Marius Babias În slujba publicului

Halil Altındere, Space Refugee (2016) | Journey to Mars; Palmyra Mars Mission Rover | Vedere expoziţie n.b.k. |
Halil Altındere, Space Refugee (2016) | Journey to Mars; Palmyra Mars Mission Rover | Vedere expoziţie n.b.k. | | © Neuer Berliner Kunstverein/Jens Ziehe. Courtesy Halil Altındere und PİLOT Gallery, Istanbul

Marius Babias, directorul asociaţiei Neuer Berliner Kunstvereins - n.b.k. (rom.: Noua Asociaţie de Artă din Berlin), vorbeşte despre arta media şi principalii săi reprezentanţi berlinezi, despre rolul social al instituţiilor culturale publice şi despre importanţa transculturalităţii în artă.
 

Domnule Babias, prin ce se caracterizează în prezent arta media?
 
Arta media este o chestiune de definiţie. La începutul anilor 90, o serie de filozofi şi semioticieni au afirmat că arta media va elimina arta clasică şi va arăta inutilitatea picturii, sculpturii şi altor medii. Deoarece doar arta media şi artele digitale ar mai corespunde epocii actuale dominate de calculatoare. Dacă privim retrospectiv, nimic din aceste scenarii nu s-a materializat, iar Jean Baudrillard sau Vilém Flusser s-au făcut puţin de râs cu ipotezele lor precipitate. Aceştia au afirmat însă un adevăr, şi anume că întreaga societate s-a înscris pe un curs digital. Cu toate acestea, formele clasice de artă, cu gândirea şi problemele lor vechi, materiale, s-au păstrat. Nu au fost nicidecum înlocuite de computer şi paradigma digitală. Din aceste considerente, încerc pe cât posibil să evit termenul de artă media, pentru că sugerează că lumea materială cu problemele ei reale nu ar mai exista.
 
Hito Steyerl, After the Crash (2009 | Do You Speak Spasmoc? (2008) | Ausstellungsansicht Neuer Berliner Kunstverein, 2009 Hito Steyerl, After the Crash (2009 | Do You Speak Spasmoc? (2008) | Ausstellungsansicht Neuer Berliner Kunstverein, 2009 | © Neuer Berliner Kunstverein/Jens Ziehe. Ce înseamnă noţiunea de "transculturalitate" în artă?
 
Într-o eră în care peisajul cultural al Europei este redefinit şi reconceput, arta plastică ar trebui să participe la procesul de definire a identităţii viitoare paneuropene în contextul global. De ce nu ar intra în atribuţiile artei să definească ce înseamnă să fii european? La aceste aspecte mă gândesc când vorbesc de transculturalitate. Au trecut deja douăzeci de ani. În prezent ne confruntăm cu o altă problematică: dezbaterea privind refugiaţii. Şi din nou ar putea intra pe agenda artei să se poziţioneze în prima linie atunci când are loc definirea vieţii de migrant şi a vieţii într-o societate postmigraţie. Dreptul de concepţie nu ar trebui lăsat doar în mâinile politicienilor şi, în niciun caz, în mâinile populiştilor.

Cum aţi descrie peisajul actual al artei media din Berlin şi cine sunt reprezentanţii principali ai acestui curent?
 
Poate ar fi mai bine să vorbim mai puţin despre arta media sau arta video şi să lucrăm mai degrabă cu noţiunea de imagini dinamice. Acesta integrează mai bine diversitatea care se manifestă în acest domeniu. Demne de menţionat sunt, de exemplu, instituţiile de formare, precum Universitatea de Arte, care pune la dispoziţia celor doritori un curs  în acest domeniu. Dar şi arsenalul cu care colaborăm în mod susţinut, precum şi cartierul cultural silent green, care construieşte o hală de expoziţiei în care imaginile dinamice vor fi în prim-plan. Să nu uităm, de asemenea, asociaţia noastră, n.b.k. Posedăm cea mai amplă colecţie de materiale video la nivel european, în care sunt reprezentaţi însă şi realizatori de filme. Nu este vorba despre o arhivă, ci despre o colecţie de artă, care a tot crescut în ultimii cincizeci de ani. Cu cele 1.600 de lucrări de care dispunem, am ajuns să depăşim arhiva Centrului Pompidou şi orice colecţie privată din lume. Culegem materialele din însărcinarea landului Berlin, iar colecţia o facem publică, în moduri cât mai productive. Dispunem, de asemenea, de un forum video şi de o videotecă de prezenţe, în care, pe bază de programare, vizitatorii pot viziona aceste lucrări minunate.  Organizăm seminarii, iar numeroşi curatori din întreaga lume vin la noi pentru munca de cercetare. Aceasta este activitatea noastră de instruire.
 

Clemens von Wedemeyer, Against the point of view (2016) | Ausstellungsansicht n.b.k. 2016
Medien sind Verstärker und Transmitter einer künstlerischen, politischen Botschaft
 
Există şi cooperări cu iniţiative de artă video private locale?
  
Nu, nu în mod concret. Colaborarea cu colecţionari privaţi nu intră în îndatoririle noastre, însă ne cunoaştem unii pe alţii şi ne apreciem. Misiunea noastră este de a fi în slujba democraţiei şi publicului. În viziunea noastră, viaţa este o formă de producţie permanentă. Instituţiile de formare ar trebui să găsească forme de translatare pentru acest proces de muncă afectivă şi să le pună la dispoziţia publicului larg ca oferte pertinente, cu rol de model. Deoarece, în fond, instituţiile de formare influenţează în mod decisiv imaginea culturală pe care societatea o are despre sine. Astfel, ele consolidează şi democraţia în numele căreia acţionează. Trebuie să fim atenţi la relevanţa socială şi să producem valori estetice. Nu avem voie să ne supunem intereselor private. Din contră. Trebuie să acţionăm fără vreun scop dictat de un grup particular, să acţionăm în slujba publicului. Acesta este crezul nostru.
 
În Berlin trăiesc artişti recunoscuţi pe plan internaţional, precum Hito Steyerl, Candice Breitz, Carsten Nicolai sau Julian Rosefeldt. Are nevoie Berlinul de un loc de prezentare a artei media şi a dezbaterilor pe această temă – după modelul ZKM din Karlsruhe sau Ars Electronica Center din Linz?
 
Cu câţiva dintre artiştii amintiţi am colaborat şi noi. În fiecare an, dăm în lucru o nouă lucrare. Au fost comandate lucrări la artişti precum Allan Kaprow, Rebecca Horn sau Hito Steyerl şi alţii, care în prezent sunt deja nume consacrate. Din perspectiva mea, Berlinul nu are nevoie de instituţii precum ZKM Karlsruhe sau Ars Electronica Center. Le consider prea tributare conceptului popular de media şi cred că acestea contribuie prea puţin la înţelegerea instrumentală a artei media, pe care eu încerc să o promovez. O înţelegere instrumentală, care însă nu uită că există şi o lume materială. În acest sens este suficientă munca noastră în cadrul forumului video. Dispunem însă de un spaţiu foarte restrâns. În plus, suntem în dialog cu politicienii berlinezi. Sunt optimist că forumul video va fi extins şi că vom putea prezenta acest tezaur publicului într-o manieră permanentă. Avem, de exemplu, un spaţiu în centrul de artă video Nordstern din Gelsenkirchen, unde organizăm expoziţii tematice pe şase etaje. Într-o manieră similară aş vedea şi prezentarea imaginilor dinamice în oraşul Berlin.
 

Porträt: Marius Babias Porträt: Marius Babias | Foto: Jens Ziehe Marius Babias locuieşte în Berlin şi activează ca şi curator şi teoretician al artei. Din anul 2008, este directorul asociaţiei Neuen Berliner Kunstvereins (n.b.k.). Între 1997 şi 2001, Marius Babias a predat în calitate de profesor invitat teoria artei şi intermediere de artă la Städelschule Frankfurt am Main şi la Center for Contemporary Art Kitakyushu, Japonia. În anul 1996, Marius Babias a primit premiul Carl Einstein pentru critică de artă. Este editor al mai multor publicaţii despre arta contemporană şi teoria artei, precum şi autor a diferite cărţi.