documenta 14 Lecţia Sudului

MARIANA CASTILLO DEBALL | "NEWSPAPER WORKS" In: SOUTH AS A STATE OF MIND #7 [DOCUMENTA 14 #2] 2016, S. 76-77.
courtesy Mariana Castillo Deball (Ausschnitt)

Quinn Latimer, redactorul şef al publicaţiilor de sub egida documenta 14, vorbeşte despre sud ca proces cognitiv, despre programul documenta de la Atena şi despre limbă ca act al eliberării.

Ms. Latimer, ce înţelegeţi prin „South as a State of Mind“ („Sudul ca stare de spirit“), aşa cum aţi înţeles să îl formulaţi în revista documenta? Documenta 14 se concentrează numai pe discrepanţele dintre nord şi sud sau va discuta şi despre relaţiile dintre sud şi sud?
 
South as a State of Mind, intitulat şi D14 South, a fost înfiinţat în 2012 la Atena de Marina Fokidis. Din 2015, acesta a devenit revista oficială a documenta 14, fiind editată de mine și de Adam Szymczyk, directorul artistic al documenta 14. Până acum am publicat trei ediții și mai avem una în lucru. Sigur, Marina are propria ei versiune asupra înțelesului titlului, în ceea ce mă privește pe mine, am considerat întotdeauna că acesta are mai multe sensuri. El poate face referire la scena geopolitică din naraţiunile contemporane asupra puterii, la ceea ce numim „sudul global“ și „nordul global“, sau mai demult „estul“ și „vestul“. La fel de bine poate fi citit şi ca un spaţiu al fanteziei, al rezistenţei, precum şi ca o anumită formă de subiectivitate indusă climatic, fie aceasta radicală sau nu. Documenta 14 se preocupă, într-adevăr, cu aspecte din relaţiile istorice dintre Grecia şi Germania, dar nici expoziţia şi nici revista nu intenţionează să preia sau să promoveze dihotomii precum cea a discrepanţelor dintre nord şi sud.

MARIANA CASTILLO DEBALL | "NEWSPAPER WORKS" In: SOUTH AS A STATE OF MIND #7 [DOCUMENTA 14 #2] 2016, S. 64-65 MARIANA CASTILLO DEBALL | „NEWSPAPER WORKS“ In: SOUTH AS A STATE OF MIND #7 [DOCUMENTA 14 #2] 2016, S. 64-65 | Courtesy Mariana Castillo Deball În prima ediţie a D14 South ne-am dedicat formelor de izgonire şi expropriere, precum și practicilor de rezistență regăsite în acest context. O contribuție decisivă în acest sens este, în opinia mea, eseul politologului feminist Françoise Vergès. Textul acesta îmi mai dă și astăzi de gândit. Ea își povestește aici copilăria și tinerețea în contextul mișcărilor de rezistență din La Réunion, o fostă colonie franceză din Oceanul Indian, iar mai apoi din Algeria. Vergès vorbește despre lunga istorie a relațiilor sud-sud care lipsește adesea din istoriografia hegemonială a centrului și periferiei. Ea descrie o lume în care schimburile dintre Africa și Asia erau intense – o lume „a traseelor solidare din cadrul mişcărilor anti-imperialiste, lumea muzicii şi literaturii şi imaginilor din cele mai diverse emisfere ale sudului“. Din punctul ei de vedere, Europa a fost cea care se afla – geografic şi cultural – la periferie.
 
Eseul ei intitulat Wie ein Aufstand: Die Politik der Vergesslichkeit, den Süden umlernen, und die Insel des Dr. Moreau (Ca o revoluţie: Politica uitării, a redefinirii sudului şi insula doctorului Moreau) este prefaţat de celebra maximă a lui Audre Lorde: „Procesul de învăţare este ceva ce poate fi efectiv instigat, ca o revoluţie.“ Inspiraţi de Françoises Essay, am încercat să ne disociem pe cât am putut de centralismul european din gândirea şi activitatea noastră. Nu am venit la Atena acum trei ani pentru a publica o revistă despre sudul propriu-zis şi totuşi activitatea şi gândirea noastră se schimbă tocmai prin faptul că ne aflăm aici.
 
Grecia este punctul de plecare al acestei ediţii a documenta. Programul face o paralelă între dictatura militară elenă şi celelalte dictaturi din lume (printre altele, din Chile, Argentina şi Spania). Este acesta o contrapondere la Atena ca leagăn al democraţiei? Din ce motiv aţi ales să abordaţi acest subiect?
 
Programele publice ale documenta 14, care au loc din septembrie 2016 la Atena sub titlul The Parliament of Bodies (Parlamentul Corpurilor), s-au concentrat ocazional pe istoria dictaturii greceşti, este adevărat. Aceasta este o perioadă relativ apropiată în timp (1967-1974), şi aşa cum s-a întâmplat cu multe perioade violente ale dominaţiei fasciste de pe tot cuprinsul lumii, istoria acestor ani a fost trecută sub tăcere de multe guverne, mai mult sau mai puţin democratice.
 
Das Fridericianum in Kassel nach den Luftangriffen der Alliierten am 8. und 9. September 1941, South as a State of Mind #6 [documenta 14 #1] (2015), S. 12–13. Das Fridericianum in Kassel nach den Luftangriffen der Alliierten am 8. und 9. September 1941, South as a State of Mind #6 [documenta 14 #1] (2015), S. 12–13. | Courtesy South as a State of Mind Parlamentul Corpurilor are loc într-o clădire din Parko Eleftherias (Parcul Libertăţii), care servea, în secolul al XIX-lea, ca bază militară. În spatele centrului artistic al primăriei din Atena în care au loc programele publice ale documenta 14 se află Muzeul Rezistenței Democratice împotriva Dictaturii. Ambele clădiri au fost folosite de conducerea militară: prima ca sediu oficial, cealaltă, ca temniță și spațiu de tortură. Ministerul grec al Apărării este încă proprietarul celor două clădiri, al galeriei de artă și al muzeului. Aceasta este o situație instituțională emblematică pentru zilele noastre. Când locurile în care conducerea unei țări a comis crime îngrozitoare devin centre culturale și galerii de artă, când foste fabrici devin muzee, în ce altceva s-ar mai putea transforma o instituție?
 
Ce vreau să spun cu asta: conceptele și formele democrației și libertății au fost mereu asociate cu elementele de respingere ale lor. Faptul că Atena este un oraş care este considerat locul de naștere, ba uneori chiar leagănul democrației, sună de parcă asta ar fi o situație naturală, de-a dreptul biologică. Totuși nimic nu este firesc la ea. Putem vedea asta mai bine acum, când democrația însăși – în toate formele ei nedemocratice – pare a-și lepăda vechea piele – iar asta, peste tot în Occident, care a preluat mare parte din ideile şi viziunile democratice şi politice ale supremaţiei bărbatului alb de la înaintaşii aleşi din vechea Grecie. Toate acestea constituie cu siguranţă motive pentru ca noi să discutăm subiectul – şi nu pentru a „muzealiza” sau instituţionaliza trecutul, ci pentru a reflecta şi a zugrăvi felul în care astfel de sisteme autoritare mai pot continua în zilele noastre.
 
Orașul Atena prezintă în paralel cu documenta 14 și Bienala 2015–2017, „Omonoia“ (Armonie/Concordie). Unul dintre programele acesteia, secțiunea „Regândirea criticii față de instituții – din perspectiva sudului“, se ocupă tot cu subiectul ”sud”. Există legături între Bienală și documenta 14? Și dacă da: care sunt acestea?
 
Eu cred că limba este un flux continuu, iar conceptele călătoresc. Iar uneori se regăsesc în același loc. Ideile și implicațiile „sudului global“ au influenţat de ani de zile gândirea politică şi din domeniul cercetării, iar acesta este şi un subiect antamat de Bienala de la Atena. Faptul că Atena dispune de câţiva ani de o revistă pe nume South face probabil referire la aceeaşi stare de fapt. Dincolo de toate acestea, programul Bienalei de la Atena nu are nimic de a face cu proiectul nostru. Birourile Bienalei se află însă la etajul de deasupra noastră. Respirăm, într-un fel, acelaşi aer.

Naeem Mohaiemen, "Volume Eleven (A Flaw in the Algorithm of Cosmopolitanism) ", South as a State of Mind #6 [documenta 14 #1] (2015), S. 150–151. Naeem Mohaiemen, „Volume Eleven (A Flaw in the Algorithm of Cosmopolitanism)“, South as a State of Mind #6 [documenta 14 #1] (2015), S. 150–151. | Courtesy South as a State of Mind Un alt subiect important al documenta 14 este limba. Cum înțelege revista acest subiect și cum se încadrează el în programul documenta?
 

Limba structurează felul în care citim lumea și ne mișcăm în ea. Limba este și o formă de control. Dincolo de frazele ei goale și de activitățile sale fasciste, limba poate fi și eliberatoare. Ea este mediul în care gândim; adesea este și mediul care ne dictează comportamentul faţă de ceilalţi. În ceea ce mă priveşte, m-am gândit adesea la actul fundamental al limbii – la felul în care este utilizată şi abuzată şi la cât de încărcată afectiv este – fie în discursurile publice, fie în producţia literară privată. Astfel înţeleg şi publicaţiile documenta 14 să exploreze limba; ele nu o folosesc doar în contextul diferitelor sisteme estetice, politice şi discursive. Prin urmare, noi am conceput-o, printre altele şi ca mijloc de a „citi” puterea  tocmai prin rezistenţa faţă de ea. Revista este, în plus, un spaţiu în care artiştii documenta 14 să poată experimenta idei şi să articuleze sau să genereze lucruri noi. Unii au creat lucrări pentru revistă, care urmează a fi expuse în cadrul manifestărilor documenta 14 de la Atena şi Kassel. Documenta 14 nici nu este în primul rând o expoziţie însoţită de publicaţii şi programe publice. Revista South as a State of Mind, programul Parlamentul Corpurilor, expoziţiile de la Atena şi Kassel – toate acestea laolaltă constituie întregul pe care noi îl numim documenta 14.

Porträt: Quinn Latimer Porträt: Quinn Latimer | Foto: Natasha Papadopoulou Die Quinn Latimer, născută în California, este poetă, critică și publicistă. Următoarea sa carte este intitulată Like a Woman: Essays, Readings, Poems (Sternberg Press, 2017). Ea a mai publicat  Sarah Lucas: Describe This Distance (Mousse Publishing, 2013) și Rumored Animals (Dream Horse Press, 2012).

Pe lângă contribuțiile sale regulate pentru Artforum și activitatea redacțională pentru Frieze¸ea a mai coordonat și volumul colectiv Paul Sietsema: Interviews on Films and Works (2012). Ea este coeditor al Stories, Myths, Ironies, and Other Songs: Conceived, Directed, Edited, and Produced by M. Auder (Sternberg Press, 2014) precum și al No Core: Pamela Rosenkranz (JRP-Ringier, 2012). Latimer este redactor-șef al publicațiilor de sub egida documenta 14.