Gabi Ngcobo "Cu toţii suntem postcoloniali"

Gabi Ngcobo, numită curator al ediţiei a 10-a a Bienalei de la Berlin 2018, vorbeşte despre postcolonialism şi despre reconsiderarea istoriei.
 

În calitate de cofondator al platformei „Center for Historical Reenactments“, CHR (2010–2014), dizolvată între timp, aţi fost implicată în proiecte care au sondat căi diferite de a privi istoria şi memoria, precum şi rolul jucat de limbă în acest context. Cât de importantă este istoria în activitatea dumneavoastră de curator? Este oare posibilă "rescrierea istoriei"? Cine are realmente competenţa de a scrie istoria?
 

În anii săi de activitate, centrul CHR a lansat polemici şi a căutat căi pentru o nouă interpretare a istoriei. Vechile întrebări ar trebui formulate altfel. Întrebări care într-un anumit moment al istoriei noastre mai recente, păreau a fi urgente.  Cercetarea modului în care naraţiunile istorice au fost scrise şi construite reprezintă o necesitate şi o misiune, cu precădere atunci când au fost scrise din perspective care îi glorifică pe aceia care au produs altora mari suferinţe ori preamăresc poziţia privilegiată a acestor persoane în calitate de autori ori oratori. Centrul CHR ne-a oferit o platformă pentru a determina modul în care înţelegem propriul nostru trecut în dialogul cu lumea - raportat la spaţii geografice şi experienţe care ne sunt deosebit de apropiate. Nu a existat nicicând un moment în care oamenii să nu fi vorbit sau să nu fi scris. Este important să luăm în serios şi perspectivele existente în afara marilor naraţiuni şi să le înţelegem drept cunoaştere de care avem cu toţii nevoie pentru a desluşi lumea.

În cadrul unui interviu video pentru revista braziliană de artă şi cultură "Bravo", cu ocazia celei de-a 32-a Bienale din São Paulo, vorbiţi despre modul în care ne putem "decoloniza" - prin intermediul unui proces de "dezînvăţare" şi prin creionarea unor noi căi de a înţelege realitatea curatorială. Ne puteţi oferi un exemplu în acest sens?

Consider că ar trebui să spunem clar că proiectul decolonizării are drept obiectiv schimbarea ordinii mondiale. Însă, dacă îl cităm pe Frantz Fanon, un pionier în gândire afro-caraibean, acest lucru "nu poate fi rezultatul unei operaţiuni magice, al unui şoc natural sau al unui acord amiabil" (citat din:   The Wretched of the Earth, rom: Blestemaţii pământului). Decolonizarea presupune crearea unor noi structuri de cunoaştere şi de putere, ceea ce ar putea fi un proces haotic. Procesul curatorial poate oferi un spaţiu în care să aibă loc confruntarea cu aceste procese. Poate, de asemenea, formula întrebări menite să uşureze interacţiunea cu o lume împinsă spre războaie greşite şi periculoase.

Postcolonialismul reprezintă unul dintre aspectele centrale ale cercetărilor dumneavoastră. Veţi pune accent pe aceste teorii la următoarea bienală de la Berlin?
 

Mi-ar plăcea să cred că ne confruntăm - sau ar trebui să ne confruntăm - cu o lume în mare măsură postcolonială. Cu toţii suntem postcoloniali ... Iar unele contexte sunt mai postcoloniale decât altele. În continuare ne închipuim doar ce ar însemna pentru marile puteri economice ale lumii, cum este şi Germania, dacă şi-ar recunoaşte sau accepta postcolonialismul. Cu alte cuvinte, dacă şi-ar asuma responsabilitatea pentru rolul jucat în procesul de confiscare a pământurilor şi de facilitare a unor regimuri brutale, care timp de secole au cultivat practica crimei şi a dezumanizării.

Eu trăiesc în Africa de Sud, într-o aşa-numită "societate post-apartheid". Resping acest prefix "post". În acelaşi timp, lucrez cu semnificaţia sa pe post de definiţie pentru mine personal şi pentru activitatea mea de pedagog, artist şi curator. Resping acest afix "post", deoarece pentru mine şi pentru mulţi alţii pe care îi cunosc nu reprezintă decât un punct de pornire. Caracterizează sau subliniază importanţa a ceea ce este descris prin tot ce înseamnă "post". Din acest motiv, nu este un punct central al activităţii de cercetare, ci mai degrabă ceva inevitabil, pe care încerc în mod constant să îl maschez, dar care mă face însă tot mereu să arunc asupra sa o nouă privire proaspătă.

În ciuda faptului că în artă actualmente accentul cade pe "arta contemporană globală", mediul cultural actual poate fi în continuare considerat preponderent euroncentrist. V-aţi ocupat vreodată de aşa-numitul "sud global" sau aţi fost implicată în proiecte de promovare a unui dialog "sud-sud"?
 

Încerc pe cât posibil să evit etichetările. Ştiu însă un lucru. Faptul de a nu îţi defini sau asuma un punct de vedere propriu poate crea spaţiu pentru ca în exact această poziţie să se infiltreze persoane, instituţii sau idei care privesc subiectivitatea noastră numai ca metafore pentru altceva. Este necesar să protejăm noţiuni precum "sudul" şi să fim vigilenţi asupra modului în care ele sunt folosite ca mijloace de caracterizare ori discriminare a altora.

Atunci când trăieşti direct un moment istoric, aşa cum a fost cazul în timpul ediţiei a 32-a a Bienalei din São Paulo din anul 2016, când preşedintele Braziliei, Dilma Rousseff, a fost destituită, iar ulterior au urmat proteste împotriva lui Michel Temer, cel care i-a preluat acesteia mandatul - ce rol joacă arta în astfel de momente particulare, adică în "prezent"?

Parafrazând-o pe regretata cântăreaţă Nina Simone, aş spune că libertatea trebuie să fie întotdeauna o datorie pentru noi, oamenii creativi, pentru a putea reflecta timpul în care trăim. Facem acest lucru şi prin demersul de a pune sub semul întrebării interpretarea clasică a istoriei, care în prezent, ca şi în trecut, îi favorizează pe cei puternici. Luptăm pentru modul în care vrem să vedem şi să trăim viitorul - dincolo de propria noastră existenţă.

Cum apreciaţi rolul dumneavoastră de curator al următoarei bienale ce va avea loc la Berlin, în contextul realităţii sociopolitice actuale din Germania? Mă gândesc aici la valul de refugiaţi şi la consolidarea poziţiei partidelor politice de dreapta?

După cum am mai spus, consider că este un imperativ pentru o platformă precum o bienală să reflecte atât contextele actuale sociopolitice din spaţiul în care are loc, cât şi naraţiunile istorice care au marcat locul respectiv în relaţie cu restul lumii.
 

Gabi Ngcobo, Kuratorin der 10. Berlin Biennale für zeitgenössische Kunst Gabi Ngcobo, Kuratorin der 10. Berlin Biennale für zeitgenössische Kunst | Foto: Masimba Sasa Gabi Gabi Ngcobo, născută în 1974, lucrează încă de la începutul anilor 2000 în cadrul unor proiecte artistice, curatoriale şi educative de colaborare, atât în Africa de Sud, cât şi pe plan internaţional. Este membru fondator al celor două platforme colective din Johannesburg, respectiv NGO – Nothing Gets Organised şi Center for Historical Reenactments (CHR, 2010–14).

Recent, Gabi Ngcobo a fost co-curator al ediţiei a 32-a Bienalei din São Paulo şi a expoziţiei A Labour of Love, 2015, la Weltkulturen Museum din Frankfurt am Main. A lucrat, de asemenea, pentru Iziko South African National Gallery din Cape Town, precum şi pentru platforma Cape Africa, iar în anul 2007 a fost co-curator al Bienalei Cape07 organizată în Cape Town. Începând din anul 2011, predă la Wits School of Arts der University of Witwatersrand din Africa de Sud. În prezent, trăieşte şi lucrează în Johannesburg, iar pentru pregătirea ediţiei a 10-a a Bienalei de la Berlin, se va muta în capitala germană.