Feminism şi LGBT
Dreptul de a fi diferit

Despre valoarea diversităţii
Despre valoarea diversităţii | Foto (detaliu): © konstacot/iStock

Mişcarea feministă, homosexualii şi persoanele care nu doresc să se fixeze în mod clar asupra unui tipar tradiţional al sexelor şi-au oferit deseori sprijin. Însă în sfera politică concretă, alianţa a adus şi probleme. Evaluare a istoricului Miriam Gebhardt.
 

Este suficient să aruncăm o singură privire asupra evoluţiilor politice actuale din Germania, pentru a vedea că mişcarea feministă, pe de o parte, şi reprezentanţii drepturilor homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor şi intersexualilor (LGBT), pe de altă parte, au multe elemente comune. Înainte de toate, au un oponent comun: noul partid „Alternative für Deutschland“ (AfD) (rom.: "Alternativa pentru Germania"). Tânăra formaţiune politică, tot mai populară pe fondul populismului pe care îl promovează, îşi deserveşte clientela cu dese atacuri la adresa mişcării feministe, a homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor şi a ştiinţelor ce se ocupă de sexe.  
 
Noii adepţi ai dreptei trăiesc însă şi ei în prezent, iar în rândurile lor se găsesc funcţionari de rang înalt cu orientare homosexuală sau cu tipare familiale alternative. Faptul că aruncă într-o oală tot ceea ce miroase a feminism, devieri sexuale şi disoluţie a graniţelor dintre feminin şi masculin ţine mai puţin de valorile familiale burgheze, cât de o strategie de luptă, care în prezent poate fi bine instrumentat în societatea şi publicistica germană sub genericul "nebunia sexelor".

Similarităţile sunt evidente

Dorinţa de a răpune cu o singură lovitură toate evoluţiile sociale periculoase nu pleacă numai de la frici ori teorii ale conspiraţiei. Într-adevăr, mişcarea feministă, homosexualii şi persoanele care nu doresc să se fixeze în mod clar într-un tipar tradiţional al sexelor s-au aliat cu mult timp în urmă. Similarităţile erau evidente: egalitatea de gen şi dreptul de a se abate de la tiparele aparent naturale privind rolurile sexelor, atât în ceea ce priveşte aspectul fizic, cât şi preferinţele sexuale. Împreună denunţau faptul că întreaga cultură, ajungând până la vocabular, şi cu precădere rapoartele de putere aveau drept punct de plecare heterosexualitatea ca normă presupusă.
 
Începutul a fost marcat în anii 70 de o alianţă demonstrativă a feministelor şi femeilor homosexuale sub denumirea Neue Frauenbewegung (rom.: Noua Mişcare a Femeilor). Lesbienele sperau ca, beneficiind de ajutor din partea mişcării feministe, să poată lupta împotriva oprimării lor ca femei şi a marginalizării ca homosexuali. În acelaşi timp, femeile se puteau elibera din această asuprire prin faptul că deveneau independente din punct de vedere sexual faţă de bărbaţi. Iubirea între persoane de acelaşi sex devenea astfel o decizie politică şi o armă împotriva patriarhatului.

Homosexualitatea ca linie de ruptură a feminismului

Relaţia dintre emancipare şi homosexualitate sublinia rolul important pe care mişcarea feministă îl atribuia aşa-numitelor „sexual politics“. Termenul lansat în anii 60 de către teoreticiana literară şi feminista americană Kate Millett descrie sexualitatea ca esenţă a opresiunii femeii. Următorul pas a fost ideea că transsexualitatea ar putea evita sistemul binar şi asimetric al sexelor. Dacă oamenii nu ar mai putea fi univoc încadraţi în categoria femeie sau bărbat, nu s-ar traduce acest lucru automat ca sfârşit al dominaţiei masculine?
 
Pentru discuţia teoretică, aceste evoluţii au fost deosebit de fructuoase. Nu întotdeauna însă şi pentru politica concretă a femeilor. Alice Schwarzer, feminista germană cea mai cunoscută şi mai eficientă pe plan politic, a trăit direct această dilemă. Ajungând la conducerea mişcării feministe, a fost conştientă de faptul că feministelor li se aplica deseori stigmatul homosexualităţii. Deoarece bărbaţii păreau a suporta critica la adresa paradigmei patriarhale, doar insinuând că militantele pentru drepturile femeilor ar urî bărbaţii şi ar fi lesbiene. Alice Schwarzer a decis atunci, probabil tocmai din acest considerent, să nu divulge propria sa orientare sexuală. Ceea ce a constituit însă un afront pentru colegele ei lesbiene. Din aceste considerente, în anii 70, pentru unele activiste chestiunea homosexualităţii a reprezentat o linie de fractură.

Lupte pentru identitate şi noul pluralism

În prezent, noţiunea „queer feminism“ oglindeşte luptele pentru identitate ale noului pluralism, ce au loc în cadrul mişcării feministe. Societatea a început între timp să reconcilieze sistemul de drept şi politica familială cu situaţiile individuale şi diferitele tipare de viaţă. Începând cu 2013, transsexualilor le este mai uşor să îşi modifice sexul în paşaport. În Germania, rămâne însă mai departe valabil aşa-numitul sistem binar al sexelor. În cadrul acestui sistem binar, fiecare persoană trebuie să opteze cel puţin formal pentru o categorie de gen, cu toate consecinţele ce derivă de aici.
 
Solicitările feministelor, de a se putea dezvolta în universul social eliberate de o încadrare de gen, cu implicaţiile sociale şi culturale aferente, vor rămâne actuale cât timp această stare de fapt persistă. Disconfortul pricinuit de inegalitatea ce transpare din sistemul binar al sexelor promite să alimenteze şi în viitor polemici aprinse. De aceasta va avea oricum grijă oponentul politic comun.