Cinema mobil Orașul ca ecran

Vorführung in Hamburg-Hammerbrook
Vorführung in Hamburg-Hammerbrook | Foto: © A Wall is a Screen

Cinematograful nu are nevoie de sală. În metropole precum Hamburg, Berlin sau Leipzig, filmele sunt proiectate pe fațadele clădirilor sau pe camioane. Reprezentațiile mobile constituie componente ale unei culturi urbane a evenimentelor și creează noi perspective pentru folosirea spațiului public.

Artera comercială „Neuer Wall” din Hamburg, înțesată de magazine de lux, este în timpul zilei un spațiu al consumului extrem de animat. „Atunci când proiectăm seara un film despre narcomanii care își injectează droguri prin cotloane, departe de centrele de consiliere, ni se arată o cu totul altă fațetă a orașului”, consideră Sven Schwarz. „Tocmai aceste contraste ni se par captivante.” Schwarz este co-fondator al colectivului A Wall is a Screen, care s-a constituit în anul 2003 în preajma Festivalului de Film de Scurtmetraj de la Hamburg. Grupul format la ora actuală din șase membri a început să proiecteze pe fațadele din centrul orașului Hamburg, pustii pe timpul nopții, scurtmetraje de cel mult 15 minute. „Răspunsul publicului a fost deîndată copleșitor”, povestește Schwarz. „La primele proiecții s-au adunat circa 500 de persoane.”

Cui aparține orașul?

Inițiativa A Wall is a Screen - înregistrată ca asociație non-profit - a aniversat deja cea de-a 222-a proiecție și a vizitat 27 de țări. Acest proiect cultural necomercial și-a stabilit ca obiectiv „utilizarea spațiului public în altfel de scopuri”, susține Schwarz. În plus, proiectul aduce în prim-plan aspectul participării cetățenilor. „Mesajul pe care îl transmitem oamenilor este: acesta este orașul vostru”. Între filme și locul în care acestea sunt proiectate trebuie să existe o legătură. Bunăoară, grupul a proiectat de mai multe ori în stații de metrou documentarul experimental On a Wednesday Night in Tokyo (2004) de Jan Verbeek - care prezintă, pe parcursul a șapte minute, cum navetiștii japonezi sunt storciți într-un vagon de metrou supraaglomerat -. În acest fel, imaginile de film și decorul real s-au suprapus într-o manieră atractivă. Pentru a-și adapta programul într-un mod cât mai flexibil, membrii grupului A Wall is a Screen călătoresc la spectacolele din țară și străinătate cu un arsenal de circa 800 de scurtmetraje.

Cinema cu farmec de gherilă

Orașul Hamburg a fost pionier în ceea ce privește acest concept de proiecții urbane. În metropolele germane au apărut deja, de ceva vreme, un număr mare inițiative similare. În Berlin, bunăoară, grupul „Mobile Kino”, o grupare de foști proiecționiști și operatori de cinema, însuflețește, prin intermediul unor spectacole digitale, spațiul urban - de exemplu, malurile râului Spree. Programul reprezentațiilor este afișat în avans pe pagina de Facebook a grupului. La rândul său, cameramanul Werner Kantor își caută pentru cinematograful său nomad cu precădere locații atractive pentru un public urban tânăr. A se vedea, de exemplu, clubul Kater Holzig sau galeria de artă Platoon din cartierul Prenzlauer Berg. Inițiativele de acest gen supraviețuiesc nu în ultimul rând datorită șarmului cinematografului de gherilă, cu atmosfera sa de mister și unicitate.

Înapoi în epoca filmului mut

Pe de altă parte, reprezentațiile pe care Tobias Rank și Gunthard Stephan le organizează sub titlul „Wanderkino – Laster der Nacht“ (rom.: „Cinema itinerant - camioanele nopții”), trimit în multe privințe cu gândul la perioada de început a cinematografiei. Pe ecranul montat pe un camion, ei proiectează exclusiv filme mute, acompaniate muzical la vioară și la pian. Inițiativa se înscrie în tradiția cinematografului itinerant apărut încă de la finele secolului al XIX-lea, mai înainte ca sălile de cinema să devină spații fixe consacrate proiecțiilor de film. În timpul sezonului open-air, Rank și Stephan realizează proiecții și în parcul Clara Zetkin din orașul lor natal, Leipzig, în fața unui public numeros de până la 400 de spectatori. Reprezentații au avut loc chiar și în poienițe sau cimitire. Proiecțiile sunt realizate cu aparate pe 16 mm. „Vrem, în definitiv, să oferim o experiență de film veritabilă”, declară Rank.

Latura socială a cinematografiei

„Licărire flexibilă” numește Holger Kraus seria cu care, începând din 2006, de două-trei ori pe lună, însuflețește cu precădere locații neobișnuite cu proiecțiile sale mobile. Debutul a avut loc cu proiecția filmului-dogmă a lui Tomas Vinterberg Das Fest (rom.: Serbarea) (1998) în fosta Vilă Kallmorgen din Hamburg. În încăperile părăsite ale familiei de arhitecți Kallmorgen, Kraus, un cineast și manager de evenimente profesionist, căruia în activitatea dinainte îi „lipsea sensul”, a reprodus scena perfectă pentru film. La fel ca familia din drama despre abuz a lui Vinterberg, publicul a fost invitat să se așeze la o masă lungă. Kraus este un expert al înscenării evenimentelor.

Impulsul pentru „Licărirea flexibilă” s-a ivit însă, mai înainte de toate, din dorința de a comunica într-un cadru mai larg. „Scânteia a fost aspectul social al filmului", explică Kraus. Pe lângă caracterul de eveniment, reprezentațiile sale în fața unui public de circa 100 de spectatori au întotdeauna și o latură politică. Astfel, Kraus a difuzat, într-un studio de știri al unui post de televiziune din Hamburg, filmul Burma VJ (2008) de Anders Østergaard, ce relatează despre jurnaliști care, riscându-și viața, au scos ilicit materiale din Myanmar.

Cinema fără limite

Kraus se finanțează prin încasările provenite de la spectacolele organizate. Prețul de intrare este de zece euro, cel redus, de opt euro. Proiecțiile grupului A Wall is a Screen, pe de altă parte, sunt solicitate de organizatorii de evenimente, precum festivaluri de film, de instituții culturale sau chiar și de primăria orașului Hamburg. În ciuda senzației de improvizație pe care o conferă aceste reprezentații, în spatele lor se ascunde un efort logistic enorm. „80 la sută din timp este investit în munca de birou”, mărturisește Sven Schwarz. „Colaborăm cu peste 200 de titulari de licențe: organizații care împrumută filme, distribuitori și producători de film”. Pe de altă parte, obținerea aprobărilor pentru reprezentațiile urbane nu ridică, de regulă, mari probleme, relatează Schwarz. Inițiativa A Wall is a Screen este foarte bine primită. Odată, poliția chiar a închis spontan o stradă întreagă pentru o reprezentație care a avut o afluență de public surprinzătoare. Acest răspuns îi întărește pe membri grupului în crezul lor: „În principiu, cinematograful poate fi adus în orice loc.”