Arta tatuajelor în Germania Libertate fără limite pe piele

Natascha Stellmach, Agent Provocateur: Hannah poartă Varookamcsalt (2012)
Natascha Stellmach, Agent Provocateur: Hannah poartă Varookamcsalt (2012) | Foto (detaliu): © Natascha Stellmach, Galerie Wagner + Partner

Tatuajele au fost multă vreme un stigmat, astăzi ele sunt însă o expresie a individualismului și un accesoriu la modă. În ultimii ani, în Germania, s-a conturat o mișcare diversă a tatuajelor, de care nici lumea artistică nu se mai ține deoparte. 
 

„De fapt, meșteșugul tatuajelor este mult prea minunat pentru a fi un simplu serviciu“, susține Valentin Hirsch, unul dintre cei mai apreciați tatuatori din Germana. Hirsch lucrează în principal imagini cu animale și modele geometrice de o calitate artistică care face cinste formării sale de grafician. Trecerea la domeniul tatuajelor a fost ușoară pentru Hirsch, care s-a născut în anul 1978 – „și atunci când lucrezi la o gravură trebuie mai întâi să distrugi ceva pentru a putea crea“ – exercitând, totodată, o mare putere de atracţie. Tatuajul este pentru Hirsch o preocupare mult mai personală decât grafica, trebuind să funcţioneze din prima, întrucât pielea umană nu este o simplă foaie de hârtie. El îşi consideră activitatea o formă unică de comunicare: „Clientul trebuie să mă stimuleze.“ Această relaţie de încredere reciprocă între artist şi client este pentru Hirsch o sursă de îmbogățire, de extindere a formei sale de activitate – dar totodată şi o dilemă artistică.

PARTE DIN CULTURA COTIDIANĂ

  • Valentin Hirsch bei der Arbeit Foto (Ausschnitt): © Valentin Hirsch, Foto: Ludwig Hörner
    Valentin Hirsch bei der Arbeit
  • Tiermotiv von Valentin Hirsch Foto (Ausschnitt): © Valentin Hirsch
    Tiermotiv von Valentin Hirsch
  • Tiermotiv von Valentin Hirsch Foto (Ausschnitt): © Valentin Hirsch
    Tiermotiv von Valentin Hirsch
  • Tiermotiv von Valentin Hirsch Foto (Ausschnitt): © Valentin Hirsch
    Tiermotiv von Valentin Hirsch
Valentin Hirsch face parte dintr-o generaţie pentru care tatuajele au devenit o parte firească a culturii cotidiene. Până în anii 1980, tatuajele erau încă încărcate de stigmatul infracționalității și al marginalizării sociale: ele puteau fi găsite – ca simboluri ale fidelității ori apartenenței la o anumită grupare – aproape doar pe pielea marinarilor, pușcăriașilor ori membrilor lumii subterane. Spre sfârșitul anilor 1980, tatuajele au devenit un accesoriu la modă, astăzi impunându-se, bunăoară, la Berlin, o mișcare pestriță și preponderent enorm de creativă a tatuajelor. Tatuajul este astăzi pentru multe pături sociale un accesoriu la modă, un însemn al personalităţii, fapt care transpare, nu în ultimul rând, şi din diversele expoziţii muzeale (de exemplu din cea organizată în anul 2015 la Muzeul de Arte şi Meserii de la Hamburg) dedicate istoriei tatuajului. Şi graniţele artei devin tot mai fluide: în timp ce graficianul Hirsch a înţeles să transfere o lungă tradiţie artistică în noul său domeniu de activitate, şi alţi artişti redescoperă conţinuturile simbolice ale tatuajului.

VĂTĂMAREA, O CALE SPRE VINDECARE

  • Natascha Stellmach (li) bei der Performance von The Letting Go im Museum für Kunst & Gewerbe Hamburg (2015) Foto (Ausschnitt): © Studio Stellmach
    Natascha Stellmach (li) bei der Performance von The Letting Go im Museum für Kunst & Gewerbe Hamburg (2015)
  • Natascha Stellmach: Tag 1, Frauke’s Letting Go (2015) Foto (Ausschnitt) © Natascha Stellmach, Galerie Wagner + Partner
    Natascha Stellmach: Tag 1, Frauke’s Letting Go (2015)
  • Natascha Stellmach: Tag 2, Markus’s Letting Go (2015) Foto (Ausschnitt): © Natascha Stellmach, Galerie Wagner + Partner
    Natascha Stellmach: Tag 2, Markus’s Letting Go (2015)
  • Natascha Stellmach: Culpa Foto (Ausschnitt): © Natascha Stellmach, Galerie Wagner + Partner
    Natascha Stellmach: Culpa
  • Natascha Stellmach, Agent Provocateur: Hannah trägt Varookamcsalt, Süden der USA (2012) Foto (Ausschnitt): © Natascha Stellmach, mit Genehmigung von Galerie Wagner + Partner
    Natascha Stellmach, Agent Provocateur: Hannah trägt Varookamcsalt, Süden der USA (2012)
Natascha Stellmach (născută în 1970) a ajuns la tatuaje după ce iniţial s-a ocupat cu scrisul. La expoziţia internaţională de artă Documenta 2012, ea a scris cu carioci colorate pe pielea vizitatorilor comentarii jignitoare pe care ea însăşi le primise ca reacţie la un alt proiect artistic. Din 2013, artista de origine germano-australiană lucrează la proiectul Letting Go, în cadrul căruia caută inițial, alături de participanți, un cuvânt care are o importanță specială pentru aceștia. Apoi le tatuează participanților acest cuvânt pe piele, dar fără cerneală, astfel încât literele se formează din sângele subiecților – dispărând de la sine după câteva zile ori săptămâni. Proiectul lui Stellmach seamănă cu o ședință de psihoterapie care intră oamenilor – literal – pe sub piele. Tatuajele sunt pentru ea mai puțin un scop în sine, cât un mediu de exprimare: „Mi se pare grozav să pot lucra pe corpul oamenilor, astfel se creează o intimitate specială, aproape ca la spovedanie.“ Ea discută cu subiecții ei despre temerile lor cele mai profunde, dar și despre cum ar trebui să le abordeze. „Altfel decât la tatuajele propriu-zise, pe mine mă interesează efemerul, dispariția“ – dar mai înainte ca ceva să dispară sau să se vindece, sentimentele trebuie mai întâi să devine palpabile și vizibile. Pentru Stellmach este important ca studioul ei să rămână un spațiu protejat atunci când tatuează pe cineva în cadrul unei reprezentații publice. Și de fiecare dată trebuie să constate că și vizitatorii care nu vor să se tatueze se uită fascinați la ce se întâmplă: „Ceea ce facem din corpurile noastre este una dintre fundamentele umanității.“
 

STIGMAT ȘI ARTĂ

  • Timm Ulrichs lässt sich eine Zielscheibe tätowieren Foto (Ausschnitt): © Timm Ulrichs, Foto: Volker Warning
    Timm Ulrichs lässt sich eine Zielscheibe tätowieren
  • „The End“ auf Timm Ulrichs rechtem Augenlid (1981) Foto (Ausschnitt): © Timm Ulrichs, Foto: Ludwig Hörner
    „The End“ auf Timm Ulrichs rechtem Augenlid (1981)
  • „© by Timm Ulrichs“ auf seinem rechten Unterschenkel (2005) Foto (Ausschnitt): © Timm Ulrichs, Foto: Roland Schmidt
    „© by Timm Ulrichs“ auf seinem rechten Unterschenkel (2005)
Până și artiștii se minunează astăzi ce lucruri pot face oamenii cu corpurile lor și cât de fundamental s-a transformat arta tatuajului de-a lungul deceniilor, de la un stigmat la o auto-reprezentare la modă. Tatuajele au rămas în continuare un însemn al fidelității și al apartenenței la un grup, împodobire a trupului și semn ascuns de recunoaștere  – cu toate acestea, el nu mai apare doar în cercurile sociale „disprețuite“. Pentru pionierii acestei arte a desenării trupului, stigmatul a constituit însă un motiv central.

Legendar este motivul portjartierului, pe care artista din domeniul media și performance Valie Export și l-a tatuat pe coapsa stângă în 1970 ca semn de protest împotriva fetișizării femeii. În 1974, „artistul total“ Timm Ulrichs, la acea vreme în vârstă de 34 de ani (este născut în 1940), a apărut cu o ţintă perforată deasupra inimii, arătându-se lumii dispus să accepte loviturile sorţii şi dispreţul societăţii burgheze: „Atunci când eşti artist şi lucrezi cu propriul tău corp“, povesteşte Ulrichs astăzi, „e imposibil să nu ajungi să te tatuezi.“ În anii 1960, el s-a autoflagelat în faţa publicului. Prin comparaţie, acest prim tatuaj a fost mai degrabă relaxant. „Pe acesta mai mult mi l-a zgâriat decât mi l-a înţepat“, a comentat Ulrichs, „Institutul Goethe a fost cel care mi-a găsit artistul tatuator, un fost soldat în Legiunea Străină.“

Ulrichs a devenit celebru în 1981, când și-a tatuat cuvintele „The End“ pe pleoapa dreaptă. Fiecare clipit a devenit astfel un însemn al vanitas, o marcă a propriei efemerități. Ulrichs s-a folosit de stigmatul social al tatuajelor pentru a se transforma într-un personaj „marcat”. Mai mult, în anul 2005 și-a recunoscut, în sfârșit, stilul original, tatuându-şi „© by Timm Ulrichs“ pe gamba stângă.

TATUAJE, MODE ȘI ÎNSEMNE

  • Chaim Machlev: Dots to lines Foto (Ausschnitt): © Dots to lines/Chaim Machlev
    Chaim Machlev: Dots to lines
  • Chaim Machlev: Dots to lines Foto (Ausschnitt): © Dots to lines/Chaim Machlev
    Chaim Machlev: Dots to lines
  • Chaim Machlev: Dots to lines Foto (Ausschnitt): © Dots to lines/Chaim Machlev
    Chaim Machlev: Dots to lines
  • Chaim Machlev: Dots to lines Foto (Ausschnitt): © Dots to lines/Chaim Machlev
    Chaim Machlev: Dots to lines
Și mișcarea tatuatorilor germani, o mișcare înfloritoare la ora actuală, arată o conștientizare sănătoasă a  diferitelor stiluri proprii. Având în vedere oferta uriașă, multiplicată de nenumărate pagini de Facebook și Instagram, este vitală cultivarea unui stil artistic inconfundabil. Uneori nu strică nici să ai o poveste bună. Chaim Machlev, bunăoară, susţine că primul său tatuaj a fost o revelaţie: acesta a dispărut timp de cinci zile în deşert, şi-a dat demisia, şi-a vândut toate posesiunile şi s-a mutat de la Tel Aviv la Berlin pentru a începe o nouă viaţă ca artist tatuator. Machlev, născut în 1981, este cunoscut în special pentru motivele sale abstracte. În desenele lui, linii jucăuşe şerpuiesc întretăindu-se de la ceafă şi până în vârful picioarele. Deosebit de îndrăgite sunt şi „perechile“ lui: linii, modele sau ornamente care acoperă două braţe sau chiar două busturi diferite, pentru a le contopi la nivel simbolic.

Simone Pfaff und Volko Merschky, geboren 1973 und 1965, haben mit Trash Polka einen eigenen Untergrund-Stil geschaffen, der virtuos mit dem düsteren Image des Tattoo spielt. Ihre Motive enthalten oft Totenköpfe, sind in der Regel großflächig, ineinander verschachtelt und weitgehend deckend aufgebracht; spärliches Rot dient als Signalfarbe in den ansonsten durchweg schwarzen, oft mit Grafik und Schrift kombinierten Tattoos. Als sie vor 15 Jahren mit Trash Polka begannen, so Merschky, war dieser Stil in Deutschland absolut ungewöhnlich, genau wie ihre damalige Regel, den Kunden kein Mitspracherecht bei der Gestaltung einzuräumen. Bis heute stehen das Vanitas-Motiv und die Vergänglichkeit des Fleisches im Zentrum ihrer Bildwelt – mit Trash Polka ist der Tod ein ständiger Begleiter.

PREGĂTITE PENTRU A FI EXPUSE

  • Volker Merschky und Simone Pfaff Foto (Ausschnitt): © Simone Pfaff, Volker Merschky
    Volker Merschky und Simone Pfaff
  • Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka Foto (Ausschnitt): © Simone Pfaff, Volker Merschky
    Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka
  • Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka Foto (Ausschnitt): © Simone Pfaff, Volker Merschky
    Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka
  • Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka Foto (Ausschnitt): © Trash Polka
    Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka
  • Simone Pfaff, Volker Merschky: Death Polka - Ausstellung im Macro Museum of Contemporary Art of Rome (2016) Foto (Ausschnitt): © Simone Pfaff, Volker Merschky
    Simone Pfaff, Volker Merschky: Death Polka - Ausstellung im Macro Museum of Contemporary Art of Rome (2016)
  • Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka Foto (Ausschnitt): © Trash Polka
    Simone Pfaff, Volker Merschky: Trash Polka
Perechea Pfaff/Merschky dovedeşte cât se poate de elocvent cum se dezvoltă şi se consolidează stilurile de tatuaje în cultura tinerilor şi în alte subculturi; artişti tatuatori experimentali precum Valentin Hirsch sau Chaim Machlev sunt, în schimb, datorită utilizării elementelor împrumutate din istoria artei, mai degrabă parte a mainstream-ului burghez. Producțiile Trash Polka, la rândul lor, pot fi admirate în cadrul unor expoziții. Nici arta clasică a tatuajului, cu inimile pătrunse de pumnale, contraste puternice și aspirații marinărești nu a pierit cu totul în Germania. Trebuie însă să o cauți bine, iar în curând probabil că nu o vei mai putea găsi decât la muzeu. În 1975, Timm Ulrichs a publicat un album cu motive clasice kitsch litografiate. Aceasta a fost contribuția sa la curentul Pop Art. Între timp, întregul gen al tatuajelor pare să fie pregătit să fie admirat pe pereții unui muzeu.