Zilele Muzicii la Donaueschingen - Donaueschinger Musiktage 2016 Să gândim avandardist!

Stacheta este ridicată foarte sus pentru Björn Gottstein, noul director al festivalului Zilele Muzicii la Donaueschingen - Donaueschinger Musiktage. El este urmaşul recent decedatului Armin Köhler, care a condus festivalul din anul 1992. Este o funcţie cu o moştenire bogată, dar şi cu perspective.
 

Instrumentele trioului elveţian Steamboat Switzerland – orgă Hammond, chitară bas şi drumset – nu sunt instrumente ale Muzicii Noi, ci provin din cea soul, funk şi rock. Însă în lucrarea lui Bernhard Ganders Cold Cadaver with Thirteen Scary Scars sunt combinate cu instrumentele clasice ale orchestrei Klangforum Wien. Colaborarea a făcut o impresie puternică în sala Mozart din Donauhalle, în cadrul Zilelor Muzicii la Donaueschingen -Donaueschinger Musiktage. Suitele de şaisprezecimi sunt gonite de-a lungul scenei, de la orga Hammond la instrumentele cu coarde şi iar înapoi. Însuşi începutul Simfoniei nr. 5 a lui Beethoven intră în acest sorb şi este măcelărit artistic de către compozitor. Este o muzică organică, senzuală, percepută mai degrabă cu stomacul decât cu capul. Muzică ce depăşeşte graniţele de gen. 

Conducere nouă, primele direcţii

Compoziţia a fost comandată de Björn Gottstein, directorul festivalului. În urma decesului predecesorului său Armin Köhler în anul 2014, fostul redactor de Muzică Nouă de la postul de radio SWR2 a preluat funcţia cu trei ani mai devreme decât era planificat. Compoziţiile comandate de Köhler mai reprezintă încă 60 la sută din programul festivalului din 2016. Björn Gottstein va fi responsabil pentru întreaga planificare a evenimentului abia în anul următor. "Concluzia mea este foarte pozitivă. Două aspecte mi-au plăcut în mod special: diversitatea stilistică şi nivelul ridicat de spectacol. Ambele sunt definitorii pentru Donaueschingen", menţiona noul director în conferinţa de presă finală. Dezvoltarea stilistică a festivalului şi deschiderea sa către un public mai numeros a fost întreprinsă deja de Köhler, care a ocupat din anul 1992 funcţia de director al celui mai renumit festival internaţional de muzică contemporană. 

Gottstein doreşte să continue şi chiar să accentueze această deschidere. Cu toate acestea: "Nu doresc nicidecum să întorc festivalul cu susul în jos. El trebuie să se transforme, dar asta împreună cu muzica. Muzica Nouă se găseşte într-un proces de transformare. Faţă de perioada din urmă cu zece sau 20 de ani, avem alte tipuri de artişti, alte forme de partituri, alte forme de concerte şi alte premise tehnice."

Björn Gottstein nu se consideră nicidecum un lider de opinie. El chiar a şters din program cuvintele de deschidere adresate în mod tradiţional de către directorul festivalului. Însă faptul că Gottstein l-a invitat pentru o lectură tocmai pe filozoful britanic Roger Scruton (On muzica viitorului), care consideră curentul avangardist o fundătură, nu a fost criticat numai la conferinţa de presă.  

Avangarda în dezbatere

O lucrare precum cea a Joannei Bailies - Music from Public Places, ar fi fost, de asemenea, de neconceput în Donaueschingen cu câţiva ani în urmă. Lucrarea ancorată tonal, adusă la viaţă de ansamblul vocal SWR şi de cvartetul Améi sub bagheta lui Marcus Creed, combină în Christuskirche sunetele corului şi ale instrumentelor cu coarde cu ciripit de păsări şi dangăt de clopote de pe bandă. Cele mai multe dintre lucrările destul de dificile au fost programate de Armin Köhler. De exemplu Skin, compoziţia fragilă şi extrem de diferenţiată a Rebeccăi Saunders pentru soprană (Juliet Fraser) şi 13 instrumente. Concertul pentru cvartetul de coarde generează mai degrabă sunete experimentale şi o diversitate electronică. În colaborare cu fulminantul Calder Quartet, institutul de cercetare în domeniul acusticii şi muzicii IRCAM din Paris prezintă lucrări noi de Daniel Wohl, Peter Eötvös şi Nathan Davis. Compoziţia acestuia, Echeia, debutează cu atingeri silenţioase pe lemnul instrumentelor. 

Printre cele 17 premiere, se întâlnesc şi pasaje umoristice, de exemplu atunci când „ensemble recherche“ din Freiburg descoperă melodii pierdute (desemnate în program drept "deşeuri speciale") în lucrarea lui Peter Ablinger Die schönsten Schlager der 60er und 70er Jahre (Cele mai frumoase şlagăre din anii 60 şi 70) şi le trece prin mărunţitorul New-Music. Spectacolele au loc în zece locaţii diferite, astfel încât întregul oraş vibrează în acorduri muzicale. Proiectul radio Good Morning, Deutschland transformă în scenă a festivalului chiar şi spaţiile pentru refugiaţi din cazarma germano-franceză. 

Aşteptat cu nerăbdare, însă mediocru

Multaşteptatul debut al orchestrei simfonice SWR fuzionate a fost mai degrabă mediocru. În special la concertul de deschidere din sala de sport Baar s-a resimţit lipsa preciziei şi a omogenităţii. Impresia cea mai puternică o lasă piesa senzuală a lui James Dillon The Gates pentru cvartet de coarde şi orchestră. Britanicul creează dialoguri inspirate din alăturarea cvartetului de coarde Arditti şi orchestra simfonică SWR. Orchestra, care numără în prezent peste 175 de membri, scoate pe scenă în cele două concerte instrumentişti complet diferiţi. Premiul pentru orchestră, acordat începând din 2005 de orchestra simfonică SWR din Baden-Baden şi Freiburg pentru cea mai bună compoziţie a anului, nu se mai decernează. "Deoarece orchestra noastră nu mai există, nu mai există nici premiul", declară Peter Bromig, preşedintele comitetului orchestrei din Freiburg. Dacă premiul ar mai fi existat, noul concert senzual pentru tromboane al lui Georg Friedrich Haas (solist: Mike Svoboda) ar fi fost, desigur, candidatul cu cele mai mari şanse de succes. La finalul festivalului de la Donaueschinger 2016, concertul a  primit aplauze la scenă deschisă.