Leseförderung Digital Storytelling în Sala de Lectură

 Digitale Medien für eine zeitgemäße Leseförderung
Foto (Ausschnitt): © pressmaster - Fotolia

Bibliotecile sunt locuri care fac posibile sfătuiri şi întâlniri personale. Oferta digitală trebuie să vină în sprijinul unor copii şi tineri care în mod normal fug de biblioteci.

Doamnă Hartmann, cum pot contribui bibliotecile la promovarea lecturii?

Cred că pot aduce o contribuţie foarte mare. Şi aici nu mă refer doar la accesul liber la cărţile tipărite şi la considerabila ofertă de evenimente dedicate tuturor categoriilor de vârstă. Bibliotecile se definesc deja de multă vreme ca locuri care ilustrează întreaga diversitate de mijloace cu care avem de-a face în ziua de azi. Iar în această categorie intră şi mijloacele digitale, în egală măsură cu textele tipărite pe hârtie. Şi tocmai această diversitate oferă şansa importantă de a ajunge şi la acele persoane a căror relaţie cu cartea clasică este problematică.

Ce înseamnă acest lucru în mod concret?

Bibliotecile se folosesc deja de mijloacele digitale pentru a promova lectura într-un mod inovator şi adecvat prezentului. Mai ales copiii a căror relaţie cu cartea este o provocare pot fi asistaţi foarte bine prin intermediul ofertelor multi-media. În cadrul proiectului nostru Lesen macht stark: Lesen und digitale Lectura ne face puternici: cititul şi mijloacele digitale – n.r.) am încercat să concepem şi să punem în aplicare exact astfel de măsuri.

Despre ce este vorba în acest proiect?

Lesen macht stark face parte dintr-un proiect mai amplu al Ministerului Federal al Educaţiei şi Cercetării, intitulat „Kultur macht stark. Bündnisse für Bildung“ (Cultura ne face puternici. Alianţe pentru educaţie – n.r.) Pentru prima oară s-a investit o sumă destul de mare de 230 de milioane de Euro din bani publici la nivel federal, pe o perioadă de cinci ani între 2013-2017, pentru promovarea unor oferte educaţionale extraşcolare şi culturale, dedicate copiilor şi tinerilor defavorizaţi din punct de vedere educaţional. Asociaţii şi iniţiative federale au creionat în acest scop proiecte independente, în cadrul cărora asociaţiile formate din mai multe entităţi partenere se întâlnesc şi aplică împreună pentru obţinerea de fonduri.

Mijlocirea de competențe media

Cum este pus în aplicare proiectul dvs.?

Kathrin Hartmann Photo (detail): © dbv, Tristan Vankann Ne-am gândit cum îi putem sprijini pe acei copii şi tineri care nu găsesc drumul către bibliotecă şi care au rămas neatinşi de măsurile de promovare a lecturii de până acum. Au fost elaborate în acest scop cinci măsuri specifice fiecărei vârste, pentru copii şi tineri între 3 şi 18 ani. Printre acestea găsim un cinema al cărţilor ilustrate pentru preşcolari, în care copiii se familiarizează şi cu aşa-numitele creioane audio, instrument prin care descoperă pe cont propriu cărţile ilustrate. Dacă se trece cu creionul peste anumite fragmente din text, se porneşte înregistrarea audio a unor informaţii suplimentare.

Şi pentru copiii mai mari?

Pentru copiii mai mari se merge deja în direcţia dobândirii de competenţe de informare şi mediatice: Ce posibilităţi oferă mijloacele digitale în vederea aprofundării textelor citite? Prin asta nu ne referim doar la îndrumări pentru documentarea eficientă pe internet. Copiii şi tinerii trebuie încurajaţi să devină ei înşişi creativi. Se poate continua de pildă o poveste prin intermediul diferitelor mijloace, sau se poate crea o poveste proprie – fie în scris, fie sub forma unei povestiri cu fotografii, concepută pentru tabletă sau calculator.

Ce rol joacă aici reţelele de socializare?

Unul important. Asociaţiile noastre locale le oferă adolescenţilor cu vârste între 13 şi 15 ani mai întâi posibilitatea de a se familiariza cu o carte în cadrul unei şedinţe de lectură în prezenţa autorului şi de a avea ulterior un schimb de opinii online, prin intermediul diferitelor platforme de social reading. Până la urmă şi aici e vorba de o implicare activă, deci nu numai despre un schimb de idei în scris pe baza anumitor cărţi, ci şi despre brodarea continuării unor povestiri, pe alocuri şi prin colaborare, deci în principiu despre un storytelling digital.

Lectura ca activitate socială

Dar astfel nu se ajunge la suprasolicitarea unor copii care oricum au dificultăţi la citit?

Este solicitant, fără nici un dubiu. Însă spre deosebire de ce ne-am aştepta noi probabil, asistăm la o poftă surprinzător de mare a participanţilor de a scrie şi crea pe cont propriu. Iar asta serveşte în mod ideal promovării lecturii. În cel mai bun caz, propriile exerciţii de scris şi schimbul de idei bazat pe texte pot stârni entuziasmul pentru lectură. În afara şcolii, copii citesc şi află astfel că sunt multe lucruri de descoperit apropiate intereselor lor. Adolescenţii deprind lectura ca pe o activitate socială. Lectura nu trebuie să însemne buchiseală solitară şi eventual căznită într-un colţ al casei, ci poate fi trăită prin intermediul mijloacelor digitale în cele mai diverse feluri.

Utilizarea mijloacelor noi este controversată în rândul pedagogilor. Pe lângă şansa motivaţiei, mulţi identifică şi riscul unei suprasolicitări mediatice. Care este poziţia dvs.?

Eu cred că folosirea mijloacelor digitale nu are sens când devine un scop în sine, ci doar atunci când reprezintă o valoare adăugată reală. Mijlocirea unor tehnici culturale clasice precum cititul şi scrisul nu poate profita de pe urma mijloacelor noi decât atunci când acestea servesc aprofundării experienţei lecturii şi nu duc la o distragere a atenţiei şi nu stimulează un simplu consum de conţinut suplimentar.

Arâtându-le, de exemplu, copiilor şi tinerilor cum se utilizează un motor de căutare?

Da, dar nu doar atât. Valoarea bibliotecilor ca loc modern de mijlocire a cunoştinţelor este dată şi de faptul că aici mijloacele noi şi cele vechi se întâlnesc în acelaşi spaţiu, într-un mod cu totul şi cu totul armonios şi efectiv. În societatea digitală, bibliotecile sunt locuri necomerciale importante, care înlesnesc sfăturile şi întâlnirile personale. Tocmai într-o societate din ce în ce mai digitalizată, în care mulţi copii şi tineri se întâlnesc în mediul lor zilnic din ce în ce mai puţin cu cărţile clasice, ele oferă un spaţiu, în care şi pentru aşa-zişii digital natives poate fi un gest natural să ridice privirea de pe tableta proprie pentru a merge la un raft şi a scoate o carte de acolo.

Kathrin Hartmann conduce Departamentul pentru Proiecte şi Programe al Asociaţiei Germane a Bibliotecilor şi coordonează Reţeaua de Competenţe pentru Biblioteci (KNB). Ea răspunde de administrarea proiectului Lesen macht stark: Lesen und digitale Medien (Lectura ne face puternici: cititul şi mijloacele digitale – n.r.).