Medii transnaţionale O voce pentru Europa

Erst wenige Puţine organe ale mass-media vorbesc la nivel transnaţional despre subiecte europene berichten transnational über europäische Themen
Puţine organe ale mass-media vorbesc la nivel transnaţional despre subiecte europene | Foto (detaliu): © On-Air-Design (2016), Euronews

Organele mass-media transnaţionale sunt esenţiale pentru dezvoltarea unei opinii publice şi unei identităţi europene – mai ales având în vedere situaţia politică tensionată. Ce oferte există deja şi cât de bine funcţionează acestea?

O opinie publică europeană există deja: în reţelele culturale, artistice, sportive, cinematografice, muzicale, în modă şi, fireşte, în economie. Să ne gândim doar la Champions League, la concursul Eurovision, la Bienala de la Veneţia, la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin şi, bineînţeles, la conexiunile zilnice din domeniul economiei şi comerţului, asocierilor dintre firmele europene sau dintre reţelele societăţii civile.
 
Cu totul alta este situaţia când vine vorba despre reflectarea problemelor de ordin politic. Aici, acoperirea evenimentelor importante la nivel transnaţional este ceva mai dificilă. „Despre deciziile politice care afectează întreaga Europă nu se vorbeşte decât puţin în presa naţională, iar când se face, mai mereu dintr-o perspectivă evident naţională“, a explicat Anja Herzog de la Institutul Hans Bredow de la Hamburg pe portalul online Eurotopics. „Adesea, cetăţenii sunt şi ei insuficient informaţi cu privire la deciziile politice importante luate la nivelul UE.“ Preşedintele Parlamentului UE din 2014, Martin Schulz, a explicat problema cât se poate de clar: „Atunci când se întâmplă ceva în Consiliul European, urmează 28 de conferințe de presă. Atunci când se ajunge la un acord, se spune în 23 de limbi ale UE: asta am reuşit să fac pentru ţara mea.“

un efect prea mic

Cu toate acestea, există astăzi deja unele premise pentru o raportare la nivel transnaţional. Euronews, un post de televiziune înfiinţat în 1993, cu tendinţe evident pan-europene, prezintă ştirile actuale în treisprezece limbi. Şi postul cultural Arte se adresează, prin programele sale, unui public european. Un alt exemplu este portalul american Politico, care a scos pe piaţă din 2015, într-un joint venture cu editura germană Axel Springer, o ediţie specială pentru Europa. Şi alte portaluri online s-au specializat pe ştirile pan-europene, a se vedea, de exemplu, Euractiv, înfiinţat în 1999. În cazul proiectului deja menţionat Eurotopics este vorba despre revista presei şi de articole de opinie din 30 de ţări europene, în germană, engleză şi franceză.
 
Problema este însă că, spre deosebire de presa naţională, toate aceste instrumente nu au o putere notabilă de acoperire. Iar acest lucru, la rândul său, duce la o lipsă a conştientizării importanţei Europei pentru majoritatea populaţiei, după cum a constatat Anja Herzog de la Institutul Hans Bredow. Atunci când lipseşte interesul publicului larg, organelor naţionale de presă le este şi lor mai greu să vorbească despre subiecte care au legătură cu UE. „Se mai întâmplă să existe şi o necunoaştere a procedurilor politice de la Bruxelles”, a explicat corespondentul cu state al ARD de la Bruxelles, Rolf-Dieter Krause, pentru postul naţional german de radio.

CRIZA, UN CATALIZATOR

Având în vedere crizele în care se află Europa şi care tocmai ce se ascut în urma tendinţelor curente de renaţionalizare a multor state membre, veştile nu sunt deloc bune. Pe de altă parte, tocmai crizele ar putea avea un efect de catalizator. Ele au fost cele care au făcut ca aceleaşi subiecte să fie discutate simultan în Europa, care au ajutat la formarea unor opinii publice cu privire la problemele de politicile de austeritate, securitatea datelor, comerţul mondial sau problema refugiaţilor. Aceste tendinţe sunt susţinute şi de alţi doi factori: schimbarea radicală a branşei media, precum şi noile tehnologii de limbaj.
 
Concernele media caută şi testează noi modele de afaceri pentru a putea câştiga bani în epoca digitală de pe urma conţinuturilor jurnalistice. O opţiune importantă economic este, la rândul ei, cucerirea a noi pieţe geografice. Un atribut al digitalizării este ignorarea limitelor naţionale în vederea creării unui fundament pentru o opinie publică transnaţională.

NOI OPORTUNITĂŢI PRIN INTERMEDIUL DIGITALIZĂRII

Totul este potenţat de platformele de socializare, care funcţionează deja la nivel supranaţional – chiar dacă şi în acest sector este nevoie de o suplimentare a conţinuturilor europene. Deocamdată, forţele motorii ale acestor inovaţii - Facebook Instant Article, Apple News şi Google News Initiative, provin încă exclusiv din Silicon Valley. Europa are datoria de a promova urgent propriile sale iniţiative media şi de a rămâne deschisă la întrebări care privesc aspecte precum libertatea presei, identitate şi opinie publică,dar şi siguranţa datelor şi monopolul datelor.
 
Până acum, tentativele de a impune organe media europene nu au funcţionat, nu în ultimul rând din pricina barierelor lingvistice. În următorii ani însă, noile tehnologii lingvistice ar putea face posibilă traducerea imediată şi de calitate a conţinuturilor. Atunci când tehnologiile lingvistice se dezvoltă într-atât de rapid precum o fac, la ora actuală, cele promovate de Amazon, Google şi Facebook, în curând va fi posibil să citim Frankfurter Allgemeine Zeitung în franceză sau Le Monde în română. Și, bineînțeles, astfel se pot impune organe mass-media europene noi, care vor fi concepute pan-european, îngrijite și distribuite online în limbile cerute de cititori.
 
Crizele din Europa, transformarea peisajului mass-media, precum și dezvoltarea rapidă a tehnologiilor lingvistice pot duce la nașterea unor organe mass-media europene care să deservească, dintr-o perspectivă europeană, un public european. Prin urmare avem toate motivele să fim optimiști.