Elfriede Jelinek împlineşte 70 de ani Haosul ordonat

Elfriede Jelinek;
© Karin Rocholl

Pe parcursul vieţii ei scriitoriceşti, Elfriede Jelinek, care împlineşte acum vârsta de 70 de ani, a scris peste 30 de piese de teatru. Ceea ce pentru dramaturgia germană nu a însemnat numai multă muncă, ci şi un mare noroc.

Într-o veritabilă "ură a formulărilor", scriitoarea Elfriede Jelinek ia în piept lumea şi limba germană - în această manieră şi-a exprimat cândva un mare critic austriac admiraţia pentru opera lui Jelinek. Faptul că una dintre cele mai recente lucrări ale autoarei poartă titlul "Ură" este astfel un semn de consecvenţă. La premiera din München din aprilie 2016, scriitoarea a declarat în program că de mulţi ani este ea însăşi stăpânită aproape permanent de ură. Continua mânie a Elfriedei Jelinek a oferit lumii teatrului o operă sălbatică, aproape terifiant de amplă, tradusă în multe limbi.
 
În piesa „Ură“ este vorba despre atacurile teroriste asupra redacţiei revistei pariziene de satiră „Charlie Hebdo“ şi a unui supermarket de alimente kosher. Piesa relatează însă şi despre protestele spumegânde ale "cetăţenilor mânioşi" îndreptate împotriva străinilor sau unor proiecte de construcţii, precum Gara Centrală din Stuttgart, despre nebunia eroului mitic Hercule şi despre indignarea unei femei înşelate de soţul ei.  Pe scurt: textul este un veritabil ghiveci. În piesă se amestecă cu hotărâre aspecte între care există doar o legătură plăpândă şi doar în baza unor asocieri curajoase. Formula este însă tipică pentru conceptele dramaturgice ale Elfriedei Jelineks. În aproape toate lucrările sale, marile şi micile catastrofe ale vieţii, ororile globale, cât şi cele private compun o tiradă vastă: o cascadă verbală, alimentată de valurile permanente de mânie ale scriitoarei.
 
Pentru teatrul contemporan de limbă germană, tiradele laureatei din 2004 a Premiului Nobel pentru Literatură, care la 20 octombrie 2016 a împlinit vârsta de 70 de ani, se dovedesc a fi formule dramaturgice aproape ideale datorită formei deschise. Într-adevăr, regizorii excepţionali ai teatrului de limbă germană împărtăşesc cu toţii convingerea că scenariile contemporane ar trebuie să dicteze cât mai puţin actorilor aflaţi pe scenă. În opinia producătorilor de teatru, rolul textelor este în primul rând acela de a deschide spaţii lingvistice şi dramaturgice în vederea realizării unei analize a realităţii politice şi sociale. Regizorul Nicolas Stemann consideră că piesa "Ură" este "o încercare de a diminua puţin prin artă nebunia lumii şi a lăsa să pătrundă puţină raţiune". Iar actorii sau publicul nu trebuie întotdeauna să înţeleagă cuvânt cu cuvânt ce spune textul lui Jelinek. "Această literatură dramatică este scrisă pentru o punere în act senzorială. Textele vor să devină spectacol."

Succes prin Jelinek

Într-adevăr, piesele Elfriedei Jelinek au influenţat în mare măsură maniera de punere în scenă în teatrul de limbă germană. Textele asociative ale lui Jelinek, dintre care „Wolken.Heim“ (premieră în 1988), „Das Werk“ ("Opera") (2003) şi „Die Kontrakte des Kaufmanns“ ("Contractele comerciantului") (2009) se numără printre cele mai preeminente, au promovat un stil regizoral asociativ, care în prezent a devenit practică curentă în multe teatre importante de limbă germană. Textele romanelor, scenariile de film şi lucrările clasice sunt percepute de aproape toţi regizorii ca impuls pentru o artă performativă, pentru care criticii de teatru au gândit termenul de specialitate "postdramatic".
 
Câţiva dintre cei mai buni regizori ai prezentului au devenit artişti influenţi tocmai datorită punerii în scenă a lucrărilor Elfriedei Jelinek. Nicolas Stemann, de exemplu, a abordat de-a lungul carierei sale deja nouă piese  de Jelinek, iar Karin Beier, Jossi Wieler şi Johan Simons au reuşit să creeze spectacole memorabile pe baza textelor scriitoarei. Simons a descris astfel unicitatea Elfriedei Jelinek: "Textele ei sunt caracterizate de un grad ridicat de muzicalitate. În teatru o poţi asculta pe Jelinek gândind. Iar senzaţiile sunt imediate: este vorba despre aici şi acum."

Haosul ca aranjare experimentală

Serile de teatru cu textele Elfriedei Jelinek sunt aranjări experimentale cu final incert, deoarece autoarea le permite regizorilor în mod explicit să taie pasaje din text ori să folosească numai fragmentele ce par a fi importante pentru evenimentele derulate pe scenă. Pentru a descrie serviciile aduse lumii teatrului, în cadrul salutului adresat la congresul jubiliar al Wiener Burgtheater din 2013, autoarea a găsit următoarea formulare: "Ofer doar din haosul meu, din invenţiile mele arbitrare, destul de neordonate, fără a separa nici măcar aspectele importante de cele neimportante; un haos ordonat are această caracteristică, de a fi vegheat doar de natură, care poate că l-a şi creat. Acest haos ordonat a vrut tocmai în mine să iasă la lumina asfinţitului!"
 
În ultimii ani, piesele Elfriedei Jelinek au fost jucate frecvent în ţările scandinave, în Europa de Est şi în Franţa. La Rowohlt-Theaterverlag, editura care publică piesele lui Jelinek, există o listă impresionantă a tuturor premierelor începând din anul 1979. În acel an a avut loc la Graz premiera primei piese a autoarei „Was geschah, nachdem Nora ihren Mann verlassen hatte oder Stützen der Gesellschaften“ ("Ce s-a întâmplat după ce Nora şi-a părăsit bărbatul sau stâlpii societăţii"). Nils Tabert, directorul editurii declară: "Cred că în prezent, pe plan mondial, Jelinek este cea mai jucată autoare de limbă germană." În Marea Britanie, SUA şi alte ţări anglo-saxone, lucrările dramaturgice ale autoarei sunt mai rar puse în scenă în prezent. Desigur, în contextul în care în spaţiul anglo-saxon, ideea de teatru performativ s-a impus în măsură mai mică. Până în prezent, piesele lui Jelinek sunt încă foarte departe de idealul anglo-saxon de „Well made play“. Elfriede Jelinek nu scrie scenariile pentru personajele de pe scenă. Efortul ei artistic se orientează exclusiv către limbă, asupra căreia se concentrează nebunia ei mânioasă. "Ca şi cum ar trebui într-adevăr să storc din fiecare cuvânt tot ce s-ar putea găsi acolo. Altfel nu-mi găsesc liniştea." În acest fel îşi descria autoarea maniera scriitoricească.