Supraveghere Arta invizibilităţii

Julian Roeder, Zeppelin de supraveghere, 2013
Julian Roeder, Zeppelin de supraveghere, 2013 | © Julian Roeder (detaliu)

Reţelele şi fluxurile de date sunt tot mai mult supuse supravegherii şi controlului. Trei expoziţii de la München şi Berlin ne arată cum se confruntă artiştii fotografi din Germania cu subiectul “monitorizare”.
 

Berlin este probabil singurul oraş din lume care are două muzee dedicate supravegherii şi spionajului. În Leipziger Platz se află Muzeul German al Spionajului, care doreşte să le arate turiştilor, prin intermediul unor instalaţii multimedia complicate, cum se spionau reciproc, în timpul Războiului Rece, germanii şi aliaţii. Dar şi cum îşi verificau guvernele din Germania proprii cetăţeni  – atât pe timpul nazismului, cât şi al RDG-ului. Iar pe Normannenstraße din Lichtenberg se poate vizita sediul central al Stasi, care oferă o perspectivă din interior fascinantă asupra acestui serviciu secret.

Datorită continuității supravegherii populației în diferite perioade ale istoriei germane, Germania acordă astăzi o importanță deosebită protecției sferei private, iar dezvăluirile NSA ale whistleblower-ului Edward Snowden au fost percepute aici cu indignare. Şi alte instituţii culturale au atins însă acest subiect. După expoziţia Global Control and Censorship de la Centrul pentru Artă şi Tehnologie Media de la Karlsruhe din 2016, au apărut, printre altele şi la Muzeul de Fotografie de la Berlin şi la Stadtmuseum de la München, expoziţii pe acelaşi subiect. Acestea prezintă felul în care reacționează artiștii cu privire la felul în care pare să se schimbe lumea – într-o uriașă colecție digitală de curiozități -, aceștia vorbind despre puterea de atracție, dar și despre pericolele auto-monitorizării digitale prin utilizarea internetului, telefoanelor inteligente și rețelelor de socializare.

Expoziția Watching You, Watching Me din cadrul Muzeului de Fotografie, organizată de Open Society Institute al omului de afaceri american George Soros și care a putut fi vizitată deja la New York și la Budapesta, însumează mai ales lucrări pe tema unor imagini găsite în arhive sau pe internet. În aceeași perioadă, la Stadtmuseum de la München are loc expoziția No secrets! – Imaginile supravegherii. Acolo pot fi văzute lucrările artiștilor contemporani care vizează și aspectele istorice ale monitorizării.
 

  • Edu Bayer, Libyens Internet-Überwachungszentrum, Tripolis, Libyen, 30. August 2011 | Aus der Serie Qaddafi Intelligence Room © Edu Bayer
    Edu Bayer, Libyens Internet-Überwachungszentrum, Tripolis, Libyen, 30. August 2011 | Aus der Serie Qaddafi Intelligence Room
  • Simon Menner, Ohne Titel, 2013 | Stasiagent während eines Seminars über Verkleidung Mit freundlicher Genehmigung Simon Menner/BStU
    Simon Menner, Ohne Titel, 2013 | Stasiagent während eines Seminars über Verkleidung
  • Andrew Hammerand, Detail aus The New Town, 2013 | Die Installation umfasste 21 Farbfotos © Andrew Hammerand
    Andrew Hammerand, Detail aus The New Town, 2013 | Die Installation umfasste 21 Farbfotos
  • Paolo Cirio, Street Ghosts | installiert in der 9 Adalbertstraße, Berlin, Deutschland Mit freundlicher Genehmigung von Paolo Cirio
    Paolo Cirio, Street Ghosts | installiert in der 9 Adalbertstraße, Berlin, Deutschland
  • Mishka Henner, Nato Lagerung Anhang, Coevorden, Drenthe, 2011 | Aus der Serie Niederländische Landschaften © Mishka Henner
    Mishka Henner, Nato Lagerung Anhang, Coevorden, Drenthe, 2011 | Aus der Serie Niederländische Landschaften
  • Florian Freier, Cached Landscapes II Egelsbach Transmitter Facility, 2015 © Florian Freier
    Florian Freier, Cached Landscapes II Egelsbach Transmitter Facility, 2015
  • Max Eicke, USAG Wiesbaden Military Training Area Mainz, 2015 © Max Eicke
    Max Eicke, USAG Wiesbaden Military Training Area Mainz, 2015
  • Jens Klein | Aus der Serie: Briefkasten | Fotos aus Personenakten der Stasi-Unterlagenbehörde, 2012 © © Jens Klein
    Jens Klein | Aus der Serie: Briefkasten | Fotos aus Personenakten der Stasi-Unterlagenbehörde, 2012

Artistul german Simon Menner tratează şi el tradiţia germană a supravegherii. Acesta a ales să expună imagini cu totul neprelucrate din arhiva Siguranţei Statului RDG. Să poţi lucra cu relicvele activităţii unui serviciu secret într-o manieră atât de lipsită de afectare este probabil încă o particularitate a germanilor: după căderea RDG, activitatea Stasi a fost verificată de o instituţie înfiinţată tocmai cu acest scop.

Agenţia vest-germană de ştiri – Der westdeutsche Bundesnachrichtendienst (BND), care mai există şi astăzi, este cu mult mai puţin deschisă atunci când vine vorba despre dezvăluiri privind activitatea sa internă. BND nu oferă decât arareori ocazia de a i se cerceta culisele. De abia în 2013, când sediul central de la Pullach din Bavaria s-a mutat la Berlin, fotografa Alessandra Schellnegger a reuşit să surprindă pe peliculă birourile rămase goale. Fotografiile acesteia pot fi văzute în cadrul expoziţiei individuale intitulate Einblicke. Hinter den Mauern des BND in Pullach (Pespective. Îndărătul zidurilor de la Pullach) de la Stadtmuseum din München. Ele ne permit să aruncăm o primă şi ultimă privire după zidul lung de patru kilometri, unde lucrau spionii germani.

  • Einfahrt, aus der Serie: „Einblicke. Hinter den Mauern des BND in Pullach“, 2013 Foto © Alessandra Schellnegger
    Einfahrt, aus der Serie: „Einblicke. Hinter den Mauern des BND in Pullach“, 2013
  • Schießanlage, aus der Serie: „Einblicke. Hinter den Mauern des BND in Pullach“, 2013 Foto und © Alessandra Schellnegger
    Schießanlage, aus der Serie: „Einblicke. Hinter den Mauern des BND in Pullach“, 2013
  • Baracken, aus der Serie: „Einblicke. Hinter den Mauern des BND in Pullach“, 2013 Foto und © Alessandra Schellnegger
    Baracken, aus der Serie: „Einblicke. Hinter den Mauern des BND in Pullach“, 2013

Peste fotografii s-a așternut o oarecare patină, clădirile și dotările par demodate și melancolice. Aspectul lor prăfuit amintește în mod curios de birourile serviciului secret libian expuse în seria Watching You, Watching a fotografului german Edu Bayer din 2011, de după răsturnarea dictatorului Muammar al-Gaddafi. Membrii serviciilor secrete ale șefului libian mai folosesc încă telefoane cu disc atunci când își anchetează cetățenii. Și, cum nu s-au putut opune atacului militar al SUA din 2011, în urma lor nu a mai rămas nimic altceva decât mobilă făcută țăndări și metrii întregi de cabluri întinse pe podea.

Banalitatea monitorizării cu instrumente high tech din zilele noastre de la frontierele exterioare ale Europei este demonstrată prin intermediul fotografiilor lui Julian Roeder. El ne arată, tot în cadrul expoziţiei intitulate Watching You, Watching Me, unităţile poloneze Frontex cu camere de termoviziune sau poliţiştii francezi cu aparate radar, cu ajutorul cărora sunt detectaţi fugarii. În seria de fotografii Mission and Task el ne prezintă şi o cameră de mare acurateţe, care operează pe bază de laser şi raze infraroşii. Vechea logică a granițelor, zidurilor și gardurilor a fost înlocuită de penetrarea digitală a zonelor de frontieră. Iar aceasta începe să se sustragă unei documentări vizuale: funcția camerei nu mai poate fi dedusă decât prin explicații sub fiecare imagine, iar matricea ei tehnică, menită să rețină refugiații la graniță, este complet acorporală și, în consecință, imposibil de fotografiat.

Şi două proiecte internaţionale  ale Institutului Goethe abordează subiectul supravegherii.

Sensible Daten – Die Kunst der Überwachung (Informaţii sensibile – Arta supravegherii) s-a născut în cooperare cu Bundeszentrale für politische Bildung, Münchner Kammerspielen și Bard College.

Global Control and Censorship (Control global și cenzură) a apărut inițial, în perioada 2015-2016 la ZKM în cadrul Globale . În urma colaborării cu ZKM, Zentrum für Kunst und Medien (Centrul pentru Artă și Media), precum şi cu parteneri expoziţionali locali precum Muzeul de Artă de la Tallinn sau Nová synagóga Žilina, dar și cu parteneri locali germani din domeniul educației și culturii, expoziția a fost reinaugurată pentru 2017 și 2018, într-un turneu cu escale în opt orașe est-europene.