Realitate virtuală în muzee Când dinozaurii se trezesc la viață

Proiectul Călătorie în Timp | Muzeul Städel în secolul al XIX-lea
Proiectul Călătorie în Timp | Muzeul Städel în secolul al XIX-lea | Foto: Städel Museum

Realitatea virtuală cucerește muzeele. Spațiile expoziționale dedicate unor teme precum științele naturii și istoria artei ating, prin această nouă tehnologie, dimensiuni nebănuite.

Prin doar câteva acțiuni facile, vizitatorii muzeelor sunt  transportați într-o altă lume. Se selectează o aplicație pe smartphone, apoi telefonul se fixează pe exteriorul ochelarilor de realitate virtuală care se așează mai apoi pe față, iar purtătorul reglează claritatea imaginii. Apoi, vizitatorul este purtat virtual pe scara de piatră spre interiorul clădirii, prin sala de la intrare, apoi pe încă câteva trepte, printr-un gang – unde mai apoi poate decide dacă dorește să viziteze un anumit traseu prestabilit, să studieze operele de artă cele mai importante sau să o ia pe cont propriu.

Projekt Zeitreise | Präsentation der Städelschen Sammlung 1833 Projekt Zeitreise | Präsentation der Städelschen Sammlung 1833 | Foto: Städel Museum Virtual Reality (VR), sau imersiunea în realitatea virtuală, interactivă, generată de calculator, a sosit şi în muzeele Germaniei. O dovadă a acestui lucru este, bunăoară, „Zeitreise“/Călătoria în Timp, o aplicaţie de realitate virtuală a Muzeului Städel din Frankfurt am Main. Aplicaţia a fost dezvoltată de o echipă condusă de Jochen Sander, directorul adjunct al instituţiei. Pentru a o folosi sunt necesari ochelari speciali produşi de marca Samsung. Dar ce este atât de special la tururile virtuale pe care le facilitează aplicaţia? Utilizatorii nu se plimbă printr-o reconstrucţie actuală 3D a muzeului, ci printr-o versiune a sălilor, aşa cum au fost ele amenajate în anul 1878, la inaugurarea Muzeului Städel pe malul râului Main de la Frankfurt.

Projekt Zeitreise | das Städel Museum im 19. Jahrhundert Projekt Zeitreise | das Städel Museum im 19. Jahrhundert | Foto: Städel Museum În timp ce vizitatorii se „plimbă” prin vechile încăperi, ei pot auzi cum scârţâie podeaua de lemn, pot vedea tablourile care stăteau agățate, strâns unele lângă celelalte, pe pereți. Tot astfel află și că unele din tablourile prezentate pe atunci drept opere de artă, se află de ani de zile în depozit. Aplicația Călătorie în Timp ne arată astfel cum s-a schimbat felul în care sunt evaluate operele de artă în timp – și mai demonstrează și că modurile în care era prezentată artă în secolul al XIX-lea  erau cu totul altele decât astăzi.

Muzeul Städel de la Frankfurt nu este singurul muzeu din spațiul de limbă germană care experimentează cu tehnologia realității virtuale. La celălalt capăt al orașului, la Senckenberg Naturmuseum, se distribuie încă de la mijlocul lunii noiembrie ochelari VR, cu ajutorul cărora vizitatorii pot întreprinde, odată ajunși în sala dinozaurilor, o călătorie în trecut. Cu acești ochelari la ochi, sala se transformă într-un peisaj cu ferigi și multe alte plante, iar scheletul unui diplodocus începe deodată să se miște.

Virtual Reality im Naturkundemuseum Berlin Virtual Reality im Naturkundemuseum Berlin | Foto: Stefan Höderath/Google Arts & Culture Și Muzeul de Istorie Naturală de la Berlin a reușit să trezească la viață un dinozaur prin tehnologia realității virtuale. Scheletul înalt de peste 13 metri al giraffatitanului este vedeta sălii cu dinozauri a muzeului. Animat în 3-D, acest dinozaur străvechi își mișcă gâtul lung prin sală, prinde privirea vizitatorului și mormăie. Giraffatitanul virtual poate fi observat cu ajutorul unei aplicații Google sau ca film de 360 de grade pe Youtube.
 

AVANSUL TEHNICII

Lista muzeelor care au început să folosească această tehnică nouă este lungă. Proiecte de realitate virtuală au fost realizate în cadrul Naturhistorischen Museum de la Viena, la Staatliches Naturhistorischen Museum din Braunschweig, în Ozeaneum de la Stralsund sau la Stadtmuseum din Berlin. Muzeul Naţional Bavarez de la München experimentează cu tehnica de realitate augmentată, în cadrul căreia realitatea virtuală şi cea de zi cu zi se întrepătrund. Cu ajutorul unui iPad, diferite obiecte de artă din colecţie pot fi  studiate cu ajutorul informaţiilor apărute pe ecran. Astfel, în cazul unei statui a sculptorului Tilman Riemenschneider, aplicaţia prezintă întregul altar din care făcea parte.

Virtual Reality im Naturkundemuseum Berlin Virtual Reality im Naturkundemuseum Berlin | Foto: Stefan Höderath/Google Arts & Culture Întrebarea care se face auzită tot mai frecvent, având în vedere incursiunile tot mai dese ale muzeelor în lumea realităţii virtuale este: oare aceste instituţii nu îşi fac rău singure? Nu o să piardă ele vizitatori dacă îşi pun la dispoziţie oferta în spaţiul virtual? Axel Braun, purtătorul de cuvânt al Muzeului Städel, nu îşi face griji în această privinţă. Dimpotrivă, el este convins că un proiect precum aplicaţia Călătorie în Timp poate contribui la o creştere a interesului pentru muzeu. „Important este ca realitatea virtuală sa aducă o utilitate suplimentară şi nu să reconstruiască pur şi simplu o vizită la muzeu.”