Jazz 2016 Femeile în frunte!

„Studiul privind muzica jazz” publicat în primăvară dovedeşte ceea se bănuia mai de mult: muzicienii de jazz câştigă puţin. Mişcarea este însă vivace şi lucrurile au început să se mişte şi în domeniul politicii culturale. În cele ce urmează, despre un festival tradițional salvat pe ultima sută de metri, despre finanțări nesperate, despre noua forță de atracție a muzicii jazz-rock și despre lupta femeilor. O retrospectivă a anului 2016 în jazz.

SUFERINȚĂ LA PENSIE

Rezultatele studiului privind „Condițiile de viață și de muncă a cântăreților de jazz din Germania“ au fost așteptate cu emoție. Studiul a fost demarat în 2015, la inițiativa Uniunii Cântăreților Germani de Jazz (Union Deutscher Jazzmusiker - UDJ), a Institutului de Jazz de la Darmstadt și a IG Jazz. În primăvara anului 2016 au fost deja publicate rezultatele. Ceea ce mai înainte doar se bănuia este acum dovedit empiric: cântăreții de jazz din Germania câștigă foarte prost. Jumătate dintre aceștia trebuie să se mulțumească cu 1000 € pe lună sau chiar mai puțin. Reprezentațiile din marile metropole se plătesc cu cel mult 50 €. Cântărețul tipic de jazz este bărbat, cultivat, cu facultate, trăiește într-un oraș mare, iubește ceea ce face – dar va avea de suferit la pensie.

Prin intermediul rezultatelor acestui studiu, UDJ încearcă – și în calitate de membră a asociației de profil „Bundeskonferenz Jazz“ – să facă lobby la Berlin în interesul cântăreților de jazz. La sfârșitul anului trecut, Uniunea a reușit să repurteze un succes: Bundestag-ul german a anunțat că va suplimenta din 2017 finanțarea muzicii rock, pop și cu 8,2 milioane de euro. Jazz-ului îi revin, începând cu anul 2018, 2 milioane de euro prin dublarea mijloacelor financiare acordate premiului APPLAUS pentru localuri, încă 1,5 milioane de euro prin suplimentarea mijloacelor acordate pentru susținerea artiștilor și infrastructurii de către „Initiative Musik“ și încă 200.000 de euro, în plus pentru târgul jazzahead!.

SALVAT LA LIMITĂ: SCANDALURILE DIN JURUL FESTIVALULUI MOERS

Stadtgarten de la Köln a primit veşti bune: se poate numi oficial „Centru European pentru jazz şi muzică improvizată“. Concret, asta înseamnă că, începând din 2017, acesta va primi o subvenție anuală de 400.000 €, iar din 2018, de 600.000 €. Banii sunt puși la dispoziție, în proporții egale, de primăria orașului Köln și de landul Nordrhein-Westfalen. Pentru o locație a jazz-ului german, o subvenție într-atât de importantă este de neegalat, deschizând posibilități nebănuite. Directorul artistic al Stadtgarten, Reiner Michalke, se va putea astfel concentra întru totul asupra strădaniilor de a concepe un program ambițios. Pentru că în august acesta a renunțat la slujba care îl făcuse celebru la nivel federal. După 11 ani petrecuți ca director al Festivalului Moers, cel mai important festival german de muzică improvizată, a fost nevoit să se retragă. Motivul: disputele încrâncenate dintre el și managerul Moers Kultur GmbH. După luni întregi de haos, basistul și fostul director al Festivalului Traumzeit, originar din Moers, Tim Isfort, a fost numit director artistic al evenimentului, inițial pe o perioadă de trei ani. Faptul că, odată cu acesta și-a început mandatul și un nou manager, lasă loc speranței că totul va fi din nou bine.
 
Între timp, Berlinul visează la un House of Jazz pe malul râului Spree. După model american, acesta ar urma să includă o sală de concerte, o academie, un centru de promovare și sediul unei orchestre. Till Brönner a fost cel care a dat primele impulsuri în această direcție. Planurile sunt deja avansate, finanțarea, parțial contractată. Cheltuieli preconizate de construcție: 25 milioane de euro, cheltuieli curente: 5,2 milioane de euro pe an. Cât despre conținut, un lucru este clar până acum: dorința este să se ajungă la o structură de înaltă clasă mondială. Dacă totul merge bine, complexul își va deschide porțile în anul 2020.

„FEMEILE ȘI JAZZ-UL... DE CE NU ȘI CÂINII?“

2016 a fost anul femeilor în jazz. Asta nu a ţinut numai de tema aleasă a festivalurilor, studiilor ori forumurilor de discuţii. Experienţa a fost prefaţată încă din anul precedent: la Institutul de Jazz de la Darmstadt s-a desfăşurat congresul sub motoul „Gender“. În toamna anului 2016 au apărut şi rezultatele studiului Consiliului German al Culturii, intitulat „Femeile în cultură şi mass-media“, care a venit să aducă o nouă abordare a subiectului și în presa muzicală. Există mai multe festivaluri care au momente dedicate exclusiv femeilor: în martie a fost înființat la Essen colectivul cântărețelor de muzică jazz „Peng!“, care a reuşit să pună pe picioare un festival cu totul feminin. La Schaffhausen, în Elveţia, festivalul de jazz a invitat în acest an doar femei pe scenă. Ansamblul de vedete al JazzBaltica Festivals a fost, în 2016, o big band compusă doar din muziciene. În fine, Jazzfest Berlin 2016 a prezentat publicului un program în cadrul căruia mai mult de jumătate dintre formaţii erau conduse de femei. A fost, aşadar, 2016 cu adevărat anul femeilor în jazz?

Dacă ne uităm pe cifre, răspunsul este clar: în niciun caz! Conform studiului menţionat mai sus, la ora actuală doar 20 % din muzicienii activi specializaţi pe jazz sunt de sex feminin. Procentul femeilor înscrise la catedrele de jazz din cadrul conservatoarelor a stagnat în ultimele semestre la circa 25 la sută, dacă nu chiar a scăzut. În plus, cântăreţele de jazz se confruntă încă cu prejudecăţi, agresiuni verbale sau glume proaste. La cel de-al 23-lea congres al UDJ de la Köln s-a discutat, printre altele, despre experiențele femeilor din branșa jazz-ului, tradițional masculină. Titlul discuției a fost unul provocator: „Femeile și jazz-ul – de ce nu și câinii?“

Femeile şi jazz-ul – aceasta a fost, în 2016, mai mult o chestiune de conştiinţă. Dacă anul muzical 2016 pare să poarte accente feminine, acest lucru se datorează în principal contribuţiilor excepţionale ale muzicienelor. Unele dintre acestea au putut fi ascultate la Jazzfest Berlin, bunăoară tânăra saxofonistă de la Hamburg Anna-Lena Schnabel, care şi-a publicat în 2016 CD-ul de debut, intitulat Bottles, Books & Bamboo. Pe acest album, tânăra în vârstă de 26 de ani face deja dovada unei bune măsuri de voinţă şi forţă de expresie, promiţând să devină un artist important. Saxofonista Angelika Niescier a participat şi ea la festivalul de la Berlin împreună cu trupa NYC 5. Primul album al formaţiei a apărut tot în acest an. (Pianistul Florian Weber, unul dintre cei mai însemnaţi muzicieni ai anului, le-a ajutat în devenirea lor muzicală atât pe Schnabel, cât şi pe Niescier.) Dacă există însă vreo muziciană care să personifice mai bine naturaleţea neemotivă cu care femeile de astăzi reuşesc să se impună în jazz-ul de la cel mai înalt nivel, atunci aceasta este pianista berlineză Julia Hülsmann. Şi ea a putut fi ascultată la Jazzfest Berlin. În 2016, ea a fost recompensată pentru activitatea artistică cu Premiul SWR pentru Jazz. La ora actuală, Julia Hülsmann coordonează un proiect muzical la Jazz Institut Berlin, în cadrul căruia 14 muziciene studiază „rolul femeilor“ în jazz.

ÎNAPOI ÎN VIITOR: JAZZ-ROCK ASTĂZI

Multă vreme nu s-a mai auzit nimic nou în jazz-rock. Anul 2016 a fost însă diferit. Formațiile au integrat sound-ul și instrumentele anilor 1970 în propriile interpretări, dând naștere unei muzici palpitante și actuale. Proiecte precum Pool Party al basistului Oliver Lutz și Tubes and Wires a lui Niels Klein de la Köln sau The Shredz, un soi de cvartet electro-jazz-trance al bateristului Eric Schaefer de la Berlin sunt edificatoare în acest sens. Iar alte proiecte, a se vedea de exemplu Monika Roscher Big Band de la München tind să dizolve graniţele dintre jazz şi muzica pop contemporană până când amândouă devin de nerecunoscut. 

LA LIMITA NEBUNIEI

Anul 2016 a fost bogat în producţii de jazz germane. Şi nu doar la nivel calitativ, dar şi cantitativ. Bunăoară, saxofonistul Hayden Chisholm a scos pe piață pentru a doua oară în ultimii ani un set de 13 CD-uri (!). Acesta conține înregistrări actuale. Dacă unii au nevoie de o viață întreagă pentru a produce o asemenea colecție, Hayden Chisholm reușește să o facă în doar câțiva ani. Repertoriul cuprinde de la solo-uri și până la piese de big band; spectrul stilistic, la rândul său, se întinde de la improvizație liberă și până la swing tradițional. Titlul ediției: Cusp of oblivion, în traducere liberă, La limita nebuniei. Prin această beţie creativă imprimată pe suport audio, Chisholm se dovedeşte a fi unul dintre cei mai creativi muzicieni de pe scena germană de profil.

ANIVERSĂRI: 10 ANI...

2016 a fost şi un an al aniversărilor în lumea jazz-ului. Două formaţii considerate încă debutante au aniversat 10 ani de la înființare. Ele sunt reprezentative pentru sound-ul celor două cele mai importante metropole ale jazz-ului german, Köln şi Berlin. Una dintre formaţii este apreciatul trio al pianistului Pablo Held. Muzica sa colorată, dar pe cât de sensibilă, pe atât de explozivă, i-a adus succese la nivel internaţional. Noul CD Lineage este, de altfel, o mărturie a valorii sale. Cealaltă formaţie este trioul cunoscut până de curând sub numele de Hyperactive Kid. Cu ocazia noului lor disc Riot, cei trei berlinezi și-au abandonat numele, considerând că așteptările legate de acesta erau prea evidente. Prin urmare, noua titulatură le poartă propriile nume: Gropper/Graupe/Lillinger. Estetica lor rămâne însă radicală: probabil că nu există vreo formație de improvizație din Germania care să cânte o muzică compusă într-atât de complexă și de lipsită de compromisuri.

...și 80 de ani

Anul a început mai puțin sub semnul reînnoirii, ci mai degrabă sub cel al retrospectivei. În 2016 au avut loc mai multe aniversări în lumea jazz-ului ca niciodată. Ele au început cu cea a lui Wolfgang Dauner, care a împlinit 80 de ani pe 30 decembrie 2015. Ceremonia muzicală, care a inclus și decernarea Premiului pentru muzică jazz acordat de la landul Baden-Württemberg, a avut loc în ianuarie. Pe 6 aprilie a urmat aniversarea lui Manfred Schoof, apoi, pe 12 mai a împlinit tot 80 de ani cel mai cunoscut dintre cântăreţii de jazz germani în viaţă, Klaus Doldinger.

Dintr-o perspectivă medială, bătrânii experimentați par uneori să nu îi lase pe tinerii din domeniu să se afirme. Curajul artistic nu se află însă în apanajul unei singure generații – fapt demonstrat de „elder statesman“ al jazz-ului german, clarinetistul Rolf Kühn, în vârstă de 87 de ani. Acesta a scos un nou CD în 2016, care cuprinde și unele improvizații libere. Din formația sa fac parte unii dintre cei mai buni muzicieni ai tinerei generații. Printre aceștia, Christian Lillinger și Ronny Graupe din fosta Hyperactive Kid.