Este timpul să vă mai distrați și voi! ”Skulptur Projekte” Münster

Skulptur-Projekte Münster 2017: „Auf dem Wasser“ von Ayşe Erkmen
Foto: Elmar Kremser (picture alliance / Sven Simon)

Expoziția ”Skulptur Projekte” din orașele Münster și Marl utilizează în manieră inedită spațiul public. În trecut, a iscat controverse. Mai deranjează oare arta contemporană în prezent pe cineva?
 

Oricâte eforturi face: arta contemporană nu mai este un paria. Nici aici, și nici în Münster. În weekendul de inaugurare a expoziție ”Skulptur Projekte”, un event de anvergură în materie de artă în spațiul public, doritorii au stat la coadă. Pensionarii și-au suflecat pantalonii bej de vară, studentele la drept și-au ridicat poalele pentru a merge pe apă, dând curs invitației artistei Ayşe Erkmen. Fosta profesoară de la Academia din Münster a montat un grilaj în bazinul portului, astfel încât doritorii pot circula de la un mal la altul în apa ce l ajunge doar până la genunchi. Portul nu mai are demult atmosfera sobră din trecut, iar malurile sunt înțesate de cafenele și restaurante. În acest loc, arta nu este deloc periculoasă ori tulburătoare, ci poetică și avântată. Îi atrage pe oameni din cavernele lor, îi pune pe biciclete și îi împinge la vânătoare de comori prin oraș. O consecință logică ar fi ca pe lângă bănci și Bundeskulturstiftung (în trad.: Fundația Culturală Federală), casele de sănătate să sprijine la rândul lor expoziția ”Skulptur Projekte” ca măsură preventivă în domeniul sănătății.

În trecut, locuitorii Münsterului s-au opus evenimentului organizat la interval de zece an. Primele două ediții, respectiv cea din anul 1977 și cea din 1987, au iscat critici masive. Atât de mult modernism părea a deranja confortul radiat după război de mica metropolă reconstruită. Între timp, locuitorii Münsterului și valurile de vizitatori îmbrățișează expoziția ”Skulptur Projekte”, la fel cum întregul land pare a dori acel suflu de anarhie, de prezență fizică și de aparent anticonsumerism pe care îl degajă arta contemporană subvenționată de stat.

Arta se cambrează împotriva acestei tendințe, pentru a nu fi supusă. Însă nu mai reușește să producă vechea aversiune. Thomas Schütte amplasează un buncăr atomic în miniatură în spațiul verde, iar roșul ruginit al acestuia intră în armonie cu grădina înflorită. Alexandra Pirici recreează sala de consiliu istorică, în care au fost semnate în anul 1648 tratatele de pace din Westfalia. Cei șase tineri performeri creează tablouri care amintesc de acest eveniment istoric major, precum și de alte puncte de cotitură a istoriei, până la adunările din piața Tahrir din Cairo. Vizitatorii le apreciază, dau din cap afirmativ, fac fotografii ale ansamblului de actori în fața decorului din panouri de lemn. Istoria lumii a devenit și ea doar o atracție turistică.

Excursia proiectelor la Marl sporește până la obscen sentimentul de automulțumire

În studioul de tatuaje al americanului Michael Smith, seniorii de peste 65 de ani primesc un discount. Generația care în trecut a interzis copiilor ei să își facă mai multe găuri în urechi, este invitată la aceeași procedură. Motivele oferite nu sunt tocmai flatante. „Older Lady“ scrie într-un loc, „nu reanimați“ într-un altul. Însă nici măcar această discriminare pe criteriu de vârstă nu protejează arta de entuziasmul publicului. Domni în vârstă așteaptă răbdători în fața studioului.

Kasper König, curatorul principal al tuturor edițiilor ”Skulptur Projekte” de până acum, știe că există pericolul ca arta prea sătulă să își piardă importanța. „Arta nu înlocuiește periuța de dinți“, a afirmat acesta la conferința de presă, vrând probabil să spună că: mai întâi vine mâncatul (și spălatul pe dinți), apoi morala. Lucru pe care îl pot uita doar aceia care nu au nicio grijă. Din acest motiv, ediția actuală a ”Skulptur Projekte” s-a extins și în Marl, micul și sărăcăciosul orășel industrial învecinat, care a cunoscut o perioadă de înflorire între anii 50 și 70. În acea perioadă, aici a fost realizat un ansamblu avangardist cuprinzând primăria, muzeul, centrul comercial situat lângă un lac înconjurat de sculpturi moderne. În prezent, banii nu mai ajung nici măcar pentru apa din fântâna arteziană din fața primăriei. Faptul că münsterezii își depozitează vechile lucrări din edițiile anterioare ale ”Skulptur Projekte” în subsolul muzeului și au trimis câteva plastice la Marl, nu reprezintă vreun mare ajutor pentru oraș. Se vede și în acest caz cât de inspirată a fost expoziția Documenta, care în acest an a ales Atena nu doar ca locație secundară alături de Kassel, ci ca locație cu drepturi egale. Această hotărâre lipsește însă expoziției ”Skulptur Projekte”. Vizitatorii vin o după-amiază la Marl și abia dacă simt ceva mai mult decât un fior plăcut. Așa se prezintă, prin urmare, un centru comercial aproape pustiu și un muzeu care nu își permite noi panouri nici măcar cu ocazia acestui eveniment de anvergură.

Arta are această proprietate, de a aduce împreună oamenii în locuri reale

Acțiunea nu contracarează automulțumirea cetățenilor din Münster (și, în general, a celor din regiunea vestică a Germaniei). Din contră, o exacerbează către obscenitate. Nu ar fi fost infinit mai surprinzător, ca Marl să fie a doua locație principală? Într-adevăr, aici nu găsești lucruri fine de mâncare, nu îți poți depozita bagajele în dulapurile securizate din gară, nu găsești niciun cinematograf. Însă cel puțin pe perioada unei veri, lucrurile s-ar fi schimbat dacă cele două locații s-ar fi bucurat de un statut egal. Din acest motiv, cetățenilor din Marl nu li se poate lua în nume de rău faptul că nu vin în valuri să viziteze expoziția, așa cum o fac cei din Münster. Lucrările video prezentate într-o școală vecină sunt atât de forțate și de o calitate atât de îndoielnică față de lucrările de forță din Münster, încât se creează impresia unei autorități superioare satisfăcute de discrepanța regională.

Între timp, orașul Münster profită de schimbul de sculpturi. Inscripția realizată din neon intitulată „Frică“ a lui Ludger Gerdes, cu jucător de golf și turn de biserică, în mod normal suspendată de Oficiul de ordine publică din Marl, este acum expusă în Münster, în fața centrului logistic al expoziției ”Skulpturen Projekte”, respectiv Muzeul LWL de Artă și Cultură. Chiar și acest lucru poate fi interpretat ca oftat. Ce minunat de revoluționare erau vremurile în care lumea și municipalitatea se temeau încă de modernismul estetic! Acum entertainmentul artistic bate la ușă, iar lui îi cedează chiar și Gregor Schneider, maestrul terifiantului. Labirintul său de uși montat pe partea exterioară a muzeului oferă câteva momente de teroare persoanelor care nu se coboară la banalitatea tunelurilor groazei din bâlciuri.

Arta posedă, într-adevăr, și această proprietate, de a crea experiențe și a aduce împreună oamenii în locuri reale. Expoziția ”Skulptur Projekte” se diferențiază de alte evenimente, precum meciuri de fotbal sau parcuri de distracții, prin faptul că nu există presiune comercială.  Ea permite artiștilor și vizitatorilor deopotrivă să experimenteze cu noi forme în spațiul public. Mai multor lucrări expuse la Münster le reușește acest lucru într-un mod fermecător. Americanul Oscar Tuazon a realizat în port o vatră cu foc pe care vizitatorii o pot folosi. Argentiniana Mika Rottenberg îi răpește pe cei care intră într-un Asia-shop în lumea din plastic, excesivă, a magazinelor chinezești de la granița mexicană. Iar Hervé Youmbi din Camerun suspendă plăcuțe brodate cu perle de sticlă în arborii ce umbresc un vechi cimitir. Acestea nu afirmă o puritate antecolonialistă, ci citează motive din cultura pop, precum masca din filmul horror Scream, inspirată din ”Țipătul” lui Edvard Munch.

Cea mai impresionantă intervenție în spațiul public îi aparține francezului Pierre Huyghe. Acesta a rupt podeaua patinoarului părăsit. Apare astfel un peisaj argilos primitiv, populat de albine, păuni și un aparat în care se pretinde că s-ar înmulți celule canceroase umane, ceea ce, la rândul său, ar avea efecte asupra unui mic acvariu. Artistul dă impresia că ar testa viața după dispariția civilizației umane. Ceea ce este, într-adevăr, o experiență nouă.
 
Expoziția ”Skulptur Projekte”, până la 1 octombrie 2017 în orașele Münster și Marl, catalog: 15 euro.