Jocurile sudului ”Însă în ce direcție să îți întorci privirea?”

Jocurile Olimpice numai ce au debutat în Brazilia cu o festivitate de deschidere electrizantă. Însă cum se prezintă subiectul în afara marilor stadioane și investitori? Seria ”Jocurile sudului” organizată de Goethe-Institut caută caracterul jocului în spatele acestei fațade - printre altele la Jocurile Popoarelor Indigene.
 

Teoretic, Jocurile Olimpice și Paralimpice promovează înțelegerea între popoare și națiuni. În realitate însă, în prim-plan se află de cele mai multe ori performanțele competitorilor și rapoartele de concurență. Proiectul ”Jocurile sudului” oferă până la data de 7 octombrie 2016 o platformă de reflecție pe marginea dimensiunilor sociale și culturale ale marilor evenimente sportive, sub forma unei expoziții, unei tabere pentru elevi, unui app-workshop și unei conferințe internaționale. Pe lângă acestea, pe site-ul internet al proiectului, doisprezece experți abordează teme precum durabilitatea și drepturile civile în cadrul Jocurilor Olimpice

Călătorii de observare

În centrul expoziției deschise la Rio de Janeiro până la 8 octombrie, se află rezultatele călătoriilor a 13 oameni de știință și artiști brazilieni, asiatici și germani, precum Paulo Nazareth, Antje Mejawski sau Igor Vidor, la Jocurile Mondiale Indigene. Peste două mii de atleți din peste 30 de țări au participat la Palmas la prima ediție a jocurilor popoarelor indigene. Sportivii s-au întâlnit în cadrul unor discipline tradiționale, de exemplu trasul frânghiei sau mersul cu canoe. Cei 13 oaspeți au putut asista la această expunere a tradiției sportive a Americii Latine.

La invitația Institutului Goethe, grupul a călătorit la Palmas pentru a lua contact în manieră artistică cu valoarea sportului în cultura popoarelor indigene. Care este, de fapt, caracterul real al jocului? Cum poate jocul modela raportul dintre individ și societate? Și ce influență exercită asupra socialității unei societăți? Aceste întrebări au constituit punctul de plecare pentru spectacole, eseuri și fotografii.

Jurnal grafic

Printre artiștii care au oglindit Jocurile Popoarelor Indigene pe parcursul vizitei la Palmas se numără și antropologul Daniela Rodrigues. Ilustrațiile și schițele sale prezintă o perspectivă personală asupra evenimentelor și a comercializării acestora.


Illustration von Daniela Rodrigues © Daniela Rodrigues ”Motoul Jocurilor Olimpice exclamă cu litere mari: ”ACUM SUNTEM TOȚI INDIGENI”. Dar ce vrea, de fapt, să însemne acest lucru? Am petrecut câteva zile în acest loc, în care fiecare vizitator părea a se transforma într-un indian de sinteză; o sinteză din accesorii pentru părul lung, podoabe de cap cu multe pene, brățări din perle colorate și tatuaje negre și roșii. M-am așezat să observ fetele Kayapó, care, folosind un fruct local - jenipapo - și cărbune negru, pictau modele geometrice colțuroase pe brațe străine. Premiile: între 10 și 20 de reali.”

Illustration von Daniela Rodrigues © Daniela Rodrigues „Însă în ce direcție să îți întorci privirea în această arenă bogată în straturi invizibile, umplută de tăcerea multora, în acest spațiu neospitalier, fără umbră de copaci, care să filtreze soarele prea puternic din Tocantins? Prima schiță despre loc: Focul Sacru, o flacără permanentă în arena de competiție.”

Illustration von Daniela Rodrigues © Daniela Rodrigues ”Dinamica colibei digitale, unde indigenii de vârste diferite îți actualizează profilurile de Facebook cu selfies de la Jocurile Olimpice. Ecrane pline de pene, fețe pictate, arcuri și săgeți și multe, multe like-uri.”

Illustration von Daniela Rodrigues © Daniela Rodrigues „Le cunoșteam deja pe păpușile Karajá. Le cunoșteam de la expoziții despre moștenirea imaterială a Braziliei, le-am văzut și în magazinele TUCUM care comercializează artă indigenă în cartierul Santa Teresa din Rio de Janeiro, unde trăiesc.

L-am întrebat pe Lukukui Karajá din satul Santa Isabel do Morro din Ilha do Bananal, dacă este adevărat că ele spun copiilor povești, mituri și rituri ale diverselor popoare. De ce oare aceste păpuși-femei nu au brațe? Și ce animal este acela care le mănâncă pe celelalte? Iar el mi-a dat următorul răspuns: ”În trecut, lucrurile au fost într-adevăr așa. Dar acum trăim în epoca modernă, nu-i așa? Acum facem toate astea pentru voi.” În consecință, la indicațiile lui Lukukui, am luat acasă o păpușă Artxocô. Și un jaguar care mănâncă un capibara.”