Albume foto
Ceva de ţinut în mână

La cel mai mare târg de fotografie, Paris Photo, 30 de edituri își prezintă anual ultimele albume de fotografie, intrând astfel în competiția pentru Book Award. Ulrich Pohlmann, directorul colecţiei de fotografie din cadrul Münchner Stadtmuseum explică cum stau lucrurile pe piaţa germană a acestui tip de albume, care sunt particularităţile acesteia, dar şi ce viitor are ea în epoca digitalizării.

Domnule Pohlmann, care este, în opinia dumneavoastră, situaţia de pe piaţa germană a albumelor de artă fotografică?
 
Cred că situaţia este destul de bună, întrucât avem multe edituri care scot pe piaţă încontinuu albume foto. Cele mai cunoscute sunt Schirmer/ Mosel, Steidl, Hirmer, Prestel, Hatje Cantz, Kehrer, Kerber – aceştia sunt actori care, la fel ca Peperoni Books, Revolver şi multe alte edituri mai mici, își derulează la această oră propriile programe. Ce este interesant e că şi editurile de artă consacrate au preluat fotografia în programul lor publicistic.
 
A existat vreo schimbare în cadrul editurilor în urma digitalizării?
 
Digitalizarea a avut efecte mai ales asupra procesului de producţie. Şi pentru că astăzi lucrurile se mişcă mult mai repede, cărţile pot fi produse într-un timp mai scurt. Mai demult dura trei luni să scoți o carte, acum o poți face și în opt săptămâni. Asta înseamnă că întregul domeniu și producția au o viață mult mai alertă. Concurența pe care o constituie ofertele digitale nu este încă într-atât de sesizabilă precum se întâmplă în cazul beletristicii, pentru că în cazul albumelor de artă fotografică simțul tactil joacă un rol deosebit de important. Acest lucru este dovedit și de faptul că există atât de multe festivaluri dedicate albumelor foto, la care participă și editurile cele mai mici. Totodată, artiștii se gândesc mereu dacă nu merită să ia calea self-publishing-ului, adică să încerce și alte modalități de distribuție.
 
Nu era un pas important mai demult în cariera unui fotograf să publice mai întâi un album la o editură importantă?
 
Ba da, și cred că mai este și astăzi. Albumele sunt o formă de expresie în sine. Până la urmă, ele documentează lucrările unui artist  într-un alt mod decât o expoziție, care este un eveniment trecător. Cărțile cu propria lor narațiune sunt o componentă importantă a activității artistice de astăzi.
 
Cum arată un festival de fotografie?
 
Un impuls important îl dau, evident, Book Awards, cărţile premiate. Bunăoară, cel mai mare târg de fotografie de la Paris, Paris Photo, are şi el un Book Award, finanţat de o fundaţie americană, Aperture Foundation, unde se premiază cele mai interesante albume foto. În rest, la acest târg participă edituri din cele mai diverse. La Paris se strâng în luna noiembrie în jur de 30 de edituri, ceea ce nu este puţin. Şi în spaţiul de limbă germană există câteva festivaluri de carte fotografică: cel mai important din Germania are loc la Kassel. Şi la Berlin şi la Viena mai au loc astfel de manifestări, deşi de mai mică amploare.

  • Karl Blossfeldt | Die Welt ist Schön | Verlag Ernst Wasmuth, 1919 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Karl Blossfeldt | Die Welt ist Schön | Verlag Ernst Wasmuth, 1919
  • Albert Reger-Patzsch | Die Welt ist schön | Kurt Wolff Verlag, 1928 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Albert Reger-Patzsch | Die Welt ist schön | Kurt Wolff Verlag, 1928
  • Werner Gräff | Es kommt der neue Fotograf! | Verlag Hermann Reckendorf, 1929 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Werner Gräff | Es kommt der neue Fotograf! | Verlag Hermann Reckendorf, 1929
  • Hans Richter | Filmgegner von heute – Filmfreunde von morgen | Verlag Hermann Reckendorf, 1929 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Hans Richter | Filmgegner von heute – Filmfreunde von morgen | Verlag Hermann Reckendorf, 1929
  • Mario Bucovic | Manhattan Magic | New York | M.B. Publishing Company, 1937 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Mario Bucovic | Manhattan Magic | New York | M.B. Publishing Company, 1937
  • Andre Kertesz | Day of Paris | J. J. Augustin Publisher, 1945 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Andre Kertesz | Day of Paris | J. J. Augustin Publisher, 1945
  • Ken Ohara | One | Tsukiji Shokan, 1970 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Ken Ohara | One | Tsukiji Shokan, 1970
  • Juergen Teller | Go Sees | Scalo, 1999 Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München
    Juergen Teller | Go Sees | Scalo, 1999

 


Cum este perceput acest domeniu în Germania?
 
Putem spune că fotografia germană este cunoscută şi apreciată în străinătate, dincolo de soţii Becher (Hilla şi Bernd Becher) sau de grupul „Struffskies“ (Thomas Struth, Thomas Ruff şi Andreas Gursky), care, după cum se știe, au creat vâlvă la nivel internațional, marcând uneori poate prea tare imaginea fotografiei germane în lume. Există, în fond, și mulți alții. Albumele de artă fotografică din Germania sunt însă foarte bine primite. Ele trebuie însă traduse și în limba engleză pentru uzul cititorilor din spațiul anglosaxon.
 
Ce s-a schimbat în ultimii ani?
 
Oferta de albume de fotografie este uriașă, dar a devenit tot mai greu să publici ediții mari. Prin urmare, apar o mulțime de cărți, dar în câte 500 sau 1500 de exemplare. Asta ține de faptul că, la fel ca în cazul beletristicii, bibliotecile clienților care cumpără cărți sau albume de artă sunt deja pline. Pe de altă parte, tânăra generație de artiști preferă uneori alte metode de exprimare. Cu toate acestea există însă colecționari dedicați și în ceea ce privește operele tinerilor fotografi.
 
Publicul căruia i se adresează albumele de fotografie este unul specializat, care reacționează într-un anumit fel la estetica unui volum și care are nevoie de o experiență tactilă?
 
Din punct de vedere pur tehnic, al procesului de producție al cărții, totul trebuie să arate cum trebuie – de la aspectul tipografic, la format, la felul în care este legată cartea. Contează însă și conținutul, layout-ul, felul în care este introdus textul, înșiruirea cadrelor fotografice. Acestea sunt elemente care nu pot fi savurate cum se cuvine pe cale digitală. Sigur, se pot da paginile și pe calculator sau tabletă, dar nu poți compara acest gest cu degetele care frunzăresc o carte. Senzația este cu totul diferită. Altfel te cufunzi pe o pagină de carte decât pe monitor, unde la un moment dat încep să te doară ochii și să obosești.
 
Există niște subiecte anume care sunt tratate mai mult în Germania?
 
La modul general, putem deosebi între volume artistice, conceptuale, teorie fotografică și cărți care abordează subiecte istorice. Se poate spune că preferința absolută este pentru fotografia contemporană. Iar când vine vorba de albumele istorice, pentru cele dedicate secolului XX. Albumele care au ca temă secolul al XIX-lea sunt mai puțin apreciate în Germania, altfel decât se întâmplă în Franța sau în țările anglosaxone. Acest lucru ține de faptul că domeniul este insuficient studiat la universitățile din Germania. Există prea puține cursuri de istoria artei și de studii culturale vizuale care să se dedice preponderent fotografiei. În Germania nu este dezvoltată prea bine această deschidere pentru tradiția acestei culturi fotografice, așa cum există ea în țări precum Anglia și Franța.
 
Cât de importanți sunt editorii la selecția albumelor foto?
 
Editorii au o importanţă decisivă, ei sunt creierul editurii. Atunci când un editor nu se gândeşte decât la aspectul comercial, atunci el nu este deloc potrivit pentru piaţa albumelor de fotografie. Aici este nevoie de persoane cu viziune. Viitorul albumelor foto nu depinde cu siguranţă doar de fotografi şi muzee, ci şi de editori. Gerhard Steidl şi Lothar Schirmer sunt, în Germania, cei mai cunoscuţi din domeniu, chiar dacă au viziuni foarte diferite. Până la urmă, ei şi le asumă. Au mai existat în trecut unele edituri, precum editura Nishen sau Edition Braus, care azi nu mai joacă niciun rol în branşă. Nu aş vrea să fiu pesimist şi să anunţ că spaţiul digital va înfrânge piaţa albumelor fotografice. Cred că este, în continuare, nevoie de editori cu personalitate, aşa cum, până la urmă, este cazul şi în domeniul literaturii. Până la urmă nu se vând bunuri de larg consum, se vând conţinuturi.

 

 

Ulrich Pohlmann Foto: Fotosammlung/ Stadtmuseum München Ulrich Pohlmann, specialist în istoria artei, conduce din 1991 Muzeul Fotografiei (astăzi, Colecţia de Fotografii) din cadrul Münchner Stadtmuseum. El a conceput şi organizat nenumărate publicaţii şi expoziţii tematice şi monografice pe tema fotografiei contemporane şi a istoriei fotografiei în cadrul muzeelor din Europa şi America de Nord. El a predat ca profesor invitat la Facultatea de Arte Vizuale de la Hamburg, la Facultatea de Arte de la Zürich și la LMU de la München. Pohlmann locuiește și lucrează la München.