Uniunea Europeană „Ar trebui să întemeiem o mișcare civilă europeană“

Claus Leggewie
Claus Leggewie | Foto: © KWI, Georg Lukas

Tratatele de la Roma au pus bazele, în martie 1957, ale celei ce avea să devină Uniunea Europeană. Specialistul în științe politice Claus Leggewie vorbește în cele ce urmează despre valoarea ideii europene și despre amenințările la adresa acesteia.  
 

Domnule Leggewie, considerați că ideea europeană este amenințată de evenimentele din ultimul timp – de exemplu de Brexit?
 
Consecințele economice, sociale și politice ale Brexit nu pot fi încă măsurate. Dar tocmai acest lucru ar putea întări societatea europeană în faţa unor ameninţări precum Nexit ori Frexit..
 
Aceşti termeni se referă la o posibilă ieşire din Uniunea Europeană a Olandei sau Franţei. Sunt oare forţele populiste de dreapta cele mai importante motoare ale acestor tendinţe?
 
Ele sunt cele care au dat un nou suflu naţionalismului din Europa, dar există şi câţiva naţionalişti de stânga care fac acelaşi lucru. Cu toţii vor să ne taie craca de sub picioare.

„EUROPenii nu trebuie divizaţi “

Ce ar trebui făcut pentru ca UE să devină din nou populară? Și care sunt valorile pe care aceasta le propune?
 
Ce spuneți de libertate, siguranță, bunăstare și democrație? Ştiu însă că pentru mulţi toate acestea nu mai contează. Din acest motiv trebuie să evităm ca lumea să îşi uite istoria, să încurajăm participarea democratică – dar şi să oprim pălăvrăgeala frivolă în detrimentul UE. Totodată, consider că cel mai important lucru este să aducem la viaţă o mişcare civilă europeană, aşa cum e, de exemplu, „Praxis Europa“. Aceasta este o asociaţie a specialiştilor din generaţia de vârstă mijlocie din diverse domenii ale societăţii civile, din mediul ştiinţific şi cultural, care cugetă împreună la o Europă democratică, dreaptă şi de viitor – şi care doresc să curme ameninţarea destrămării acesteia. Cei născuţi după 1970 încep să se trezească, pentru că îşi dau seama – de exemplu din exemplul oferit de consecinţele imediate ale Brexit – ce au de pierdut. Noi, europenii, nu trebuie să ne lăsăm divizaţi, trebuie să trimitem duşmanii Europei la locul lor.
 
De ce oare absenţa războaielor din 1945 din majoritatea ţărilor europene nu mai este considerată un rezultat şi o realizare a integrării prin UE?
 
Pentru că nu Tratatele de la Roma şi nici cele de la Maastricht sau de la Lisabona au fost cele care au asigurat pacea, ci ținerea sub control a terorii din timpul Războiului Rece. Sau alianța franco-germană sau împăcarea dintre nemți și polonezi – toate acestea au înfrânat virusul naționalist european, după cum credeam eu, în mod durabil.

„O LUPTĂ DE CLASĂ CU OBIECTIVE GREȘITE “

Cine se află totuși la originea criticilor la adresa UE din Polonia, Ungaria, Franța, dar chiar și din Germania?
 
Avem de-a face cu recrudescența unui naționalism popular-autoritar, care vrea să pună capăt atât UE, cât și democrației. Toate acestea sunt, în fapt, atacuri la adresa fundamentului Republicii, dar și la adresa realizărilor din 1968, o liberalizare deloc binevenită a cotidianului, a relațiilor intersexuale și dintre generații. Ele sunt totodată atacuri la adresa multor concepte ale statului de drept, pe care le considerăm de la sine înțelese. Pe toți aceşti naţionalişti îi uneşte o singură idee: poporul se află deasupra legii. Orbán, Erdogan, dar și consilierul lui Trump, Steve Bannon, își doresc în mod explicit o autocrație identitară și plebiscitară, care să desființeze partidele, parlamentele, presa liberă sau justiția independentă.
 
De unde a apărut această frică colosală față de modernitate?
 
Din cealaltă fațetă a ei, greu de suportat: autonomia individului, expunerea la riscuri, confruntarea permanentă cu „celălalt“ și cu „străinii“. Pe scurt, din confruntarea cu tot ceea ce constituie atracția pentru cultura modernă. Adepții acesteia sunt atacați cu un dispreț incredibil, cu tupeu și prostie.
 
Sunt acestea expresii ale unei saturații  - sau se ascunde în spatele criticilor populiste de dreapta și un grăunte de adevăr?
 
Sigur că da, un grăunte chiar mare. Nu o să cad în capcana mazochismului liberal de stânga apărut după alegerea lui Trump, pentru că nicio situație nu poate justifica alegerea unui asemenea misogin și rasist. Împotriva unor asemenea oameni trebuie să fii cât se poate de hotărât și, dacă este cazul, să organizezi o mișcare de rezistență. Trebuie însă, bineînțeles, să ținem cont și de faptul că criza reprezentativității și legitimității democrației de astăzi a apărut de pe urma inechităților sociale, a tendințelor oligarhice din cadrul partidelor și a lipsei de viziune și control din statele naționale din cadrul confruntării cu actorii economici și financiari de la nivel global. Forţele radicale de dreapta se ocupă cu o luptă de clasă cu un obiectiv greşit. În loc să se îndrepte împotriva celor care au generat criza, ei asmut poporul împotriva minorităţilor, străinilor, jurnaliştilor, profesorilor, experţilor şi creatorilor de artă. Prima mutare a unui ministru al cultelor de sub Cancelarul Petry (Doamne fereşte!) ar fi să desfiinţeze Institutele Goethe, radiodifuziunea publică şi să retragă sprijinul acordat vocilor critice din domeniul cercetării.
 

Claus Leggewie,

Născut în 1950, Leggewie este profesor de științe politice și directorul Institutului de Studii Culturale (KWI) de la Essen, precum și al Centre for Global Cooperation Research de la Duisburg. În semestrul de iarnă 2015/16 a fost primul care a ocupat catedra Ludwig Börne de la Universitatea Justus Liebig din Gießen. Alături de colegul său Roman Léandre Schmidt , specialistul în științe politice a întemeiat inițiativa proeuropeană „Praxis Europa“, prezentată publicului în februarie 2017.