Scriitori refugiați Literatură și tăcere în exil

Aboud Saeed
Foto (Ausschnitt): @ mikrotext

Cum luptă scriitorii prigoniți și exilați din Germania pentru o nouă viață literară – și de cât de multă putere și noroc au nevoie aceștia?

Maynat Kurbanova nu și-a închipuit niciodată că ar putea deveni profesor de religie pentru tinerii musulmani. În Cecenia, ea era o autoare și jurnalistă de succes, fiind corespondentă a ziarului moscovit Nowaja Gazeta în Caucazul de Nord. În urma amenințărilor primite, Kurbanova a fost nevoită să părăsească Rusia în 2004, ajungând în Germania, unde și-a asigurat inițial traiul cu ajutorul unei burse oferite de Centrul PEN. Apoi s-a pus problema ce avea să facă în continuare. Maynat Kurbanova a trebuit să se reinventeze, s-a apucat de studii islamice, calificându-se astfel pentru meseria ei de astăzi, de cadru didactic la Viena.

Și Liu Dejun a început o viață nouă. Bloggerul și activistul chinez pentru drepturile omului este un critic acerb al regimului de la Beijing. El a fost arestat în mai multe rânduri, fiind supus abuzurilor de tot felul. În 2013 a ales să își părăsească patria. Astăzi, Liu Dejun studiază dreptul la Nürnberg, după ce a reuşit să intre la Universitate în urma absolvirii unor cursuri intensive de limba germană.

MULŢI TRĂIESC ÎN CONDIŢII PRECARE

Maynat Kurbanova şi Liu Dejun – doi autori care au „reuşit“ după ce au fugit din ţările lor. Totodată, două cazuri excepţionale, întrucât cei mai puţini dintre scriitorii imigranţi izbutesc să se descurce din prima în Germania – cei mai mulţi trăiesc în condiţii precare. Situaţia lor este condiţionată şi de limba pe care o vorbesc. Autorii care dispun de o bună cunoaștere a unei limbi europene au mai multe şanse să scrie şi să fie publicaţi în Germania. Cu toate acestea, şi lor le este greu să se susţină financiar în acest fel.

Cei care şi-au părăsit ţara de tineri au perspective ceva mai bune: Saša Stanišić a fugit, alături de familia sa, în Germania înaintea izbucnirii războiului din Bosnia, pe când era adolescent. A avut norocul să întâlnească oameni înţelegători, care l-au ajutat şi din punct de vedere profesional. Astăzi, Stanišić este un scriitor recunoscut, foarte citit, laureat în 2014 al premiului Târgului de Carte de la Leipzig. Un alt scriitor consacrat este şi Abbas Khider. După parcurgerea unui traseu lung şi dificil din Irak şi până în Germania, Khider s-a stabilit, pe când avea la 27 de ani, în Bavaria, fără a şti vreo boabă de germană. Între timp, el a scris mai multe romane în limba germană, distinse cu nenumărate premii literare. Khider a primit bursa literară pentru anul 2017 din partea oraşului Mainz.

POVARA SUFLETEASCĂ A FUGII ȘI TORTURII

Fiecare poveste este însă diferită. Contează enorm dacă refugiații au fost nevoiți să își lase în urmă familia, dacă au reușit să își găsească, în Germania, o comunitate de compatrioți și dacă mâna urmăritorilor lor – a serviciilor secrete din patrie – s-a întins până în țara adoptivă. Un alt rol important asupra viitoarelor creații literare îl joacă și cât de traumatizați au fost autorii de fugă, urmărire, prizonierat și tortură.

La toate acestea se adaugă și faptul că scriitorii au nevoie de contacte – cu editurile, traducătorii și redacțiile. Scriitorii refugiați trebuie să țină sesiuni de lectură și să fie prezenți la dezbateri, tocmai pentru a putea prezenta publicului operele lor, de cele mai multe ori cu totul necunoscute în Germania. Adesea se întâmplă însă ca editurile să le respingă demersurile, acestea având deja în program unul sau doi autori din spațiul arab. Rămân, așadar, doar editurile independente, mai mici, care au mai puține oportunități pentru a-și face reclamă, dar care au adesea mai mult curaj.

CREAȚII LITERARE PE FACEBOOK

Bunăoară, editura berlineză Mikrotext, specializată de fapt pe e-books, a înregistrat un mare succes cu textele lui Aboud Saeed. Colecția de postări a lui Saeed de pe rețeaua de socializare Facebook şi-a găsit atâţia cititori, încât editura a decis să publice o ediţie tipărită: Der klügste Mensch im Facebook (2013). Acest volum a ajuns, între timp, la a treia ediţie. Saeed a publicat, mai apoi, în 2015, lucrarea Lebensgroßer Newsticker, iar între timp scrie articole și pentru publicația online VICE Germany și pentru cotidianul taz. Textele sale de mică întindere, înțesate de umor negru, îl ajută să ajungă la publicul tânăr.

Scriitoarea siriană Rosa Yassin Hassan, care trăiește din 2012 la Hamburg, are o abordare diferită. Ea se implică îndeosebi pentru drepturile femeilor. Ea a publicat deja în limba germană un roman și o povestire: Wächter der Lüfte și Ebenholz, ambele apărute la editura Alawi din Köln. Rosa Yassin Hassan evocă în aceste lucrări anumite tabuuri care definesc viața din patria sa: politică, religie, sexualitate, oprimare și violență – mai ales împotriva femeilor.

Autoarea a declarat că trăiește de pe urma poveștilor aduse cu ea din Siria și că Germania va rămâne mereu țara exilului. Rosa Yassin Hassan speră, la fel ca mulți alți autori din lumea arabă, să se reîntoarcă la un moment dat în țara de obârșie. Între timp, ea are o singură intenție cu cărțile pe care le scrie: să contureze destine individuale, dincolo de cifrele și datele oficiale privitoare la refugiați. Și cum ar putea să o facă mai bine decât cu instrumentele pe care i le pune la dispoziție literatura?