu clasic. Punctul de plecare a fost revizuirea legii privind contractele de drepturi de autor în 2002, când s-a stabilit clar că autorii trebuie să fie remunerați în mod corespunzător. Însă cu legea asta frumoasă cu tot, liber-profesioniștii sunt nevoiți în continuare să își apere singuri drepturile. În ultimii ani s-au făcut multe lucruri. Eu văd agenția noastră ca pe o componentă a profesionalizării. Dar minuni nu putem face nici noi, asta este sigur.
 

Thomas Brovot, s-a născut în 1958 la Köln, a studiat romanistică și științe politice și traduce texte literare din spaniolă, portugheză și franceză. Pentru traducerile sale a fost distins cu numeroase premii, în 2012 a primit premiul Helmut-M.-Braem pentru adaptarea romanului „Mătușa Iulia și condeierul” a lui Mario Vargas Llosa. Thomas Brovot este membru co-fondator și din 2009 președintele Fondului German pentru Traducători. Locuiește la Berlin.