Tineri designeri din Halle Emoţia corespunzătoare cunoaşterii

Stefan Schwabe | Gutfather, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander
© Stefan Schwabe

Istoria de peste 100 de ani a Universităţii de Arte din Halle se împleteşte strâns cu considerente privind utilitatea formelor şi designului. Inclusiv numele – Burg Giebichenstein (Cetatea Giebichenstein) – sugerează o soliditate a tradiţiei. Prezentul său în domeniul designului se prezintă altfel.

Istoria de peste 100 de ani a Universităţii de Arte din Halle se împleteşte strâns cu considerente privind utilitatea formelor şi designului. Inclusiv numele – Burg Giebichenstein (Cetatea Giebichenstein) – sugerează o soliditate a tradiţiei. Prezentul său în domeniul designului se prezintă altfel.

Atelierul - un anacronism?

În anii 1920, alături de Şcoala de Arte Bauhaus, atelierele din Halle erau considerate drept epicentrele peisajului de design din Germania. În timp ce Bauhaus simboliza un tehnicism rece şi funcţionalist, Universitatea din Halle era sinonimă în acea vreme cu evoluţia organică a designului. Fenomenul rezulta din preocuparea intensivă cu materialele şi procesele de producţie, armonizând aspectele funcţionale şi emoţionale. Universitatea din Halle şi-a păstrat această reputaţie, vehiculată în prezent sub sloganul "Principiul atelierelor". Acest principiu formează chiar şi în prezent baza programelor de studii de design de la Halle, care, pe lângă design industrial, amenajări interioare, modă şi design virtual, pătrund şi în nişe de instruire, precum designul de produse ceramice şi sticlă, designul textil, designul de jucării şi didactic. Campusul dedicat designului dispune de peste 42 de ateliere mai mici şi mai mari. În ultimul timp, noţiunile de "atelier" sau "deprinderi meşteşugăreşti" au cunoscut schimbări. În contextul digitalizării şi hibridizării întregului domeniu artistic şi de design, în prezent există ateliere centrale mari, utilizate la comun de către toţi. Aceste ateliere nu sunt nicidecum locul tradiţiilor conservate unilateral şi retrograde, ci sunt în continuare importante, "pentru ca studenţii să nu folosească o presă numai pentru ceea ce face o presă convenţională, ci să descopere noi forme de exprimare", subliniază Müller-Schöll.

În calitate de "Colegiu de Design Industrial", începând cu 1956, die Burg a devenit cea mai importantă instituţie de instruire în domeniul designului din RDG. Procesul de producţie al unicatului artizanal a trecut în fundal, iar în prim-plan a înaintat produsul de masă realizat pe cale industrială. Acea perioadă, în care instituţia era subordonată SED, este în prezent dată uitării: design uniform, sărăcie de forme, lipsă de individualism. În tabloul acelei perioade apar rareori designeri precum Rudolf Horn, care a predat la Colegiu din anii 60 şi până la finalul anilor 80. Acesta a reuşit să creeze spaţii de manifestare pentru un design democratic în cadrul producţiei de masă planificate, prin conceperea unor piese de mobilier ce puteau fi fabricate în serie, a căror formă concretă permitea însă individualizarea. Pentru Axel Müller-Schöll „istoria RDG“ este decisivă într-o singură privinţă: "Acţionează mai degrabă ca vânt din spate pentru a face ceva în alt mod, de a-şi depăşi condiţia şi de a avea un cuvânt de spus. Această atitudine caracterizează potenţialul studenţilor noştri."

Designul ca atitudine

Prezentul a moştenit şi o altă consecinţă, de ordin structural. Aceasta contribuie într-o anumită măsură la faptul că numeroşi absolvenţi ai Universităţii optează pentru un design utilitar, inovativ din punct de vedere social şi "responsabil". "Subiectele sociale sunt poate mai prezente aici, deoarece persoanele care trăiesc în zona principală de recrutare a Universităţii sunt influenţate puternic de evoluţia noilor landuri federale, iar spre deosebire de şcolile vestice, provin preponderent din familii care nu dispun de o plasă de siguranţă financiară", opinează Müller-Schöll. "Este cu totul alt punct de plecare pentru a se confrunta cu societatea şi cu propriul loc în cadrul acesteia." Pornind de la principiul consacrat al Universităţii, instruirea studenţilor solicită oricum o anumită atitudine, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile cadru economice. Departamentele de marketing ale companiilor studiază în prezent grupul ţintă vizat şi cumpără apoi un design, pe care nu îl concepe firma proprie, explică Müller-Schöll. În cazul cel mai fericit, designerii îşi pot afirma propria atitudine, atât faţă de produs, cât şi faţă de companie.

Provocarea pe care o are de înfruntat designul prezentului constă în a atribui efect obiectelor. Nu obligatoriu unul bombastic, ci un efect care corespunde obiectului în sine şi scopului său. Universitatea Halle este un loc dominat de o anumită linişte şi lentoare. În acelaşi timp, oferă designului contemporan posibilitatea necesară pentru concentrare. "Informaţiile au întotdeauna nevoie de timp pentru a fi digerate. Deoarece omul se schimbă relativ lent. Are nevoie de timp până când cunoaşterea devine dublată de emoţie. Iar designul pe care îl concepem noi serveşte şi acestui scop."

În continuare, portretele a şase tineri designeri, foşti absolvenţi ai Universităţii din Halle, ale căror creaţii se situează la graniţa dintre utilitate şi estetică, între viziune socială şi stil. Aceşti tineri designeri găsesc propriile lor răspunsuri la întrebarea despre misiunea designului contemporan. Lucrările lor reflectă această căutare.

Stefan Schwabe

  • Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012 © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012
  • Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012 © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012
  •  Stefan Schwabe | Gutfather, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Gutfather, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander
  • Stefan Schwabe | Gutmentor Scenario, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Gutmentor Scenario, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander
  • Stefan Schwabe | Gutmentor capsules, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Gutmentor capsules, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander
  • Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012 © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012
  • Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012 © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Growing A Roll, 2012
  •  Stefan Schwabe | Gutfather, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Gutfather, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander
  • Stefan Schwabe | Gutmentor Scenario, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Gutmentor Scenario, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander
  • Stefan Schwabe | Gutmentor capsules, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander © Stefan Schwabe
    Stefan Schwabe | Gutmentor capsules, 2016 | In Zusammenarbeit mit Fraunhofer CeRRI und Sebastian Kletzander

Puţini sunt designerii care evidenţiază hibridizarea profesiei lor în maniera în care o face Stefan Schwabe. Lucrările sale, situate la graniţa dintre design, artă şi ştiinţele naturii, ridică întrebări despre rolul designerului în procesele câştigului ştiinţific de cunoaştere. În colaborare cu Institutul Fraunhofer CeRRI şi sticlarul Sebastian Klatzender, Schwabe a dezvoltat în anul 2016 proiectul Gutfather. Este vorba despre o capsulă care traversează organismul uman şi îşi modifică forma atunci când ia contact cu microbi. La final, capsula este eliminată sub forma unei amprente a climatului microbiologic al organismului, cu rang de obiect. Proiectul împleteşte într-o singură unitate metaforica "senzaţie în stomac" şi complexitatea microbiomului din perspectivă ştiinţifică. Prin acest Growing A Roll, Schwabe prezintă în anul 2012 un aparat care realizează din celuloză bacteriană o rolă de material potenţial infinită. Materialul nu este numai comestibil, dar poate fi folosit la confecţionarea de obiecte. Stefan Schwabe predă din 2010 la UdK Berlin şi lucrează ca designer independent. Proiectele sale sunt dispuneri experimentale, care ilustrează, explică şi fac comprehensibile din punct de vedere haptic şi vizual posibilităţile biotehnice. Artistul operează cu un tip de ştiinţă poetică „in search of an image and material based language for the space in which words stumble and fall“.
 

Antje Mönnig

  • Antje Mönnig | Projekt „Unmöglich. Aber machbar.“ | Jette beim Lesen © Marco Warmuth
    Antje Mönnig | Projekt „Unmöglich. Aber machbar.“ | Jette beim Lesen
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Projekt „Unmöglich. Aber machbar.“ | Jette beim Lesen © Marco Warmuth
    Antje Mönnig | Projekt „Unmöglich. Aber machbar.“ | Jette beim Lesen
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“
  • Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“ © Antje Mönnig
    Antje Mönnig | Cover und Beispiele aus „Unmöglich. Aber machbar.“

"Uneori nu sunt foarte sigură dacă în viitor pot studia ceea ce îmi doresc să studiez sau dacă pot să mă îndrept în direcţia în care îmi doresc. De exemplu, spre artă. Chiar nu poţi şti, dacă oamenii te vor accepta, din cauza (şi bate din palme): ‚handicapului de vedere‘. Nu este simplu", afirmă Henriette Schöttner în vârstă de 16 ani. Tânăra este elevă în clasa a XI-a la o "şcoală foarte normală" din Halle, în ciuda faptului că facultatea ei vizuală este restrânsă la numai 10-20 de procente. Henriette se numără printre partenerii de discuţie pe care i-a căutat designerul de comunicare Antje Mönnig pentru a realiza cartea Imposibil. Dar fezabil. Incluziune pentru elevi orbi sau cu handicap vizual. Lucrarea împleteşte cunoştinţele factuale despre situaţia actuală a elevilor cu handicap de vedere în cadrul sistemului educaţional, cu voci individuale, precum cea a Henriettei. Proiectul de absolvire al Antjei Mönnig la disciplina Editorial Design, sub îndrumarea profesoarei Anna Berkenbusch, a fost publicat în anul 2016 în Biblioteca Centrală Germană pentru Persoane cu Handicap Vizual (Deutsche Zentralbibliothek für Blinde - DZB) din Leipzig .

Pe lângă discuţiile purtate cu eleve având handicap de vedere, cartea cuprinde şi rezultatele cercetărilor realizate de Antje Mönnig în scopul diferenţierii dintre incluziune şi integrare şi al cercetărilor privind elementele tipografice pe care persoanele cu handicap vizual le pot citi cel mai bine.  Lucrarea include şi discuţii despre diverse modele de şcolarizare şi numeroase ilustraţii ale unor materiale didactice, multe dintre acestea demonstrând inventivitatea cadrelor didactice, care nu beneficiază aproape deloc de materiale adecvate puse la dispoziţie de editurile de manuale şcolare. O carte utilă, dar şi costisitoare, al cărei design urmăreşte să deschidă pe lângă informaţia transmisă pe calea textului şi alte căi de înţelegere. Coperta neagră prevăzută cu scriere Braille, precum şi foliile din interiorul cărţii, ce incomodează cititul şi simulează diferite limitări ale vederii, facilitează cititorilor accesul la planul experienţei directe. În anul 2014, lucrarea „Unmöglich. Aber machbar.“ (rom.: „Imposibil. Dar fezabil.“) a primit premiul de design al Universităţii pentru proiectul cu cea mai mare implicare socială.

 
Roman Wilhelm 羅小弟

  • Roman Wilhelm | Poster aus der Arbeit „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“, 2015 © Roman Wilhelm Roman
    Roman Wilhelm | Poster aus der Arbeit „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“, 2015
  • Roman Wilhelm | Poster from „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“, 2015 © Roman Wilhelm Roman
    Roman Wilhelm | Poster from „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“, 2015
  • Roman Wilhelm | Laowai Sung, Type-Specimen, 2015 © Roman Wilhelm
    Roman Wilhelm | Laowai Sung, Type-Specimen, 2015
  • Roman Wilhelm | Laowai Sung, Type-Specimen, 2015 © Roman Wilhelm Roman
    Roman Wilhelm | Laowai Sung, Type-Specimen, 2015
  • Roman Wilhelm | Laowai Sung, Type-Specimen, 2015 © Roman Wilhelm
    Roman Wilhelm | Laowai Sung, Type-Specimen, 2015
  • Roman Wilhelm | „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“, 2015 © Roman Wilhelm
    Roman Wilhelm | „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“, 2015
  • Roman Wilhelm | „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“ | Hong Kong, 2015 © Roman Wilhelm
    Roman Wilhelm | „Heung – visual dialects and the power of local cultural identity“ | Hong Kong, 2015

„Laowai“ este cuvântul folosit de chinezi pentru „străin“. Roman Wilhelm a botezat Laowai Sung (老外宋) prima scriere chinezească concepută chiar de el. Artistul a lucrat timp de cinci ani la cele peste 33.000 de glife. Este vorba despre un experiment, având în vedere faptul că, în opinia lui Roman Wilhelm, totalitatea acestora nu ar fi orientată către o utilizare fără sincope, ci rămâne expresia unei imperfecţiuni. Caracterele realizate de mână nu elimină eşecul tipografilor puşi faţă în faţă cu această caligrafie, ci ridică însăşi alienarea la rang de temă. Încă din timpul studiilor la Universitatea din Halle şi la Academia de Grafică şi Design de Carte, Roman Wilhelm a pendulat în mod consecvent între spaţiul european şi cel asiatic, predând şi în Peking, Hongkong şi Seoul. Artistul descoperă acest spaţiu şi propria sa poziţionare în cadrul său pe de o parte vizual, prin intermediul unor proiecte tipografice şi publicaţii, iar pe de altă parte auditiv, prin intermediul unor instalaţii sonore. Sunetele şi scrierile devin agenţi ai propriei căutări a sinelui, cu limite însă, care generează la rândul lor alte semne, deplasând astfel graniţele.

Carolin Schulze

  • Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014 © Carolin Schulze
    Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014
  • Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014 © Carolin Schulze
    Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014
  • Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014 © Carolin Schulze
    Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014
  • Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014 © Carolin Schulze
    Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014
  • Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014 © Carolin Schulze
    Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014
  • Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014 © Carolin Schluze
    Carolin Schulze | Falscher Hase / Bugs’ Bunny, 2014

Încă o dată celuloză bacteriană. Carolin Schulze a realizat din acest material un kit cultural. Sub forma unui Starter Kit la Culinary Hacking, materialul inedit este menit să transporte tehnicile fundamentale ale procesului de fermentaţie. Carolin Schulze este preocupată de tehnici culturale din domeniul alimentaţiei şi de importanţa socio-economică a acestora în prezent. În aceste preocupări se înscrie, de exemplu, experimentul Falscher Hase / Bugs’ Bunny (rom.: Iepure fals), proiect distins cu mai multe premii. Versiunea lui Schulze de Iepure fals, de regulă un fel de mâncare cu carne tocată, pleacă de la o pastă din viermi de făină, care prin printare 3D este modelată în forma unui mic iepure. Acesta este apoi prăjit şi poate fi mâncat. Pentru designerul industrial, lucrarea este o campanie pentru un proces de regândire în domeniul alimentaţiei. Teza sa: amprenta culturală se opune progresului ecologic şi social şi blochează răspândirea unor produse care ar putea reduce consumul de materii prime. Singura cale ce poate depăşi această barieră este cea culturală: ce este în farfurie trebuie să devină delicios pentru ochi. Iepuraşul prăjit este numai un exemplu de posibil fooddesign responsabil - însă nicidecum amar de serios, ci folosind în mod conştient nota absurdă. Pentru Carolin Schulze, designul este un instrument care face vizibile convenţiile sociale prin umor şi tehnici moderne, având în acelaşi timp capacitatea de a compensa prin contrapropuneri viabile.
 

Knoth & Renner

  • Knoth&Renner-move-ON | Website für das Werkleitz Festival, 2015 © Knoth&Renner
    Knoth&Renner-move-ON | Website für das Werkleitz Festival, 2015
  • Knoth&Renner | Schiiwerfer | Album-Webseite für die Schweizer Musiker Göldin & Bit-Tuner, mit !Mediengruppe Bitnik © Knoth&Renner
    Knoth&Renner | Schiiwerfer | Album-Webseite für die Schweizer Musiker Göldin & Bit-Tuner, mit !Mediengruppe Bitnik
  • Knoth&Renner | Plakat für das Werkleitz Festival, 2016 © Knoth&Renner
    Knoth&Renner | Plakat für das Werkleitz Festival, 2016
  • Knoth&Renner | Webseite für das Werkleitz Festival, 2016 © Knoth&Renner
    Knoth&Renner | Webseite für das Werkleitz Festival, 2016
  • Knoth&Renner | Plakat für das Werkleitz Festival, 2015 © Knoth&Renner
    Knoth&Renner | Plakat für das Werkleitz Festival, 2015
  • Knoth&Renner | Webseite Ausstellung Transparenzen 2015 Bielefelder und Nürnberger Kunstverein © Knoth&Renner
    Knoth&Renner | Webseite Ausstellung Transparenzen 2015 Bielefelder und Nürnberger Kunstverein
Christoph Knoth şi Konrad Renner s-au cunoscut în 2005 la Burg Giebichenstein. Din anul 2011, lucrează împreună la Berlin şi Leipzig, abordând cu precădere proiecte de webdesign şi identităţi vizuale în domeniile artă şi ştiinţă. Printre altele, cei doi tineri designeri au conceput proiecte vizuale pentru pavilioanele Germaniei şi Noii Zeelande la Bienala de la Veneţia din 2015, pentru Kunsthalle Zürich, pentru Academia de Grafică şi Design de Carte (Hochschule für Grafik und Buchkunst HGB) Leipzig şi pentru Festivalul Werkleitz din Halle. Site-urile internet concepute prezintă elemente iritante, ce se înscriu în memoria utilizatorilor, aceştia putând lăsa propriile urme pe interfaţa web ori explora fundaluri.  Knoth & Renner au participat şi la implementarea grafică şi tipografică a albumului web audiovizual Schiiwerfer al artistului conceptual Göldin & Bit-Tuner. Cu ceva timp în urmă, mândria unui designer grafic era să realizeze coverul unui album, în timp ce în prezent, interesul s-a deplasat înspre conceperea site-urilor web ale albumelor, declară Knoth către Creators Project. Knoth & Renner derulează, de asemenea, şi o activitate didactică în calitate de profesori invitaţi la Universitatea Bauhaus din Weimar.

 

Konrad Lohöfener

  • Konrad Lohöfener | Split Regalsystem Foto © Leo Fiala
    Konrad Lohöfener | Split Regalsystem
  • Konrad Lohöfener | Split Regalsystem Foto © Leo Fiala
    Konrad Lohöfener | Split Regalsystem
  • Konrad Lohöfener | Circle Klappstuhl Foto © Konrad Lohöfener
    Konrad Lohöfener | Circle Klappstuhl
  • Konrad Lohöfener | t stands for trouble Foto © Konrad Lohöfener
    Konrad Lohöfener | t stands for trouble
  • Konrad Lohöfener | t stands for trouble Foto © Konrad Lohöfener
    Konrad Lohöfener | t stands for trouble
  • Konrad Lohöfener | t stands for trouble Foto © Konrad Lohöfener
    Konrad Lohöfener | t stands for trouble
  • Konrad Lohöfener | t stands for trouble Foto © Konrad Lohöfener
    Konrad Lohöfener | t stands for trouble
  • Konrad Lohöfener | t stands for trouble Foto © Konrad Lohöfener
    Konrad Lohöfener | t stands for trouble

Discuţiile despre "forma pură" se numără printre cele mai vechi din istoria designului. Designerul de produse şi mobilă Konrad Lohöfener, care a studiat la Halle şi la Danish Design School din Copenhage, continuă această discuţie şi la nivelul proiectelor sale. Artistul minimalist găseşte cel mai mare spaţiu de manevră şi de tensiune în formele simple, de bază. În acest registru se scriu piesele sale de mobilier, precum sistemele de rafuri split sau circle, variabile pe înălţime şi pe lăţime, un scaun pliant premiat în mai multe ocazii, ce este ţinut în poziţie numai de două corzi, care transformă în tensiune greutatea persoanei care stă pe scaun. Ansamblul forma de cuburi din lemn, gândit pentru copii şi adulţi deopotrivă, conţine numai trei forme de bază şi două forme. Cuburile pot fi rotite, combinate şi deplasate unul faţă de celălalt, rezultând o multitudine de modele posibile. Inspirate de principiul punţilor suspendate, obiectele lui Lohöfener creează în suspensie un contrast între greu, robust şi ultrauşor. Betonul se întâlneşte cu posibilităţi simple de instalare, capacitatea portantă mare se întâlneşte cu construcţii suspendate filigrane, iar membranele portante şi elementele statice se întâlnesc cu mobilitatea. Uneori, tensiunea creată între design şi utilitate conduce la un conflict. De exemplu, t stands for trouble este o masă prevăzută cu centuri de prindere sub tăblie, care o transformă într-un scut pentru o luptă de stradă ce, probabil, nu va avea loc niciodată.