Migraţie Europa migrează – și se transformă

Migraţie
Migraţie | Foto (detaliu): © cevahir87 – Fotolia.com

După criza din 2009, mii de spanioli, greci şi italieni şi-au părăsit ţările. Mulţi şi-au încercat norocul în Germania. Ce părere au însă oamenii simpli şi politicienii despre aceşti imigranţi? Patru declaraţii.

Majoritatea imigranţilor din Germania provin din Europa, îndeplinind astfel idealul unui spaţiu economic comun în cadrul Uniunii Europene. În urma crizei financiare din 2009, care a lovit năprasnic sudul Europei, tot mai mulți tineri din această regiune şi-au părăsit patria în căutarea unui loc de muncă. Odată ajunşi în Germania, ei au fost ajutaţi de iniţiative care recrutau specialişti şi stagiari din Spania şi din alte ţări afectate de criză. Pe de altă parte, imigranții s-au văzut confruntaţi cu situaţia de a se adapta la un mediu străin, de a învăța o limbă nouă și, nu arareori, de a lucra sub nivelul lor de calificare. Dar cum au ajuns ei aici? Cum evaluează specialiștii în fenomenul migrației, politicienii, fundațiile și angajatorii valul curent de migrație? Și: care sunt provocările cu care se confruntă țările de origine? La toate aceste întrebări ne-au răspuns Ludger Pries, de la Consiliul german al experților pe probleme de integrare și migrație, Cristina Faraco Blanco, de la fundația berlineză La Red, președintele Consiliului landului Bavaria, Franz Löffler, precum și angajatorul Michael Kunz.

„Berlin hat die Migrationsdynamik New Yorks“ – Ludger Pries, Stellvertretender Vorsitzender des Sachverständigenrats deutscher Stiftungen für Integration und Migration (SVR)

Ludger Pries Ludger Pries | Foto (detaliu): © SVR-Wolfgang-Borrs Domnule Pries, în urma crizei financiare din 2009, migrația din sudul Europei, adică din Spania, Italia, Grecia, a crescut semnificativ. Între timp, lucrurile s-au mai așezat. S-au integrat deja acești nou-veniți în societatea germană?

Adesea, migrația este înțeleasă doar ca o imigrare sau emigrare unică și definitivă. Astăzi, migrația este de multe ori pendulară sau – mai ales în cazul cetățenilor din sudul Europei – oamenii se gândesc să lucreze doar câțiva ani în Germania, până ce situația din țara lor se mai îmbunătățește. Ce am putut constata deja este că, imediat ce conjunctura dintr-o anumită țară, să zicem Spania, devine mai atrăgătoare, anumiţi oameni se reîntorc acasă. „Integrarea” lor este, aşadar, relativă, pentru că trebuie pusă în contextul planului care i-a adus iniţial în Germania. Aceşti imigranţi participă la viaţa socio-culturală din Germania, precum şi, evident, la viaţa economică. Majoritatea nu s-au adaptat însă cultural şi social la Germania. Acesta este însă un lucru de înţeles, având în vedere planurile pe care şi le-au făcut. Totodată, Germania ar trebui să facă mai multe pentru a-i convinge pe aceşti oameni să rămână aici pe termen lung.

De ce este atât de important acest lucru?

Germania are nevoie, pe termen mediu, adică până în anul 2050, de o migraţiune netă anuală de minimum 200.000 - 300.000 de persoane active. SVR a prezentat, de altfel, – la fel ca şi alte instituții ştiinţifice şi de consultanţă – calculele demografice în acest sens. Chiar şi în aceste condiţii, potenţialul persoanelor de vârstă activă va continua să scadă cu încă multe milioane, în timp ce numărul persoanelor în vârstă, pensionate, va creşte tot mai mult. Fără o migraţie substanţială şi durabilă, sistemul social şi economic va fi periclitat.

Cifrele arată că, de exemplu, pentru imigranţii spanioli Berlinul este deosebit de atrăgător. Ce efecte are acest lucru asupra oraşului? A devenit el oare comparabil cu aşa numitul ”creuzet”, New York-ul?

Am calculat la un moment dat că, în cazul regiunii Ruhr, imigraţia şi alcătuirea populaţiei totale în funcţie de ţara de provenienţă era cam la fel de diversă şi a crescut la fel de rapid, la trecerea dintre secolul al XIX-lea în secolul XX, ca cea de la New York de acum 100 de ani. Şi la Berlin am găsit indicii că diversitatea ţărilor de origine şi dinamica migraţiei nu este cu nimic mai prejos decât cea de la New York.

Ce profil profesional au persoanele venite din sudul Europei în Germania?

Deocamdată, în baza datelor disponibile privitoare la migraţia din interiorul UE şi în special din sudul Europei, nu există date clare în acest sens. Cu toate acestea, din câte am putut constata până acum, din ţările mediteraneene au sosit până acum în special persoane calificate, adică cu formare academică şi mai puţin tineri care trebuie instruiți aici. Având în vedere faptul că aceşti oameni vin în Germania pentru a-şi găsi un loc de muncă, pornim de la premisa că, de regulă, ei îşi pot asigura iniţial traiul din propriile economii şi de abia mai apoi din ceea ce câştigă în Germania. Durează, evident, câteva luni, până ce oamenii învaţă puţin limba, îşi fac unele relaţii sociale, iar mai apoi îşi găsesc servicii pe măsura calificărilor lor. Reţelele sociale joacă, în acest sens, un rol hotărâtor.

Care credeţi că este cea mai mare provocare?

Pe termen scurt, cea mai mare provocare pentru nou veniţi este familiarizarea cu limba, cultura şi cerinţele de pe piaţa muncii, astfel încât să poată participa cât mai mult la viaţa de aici. Pe termen mediu, noi, cei din Germania, dar şi din UE, în general, trebuie să găsim o soluţie pentru a împăca migraţia cu echitatea socială. Din Bulgaria, de exemplu, au sosit în ultimii ani aproximativ 600 de medici pe an. Bulgaria este o ţară săracă, care formează doar 600 de medici pe an. O emigraţie atât de puternică a medicilor va duce acolo la probleme foarte mari. Nu putem vorbi, până la urmă, doar despre avantajele pe care le aduc imigranţii pe piaţa germană a muncii, trebuie să ne gândim şi cum se vor dezvolta ţările de origine în mod durabil. Ar fi fatal dacă o mare parte dintre tinerii bine instruiţi din mediul academic ar pleca în Germania, iar ţara lor de origine şi-ar vedea potenţialul de dezvoltare extrem de limitat. Trebuie să ne mai gândim şi la fenomenul migraţiei circulare, la faptul că, în anumite cazuri, imigranţii se reîntorc în ţările lor, pentru a construi ceva nou.

„Noi suntem un fel de psihologi“ – Cristina Faraco Blanco, specialistă în ştiinţe politice, director de proiect şi întemeietorul fundaţiei berlineze La Red

Cristina Faraco Blanco Cristina Faraco Blanco | Foto (detaliu): © La-Red e.V. „La Red este un nume spaniol, care, în limba română se traduce prin ‚rețea‘. Eu am înfiinţat Fundaţia în 2013. După criza financiară din 2009, tot mai mulţi tineri spanioli şi-au părăsit ţara, mulţi căutându-şi norocul la Berlin. În 2013, am studiat acest val de migraţiune mai îndeaproape: de ce au venit ei aici? Ce perspective au și ce probleme întâmpină? S-a dovedit rapid că lipsește o rețea care să închege comunitatea de aici. Sigur, există un grup pe Facebook, Españoles en Berlin (Spanioli la Berlin), dar informațiile de acolo nu sunt suficiente, ba uneori chiar pur și simplu greșite. Ei bine, noi ne-am propus să fim această rețea.

Studiul a arătat, de exemplu, că la Berlin vin mai ales spanioli înalt calificați, care însă nu au habar despre piața muncii de aici. Mai mult, mulți dintre ei speră să își găsească un job la care să poată folosi doar limba engleză. Acesta este însă un lucru dificil, mai ales în cazul locurilor de muncă pentru persoane cu calificare înaltă. Cred că limba este una dintre cele mai mari probleme. În consecință, oferim cursuri de limba germană, dar și seminare pe tema căutării unui loc de muncă, a asigurărilor medicale sau dreptului muncii. Foarte importanți în acest sens sunt consultanții noștri pe probleme de imigrație, la rândul lor proveniți din Spania. Ei sunt un fel de psihologi. Pentru că după ce trece euforia din primele trei luni, imigranţii suferă o cădere psihică, din care nu toţi reuşesc să îşi revină singuri. Este foarte important, din punct de vedere psihologic, să mai schimbi o vorbă cu alţi oameni în limba ta maternă. Consilierii înşişi au trecut prin asta, aşa că îi pot încuraja şi le pot arăta calea de ieşire.

Oamenii din Berlin sunt, în general, destul de deschişi faţă de spanioli, iar Berlinul nu are decât de profitat de pe urma gradului crescut de diversitate. Doar în cadrul anumitor instituţii mai sunt unele lipsuri în ceea ce priveşte competenţa interculturală. Auzim mai mereu de tot soiul de poveşti de la centrele de recrutare a forţelor de muncă, unde li se spune candidaţilor 'dar mai bine te întorci la tine în ţară' sau li se propune să lucreze în call-center-uri, în ciuda faptului că oamenii au absolvit şi două facultăţi.

Eu însămi am venit, în urmă cu 14 ani, de la Madrid la Berlin, iar cei trei copii ai mei s-au născut aici. Sunt, cu siguranţă, o susţinătoare a mobilităţii. Toate experienţele pe care le poţi aduce dintr-o altă ţară sunt bune. În fond, am pierde din vedere idealul european, dacă am susţine că migraţia este o situaţie excepţională.“

„Integrarea funcţionează datorită fundaţiilor“ – Franz Löffler, preşedintele consiliului districtului Cham din Bavaria

Landrat Franz Löffler (links) und Auszubildender Landrat Franz Löffler (links) und Auszubildender | © Landratsamt Cham Domnule Löffler, în afară de limba engleză şi cehă, vizitatorii paginii de internet a districtului Cham vorbesc şi spaniolă. Cum s-a întâmplat asta?

Districtul Cham este o regiune economică prosperă, aflată în inima Europei. Fiind la graniţa cu Republica Cehă, noi ne-am aflat multă vreme la marginea Europei occidentale. Această graniţă a s-a mutat între timp, iar noi am ajuns chiar în centrul UE. Această poziţie modificată, precum şi puterea economică a întreprinderilor noastre, ne-au dat aripi, aşa că şi necesarul nostru de forţă de muncă a crescut. În districtul nostru sunt formaţi anual circa 1.100 de ucenici noi, dar după patru ani rămân 200-300 de posturi neocupate. Așa că m-am tot gândit cum să acoperim această gaură. Mi-am îndreptat atenția și asupra regiunilor din sudul Europei, unde știm că șomajul în rândul tinerilor se ridică chiar și până peste 50 de procente.
Există oameni în districtul dumneavoastră care se tem că tinerii din zonă ar putea să rămână la un moment dat fără locuri în instituțiile de formare?

Au existat, firește, la început, unele voci care au spus „da bine, domnule președinte, dacă te apuci să aduci din străinătate, din Spania, ucenici, păi atunci alor noștri o să le fie greu să facă față concurenței.“ Am dovedit însă că avem, într-adevăr, o nevoie importată de forțe de muncă de specialitate și în formare. Până la urmă, nu trebuie să punem forțele de muncă locale în opoziție cu cele din străinătate. Ce este important este ca regiunea noastră, districtul Cham, să dispună de forţele de muncă de care are nevoie. Dacă nu vom reuşi să obţinem forţa de muncă necesară, companiile îşi vor căuta alte locuri în care să îşi desfăşoare activitatea. Iar localnicii nu ar mai avea nici ei de muncă. Oamenii de la noi au înţeles foarte bine acest lucru. Am avut însă grijă să îi ocupăm mai întâi pe ai noştri şi de abia după aceea am căutat întăriri în străinătate.

Ce fel de calificări şi specializări au ucenicii din sudul Europei? Ce beneficii pot aduce aceştia districtului dumneavoastră?

Ei vin, evident, cu disponibilitatea de a fi formaţi, de a se integra pe piaţa muncii. Astfel, ei vin să completeze potenţialul forţelor noastre de muncă, specializate sau încă în formare. În plus, şi în districtul Cham există multe companii internaţionale, cu sucursale şi în Spania sau în ţări vorbitoare de limba spaniolă. Forţele de muncă formate la noi, care dispun, în plus, şi de cunoştinţe excelente de limba spaniolă şi limba germană, se potrivesc foarte bine în aceste companii.

Dar ce este, în opinia dumneavoastră, important pentru o bună integrare a imigranţilor?

Pentru noi este important ca cei care vin la noi să nu fie consideraţi doar forţe de muncă sau elemente în formare profesională, ci oameni. Ne străduim să integrăm imigranţii în familii, în fundaţii, în evenimentele sportive sau muzicale. Și am reușit să facem treabă bună, aparent, procentul celor care nu se integrează fiind foarte redus. Circa 80 la sută dintre cei care și-au început la noi școlile de ucenici în 2013 au rămas astăzi, la începerea celui de-al treilea an, pe poziţii. În total, 40 de spanioli şi-au început cursurile la noi în ultimii doi ani.

„Am vrut să le dau băieţilor ăstora o şansă“ – Michael Kunz, proprietarul unei companii din localitatea bavareză Cham

Michael Kunz (rechts) und der Auszubildende Oriol Motsec Fuego Michael Kunz (rechts) und der Auszubildende Oriol Motsec Fuego | © Elektro Kunz „În întreprinderea noastră familială avem, la ora actuală, doi ucenici din Spania: Oriol din Barcelona are 23 de ani şi este la finalul celui de-al doilea an de formare. Samuel, din apropierea Seviliei, are 35 de ani şi a venit la noi acum un an. Amândoi urmează cursurile de tehnicieni electronişti de clădiri şi sisteme. În compania noastră, aflată deja la a treia generaţie, sunt angajate 13 persoane, iar mie mi-a venit ideea să îi aduc şi pe cei doi spanioli. Participăm la proiectul career (BY) organizat de Uniunea Angajatorilor din Domeniul Metalului şi Electronicii din Bavaria (bayme vbm), de Uniunea Economiei Bavareze (vbw) şi de Districtul Cham. Toţi aceştia ne sprijină, atât pe noi, cât şi pe ucenici, la organizarea activităţilor. În compania noastră nu avem probleme cu lipsa personalului calificat, dar provocarea mi s-a părut interesantă. În plus, am vrut să le dau băieţilor ăstora o şansă, pentru că în Spania nu aveau, la ora actuală, nicio perspectivă reală.

Oriol a venit la noi după ce absolvise o practică într-o altă întreprindere. Ştia deja să vorbească puţin germana, apoi a învăţat repede tot mai bine. Lui Samuel îi este deocamdată ceva mai greu, dar sunt sigur că o să reuşească. De fapt, cei doi au pornit de pe poziţii inegale, situaţia lor personală era foarte diferită: în timp ce prietena spaniolă a lui Oriol trăia deja în Germania, Samuel a trebuit să își lase inițial soția și copilul său mic în Spania. Între timp, el a reușit să închirieze un mic apartament, iar cei doi au venit și ei în Germania. Cred că pe Oriol l-a ajutat foarte mult faptul că este atât de activ. El iese serile cu colegii la o bere, joacă cu ei fotbal duminica. Când ne-a povestit că vrea să se urce pe munte, l-am trimis la clubul de escaladă, când a vrut să meargă la schi, i-am împrumutat maşina. Cluburile dintr-un oraş ca Cham, cu cei 16.000 de locuitori ai săi, pot ajuta enorm la integrarea imigranţilor.

Colegii din companie au avut la început unele reţineri, mai ales din pricina barierei lingvistice. Se întrebau dacă imigranţii vor înţelege ce li se explică, dacă nu vor trebui să le explice de trei ori câte u lucru şi să piardă astfel timp preţios. S-a întâmplat, aşadar, ca un instalator să nu vrea să îşi ia ucenicul spaniol la client. Eu, însă, mă uit exact să văd care sunt punctele forte ale băieţilor şi îi trimit acolo unde se pricep. Asta le întăreşte încrederea şi le arată şi celorlalţi că pot şi trebuie să lucreze împreună. Noi suntem o întreprindere mică, aşa că putem discuta despre lucrurile acestea în voie.

Consider că e un avantaj că cei doi băieţi nu sunt foarte tineri. Au o mentalitate cu totul diferită decât cea a ucenicilor de 16-17 ani. În plus, pentru mine personal, acest lucru este avantajos şi pentru că îmi permite să îi las să lucreze mai mult, pentru că nu li se mai aplică legile de protecţie ale minorilor. În 2015 am avut, pentru variaţie, un ucenic german, dar aș mai angaja fără nicio problemă și alți spanioli.“