Populismul de dreapta şi alegătorii tineri "O mişcare socială virtuală"

Was bewegt die junge Generation?
Ce animă generaţia tânără? | Foto: © Syntika/iStock

Ce îi atrage pe tineri către partidul Alternativa pentru Germania (germ.: Alternative für Deutschland AfD) şi cum stau lucrurile în alte ţări europene? Interviu cu sociologul Matthias Quent de la Institutul pentru Democraţie şi Societate Civilă - Turingia.
 

Domnule Quent, tânăr, bărbat, cu nivel de educaţie scăzut. Îl descriu aceste atribute pe alegătorul„tipic” al AfD?

Matthias Quent, Thüringer Institut für Demokratie und Zivilgesellschaft Matthias Quent, Thüringer Institut für Demokratie und Zivilgesellschaft | Foto: © privat Corect: la ultimele alegeri pentru Landtag (Parlamentul landurilor), alegătorii AfD au fost preponderent bărbaţi. În plus, ponderea persoanelor cu un nivel mai degrabă redus de educaţie a fost mai mare decât în rândul alegătorilor altor formaţiuni. În ceea ce îi priveşte pe tineri, lucrurile sunt ceva mai complicate. Alegătorii AfD sunt distribuiţi pe toate grupele de vârstă. Tinerii nu sunt încă atât de receptivi, însă ponderea lor din totalul alegătorilor acestei formaţiuni este în creştere. La fel ca în cazul Frontului Naţional din Franţa, unde în trecut, cu precădere provincialii în vârstă alcătuiau nucleul alegătorilor. Lucrurile s-au schimbat complet. În 2015, fiecare al treilea tânăr sub 25 de ani susţinea că doreşte să voteze cu acest partid. Nu este exclus ca şi în cazul AfD să asistăm la aceeaşi evoluţie. Iniţial, alegătorii au fost mai degrabă persoanele mai în vârstă şi cu nivel de educaţie mai ridicat. În prezent, lucrurile sunt în schimbare.
 
De ce aleg tinerii Alternativa pentru Germania?
 
Unul dintre motive este, desigur, faptul că alegătorii tineri sunt mai dispuşi să experimenteze cu acordarea votului lor.  Nu au nicio relaţie îndelungată cu partidele politice, aşa cum se întâmplă la generaţiile mai vârstnice - de exemplu în Germania de Est cu partidul de stânga, în Renania de Nord-Westfalia cu social-democraţii, iar în Bavaria cu Uniunea Creştin-Socială CSU. Mai atrage atenţia încă un lucru. Comparativ cu alte partide, AfD lucrează mai mult cu mediile sociale. Structura AfD la nivel federal are pe Facebook mai mult de 300.000 de „prieteni“, în timp ce formaţiunile SPD şi CDU numai circa 120.000. AfD utilizează foarte intensiv şi eficient acest instrument.  

"Spirit de optimism înscenat"

Atât de eficient, încât poate influenţa deciziile de vot?
 
Cu certitudine, atunci când este vorba despre utilizatorul individual. Mediile sociale permit o adresare directă. Iar acest lucru le este binecunoscut structurilor politice la nivel federal sau local. Pe Facebook pot arăta faptul că politicienii sunt conectaţi la faţa locului cu grijile cetăţenilor, fără să se obosească să iasă fizic la rampă în timpul campaniei electorale. Aceste gesturi populiste de empatie şi grijă funcţionează, se pare, iar forţa de mobilizare prin intermediul internetului este mare. AfD înscenează un spirit de optimism, generând astfel un fel de mişcare socială virtuală.
 
De ce femeile tinere sunt mai puţin sensibilizate de aceste mesaje decât bărbaţii tineri?
 
Prin întreaga sa agendă politică, AfD este un partid ce crede în dominaţia bărbatului alb, după modelul anilor 50.  Formaţiunea urmăreşte să inverseze multe dintre evoluţiile care au avut loc în societate. În opinia mea, succesul său se bazează pe resentimentele adânc înrădăcinate, generate de egalitatea tot mai pronunţată şi de cultura politică modernă. Perdanţi se simt cu precădere muncitorii şi şomerii, în special cei de sex masculin. În cursa pentru cele mai bune locuri de muncă, bărbaţii nu mai pornesc cu un avans de cinci metri faţă de femei sau de persoanele provenite din familii de imigranţi, ci doar cu trei metri. Situaţia li se pare nedreaptă, iar această frustrare poate fi convertită în instrument politic.

"Partidele liberale nu mai pot ajunge la aceşti alegători"

Ce ar trebui să facă partidele liberale pentru a recâştiga alegătorii AfD?
 
Cei care se orientează în prezent către AfD sunt cu precădere persoanele care nu au votat în trecut. În principiu, partidele liberale nu puteau ajunge la acestea nici înainte. În consecinţă, pentru aceste partide este lipsit de sens să imite poziţia AfD-ului. Prima lor reacţie ar trebui să îşi păstreze prestanţa şi să îşi apere propria linie.
 
În ciuda pericolului de a rupe orice punte către aceşti votanţi?
 
Am dubii, dacă aceste partide ar mai putea în vreun fel ajunge la cetăţenii în cauză. Din acest motiv, ar fi indicat să se rămână la propriile convingeri, iar în caz de necesitate să se ia în calcul cele 10-15 procente voturi AfD, pe care le observăm în prezent la alegeri. Acest grup exista şi înainte de apariţia formaţiunii. În timpul polemicii pe marginea cărţii lui Thilo Sarrazin Deutschland schafft sich ab (rom.: Germania îşi sapă singură groapa) din anul 2010, în sondaje, fiecare al cincilea cetăţean afirma că va vota un partid populist de dreapta.

"Identitatea naţională în prim-plan"

O educaţie politică mai temeinică ar putea fi de ajutor?
 
Educaţia politică este importantă. Totuşi nu ar trebui să ne iluzionăm că ceea ce s-a învăţat în şcoală sau în universităţi n-ar putea fi remodelat de experienţele reale. Trebuie să atragem atenţia, desigur, asupra istoriei catastrofale pe care o are Germania şi a faptului că democraţia constituie un progres, iar egalitatea socială câştigă teren. Însă dacă în viaţa de zi cu zi oamenii se simt dezavantajaţi, ne aflăm în faţa unei contradicţii imposibil de soluţionat.
 
Cum stau lucrurile în alte ţări europene în ceea ce priveşte tinerii şi relaţia acestora cu partidele populiste de dreapta?
 
În special în Europa de Est există o nouă generaţie care, sigură pe sine, se autodefineşte drept naţionalistă.  Nu se mai raportează la Rusia sau la UE, ci pune în prim-plan identitatea naţională, recuperând astfel ceea ce generaţia dinainte a abandonat. Fenomenul poate fi observat şi în alte ţări. În plus, pe întregul continent câştigă teren grupările extraparlamentare. Mişcarea Identitară, de exemplu, cunoaşte o creştere colosală. Face oferte naţionaliste şi rasiste şi apare în mediile sociale ca formaţiune modernă şi provocatoare. În paralel, asistăm la creşterea numărului de acte de violenţă de dreapta. Observăm un proces de radicalizare, care ne duce cu gândul la ce este mai rău.