Inegalitatea socială Prăpastia dintre săraci şi bogaţi

Unii pornesc în viaţă cu un avans
Unii pornesc în viaţă cu un avans | Foto (detaliu): © erhui1979/iStock

În Germania se discută intens despre inegalitatea socială. Poate fi aceasta evitată sau ţine oare de natura unei economii de piaţă funcţionale? Experţii au opinii divergente.

Economia germană stagnează. Pentru anul 2017, guvernul federal se aşteaptă la o creştere economică de numai 1,4 procente. Iar atunci când tortul nu mai creşte, se pune problema cum trebuie el împărţit. Mulţi oameni sunt deja îngrijoraţi de pe acum de această perspectivă. Un studiu al Fundaţiei Friedrich Ebert din anul 2016 arată că peste 80 la sută dintre germani consideră că inegalitatea socială din ţară este prea mare. Discuţiile despre prăpastia dintre săraci şi bogaţi se poartă cu o deosebită intensitate şi în sfera politică, media şi economică.
 
Germania se va confrunta cu o luptă a distribuirii, se teme Marcel Fratzscher, preşedintele Institutului German de Cercetare Economică (Deutsches Institut für Wirtschaftsforschung DIW). "Germania este în prezent una dintre ţările cu cea mai pregnantă polarizare socială din lumea industrializată", afirmă economistul. În opinia sa, în niciun alt stat membru al Uniunii Europene averile nu sunt distribuite în manieră atât de inegală. La rândul lor, veniturile evoluează tot mai divergent.

 O chestiune de unghi de vedere
 

 Inegalitatea s-a accentuat, este şi părerea lui Andreas Peichl de la Centrul pentru Cercetări Economice Europene (Zentrum für Europäische Wirtschaftsforschung ZEW). Verdictul său are însă o notă mai pozitivă. Probleme ar exista cu precădere la distribuirea patrimoniilor, nu însă în ceea ce priveşte veniturile. Faptul că estimările economiştilor nu coincid are la origine întrebări fundamentale: Este oare suficient ca statul să distribuie bogăţia astfel încât fiecare să aibă suficient? Sau trebuie mai degrabă să se îngrijească ca toţi să aibă şansa de a ajunge la prosperitate prin propriile forţe?
 
Andreas Peichl analizează în special fondurile pe care gospodăriile germane le au la dispoziţie în fiecare lună. Tabloul care se conturează se aseamănă cu cel al ţărilor scandinave, considerate a fi exemple de societăţi echitabile. Aparenţele sunt însă înşelătoare, replică Marcel Fratzscher. Deoarece statul german redistribuie foarte mult prin intermediul impozitelor şi contribuţiilor sociale. Motiv pentru care Fratzscher analizează veniturile înainte de impozitare. Iar din această perspectivă, se conturează o tablou complet diferit: inegalitatea este la fel de pronunţată ca şi în SUA.
 
În opinia lui Fratzscher, veniturile dinaintea impozitării ar fi un indicator al egalităţii de şanse. Ele arată "ce pot câştiga oamenii prin forţe proprii". Iar în Germania nu există decât în mică măsură această egalitate de şanse. Copii care au părinţi cu venituri mici vor avea, probabil, un destin similar. În timp ce copii unor părinţi bogaţi au frecvent câştiguri mari şi în viitor.

Ce influenţă poate avea educaţia?

Cheia pentru a avea venituri ridicate este educaţia. În nicio ţară industrializată nivelul de educaţie al tinerilor nu depinde poate în măsură atât de mare de originea socială. Din această perspectivă, solicitarea centrală a lui Fratzscher este de a investi mai mult în educaţie. Germania alocă pentru educaţie patru procente din produsul intern brut, în timp ce media europeană se situează la cinci procente. În special educaţia preşcolară este neglijată în mod dezastruos, consideră economistul. De aceasta ar putea profita cu precădere copiii din familiile cu venituri mici.
 
Andreas Peichl are o opinie diferită: "Nici cel mai bun sistem de educaţie nu îi poate califica pe toţi pentru a obţine un venit de piaţă adecvat". Deoarece inegalitatea este promovată mai ales de fenomenul globalizării şi digitalizării. Maşinile înlocuiesc tot mai mult forţa de muncă umană, iar activităţile de rutină sunt externalizate în străinătate. Specialiştii cu înaltă calificare rămân într-o anumită măsură neafectaţi de aceste trenduri, însă statul nu poate proteja în mod eficient sectorul veniturilor mici. Consecinţa: prăpastia dintre venituri se lărgeşte tot mai mult.

Societatea trebuie să susţină schimbările

Peichl solicită ca statul să redistribuie veniturile prin intermediul sistemului fiscal, reducând astfel inegalitatea. În opinia specialistului, impozitarea redusă a averilor şi a moştenirilor ar reprezenta o gravă eroare. Nivelul maxim de impozitare pentru veniturile mari ar putea fi, de asemenea, crescut.
 În cadrul studiului realizat de Fundaţia Friedrich Ebert, în care mulţi participanţi au criticat inegalitatea sporită, un număr mult mai mic şi-au exprimat acordul pentru o posibilă creştere a impozitelor. „Măsurile care pot reduce inegalitatea sunt deseori nepopulare“, afirmă Olaf Groh-Samberg de la Societatea Germană de Sociologie (Deutsche Gesellschaft für Soziologie DGS). Acest lucru s-a văzut, de exemplu, în timpul campaniei electorale pentru Bundestag din 2013. Atunci Verzii au solicitat impozite mai mari pentru veniturile ridicate şi pentru averi, ceea ce le-a diminuat numărul votanţilor. Pentru a combate în mod eficient inegalitatea tot mai sporită, ar trebui îmbunătăţite şansele la educaţie ale copiilor din familii cu venituri reduse, dar şi impozitate mai mult persoanele avute, opinează Groh-Samberg. "Se impune atunci întrebarea, dacă societatea este pregătită pentru astfel de măsuri."