Opinie Christoph Butterwegge despre sărăcie

Sărăcie
Sărăcie | Foto (detaliu): © perfectlab/Fotolia

Mai mulţi scriitori și reprezentanți ai vieții publice își aduc contribuția, pentru goethe.de/kultur, cu privire la anumite concepte care le-au marcat viața. Christoph Butterwegge, care se ocupă cu studiul fenomenului sărăciei consideră că aceasta nu apare în pofida, ci tocmai datorită bogăției.

Hartz IV este cel mai cunoscut simbol, la nivel european, al reformării și deconstrucției statului social și, în opinia mea, cel mai evident pentru sărăcia promovată la nivel de politică de stat. Această lege, intrată în vigoare în anul 2005, reprezintă una dintre cele mai profunde clivaje din dezvoltarea statului social de după 1945: pentru întâia oară, în urma acestei legi au fost abolite niște plăți esențiale pentru milioane de oameni, ajutorul de șomaj, acesta fiind înlocuit de un mijloc oarecare de asistență socială, de așa numitul ”Arbeitslosengeld II”. Atunci când acest mijloc este încasat de persoane care trăiesc singure, ele ajung să își ducă viața sub pragul sărăciei stabilit de UE, întrucât ajutorul reprezintă 60 la sută din valoarea unui venit mediu.

Această reformă, care poartă numele managerului Volkswagen de la acea vreme, Peter Hartz, a crescut riscul de sărăcie al persoanelor lipsite de venituri şi al familiilor acestora, dar şi al persoanelor cu încadrare deficitară, având efecte intimidante şi asupra altor segmente mai largi ale populaţiei: forţele de muncă, consiliile de întreprindere şi sindicatele, cu toții afectați de Sabia lui Damocles care este Hartz IV, s-au văzut nevoiți să accepte condiții de angajare precare și salarii scăzute. Sectorul salariaților cu venituri scăzute, în care sunt încadrați peste un sfert din toți angajații germani, reprezintă astăzi o cale de acces directă către precaritate financiară, atât în timpul perioadei active, cât și mai târziu, la pensie. 

„LAPTE CALD ÎMPOTRIVA FOAMEI“

Pe mine personal m-a impresionat, ba chiar șocat profund, o emisiune în care era prezentată viața unei pensionare cu venituri minime. Văduva unui proprietar de tipografie din München a povestit în cadrul transmisiunii în direct, în timpul căreia eu mă aflam în studioul postului de radio, că seara stătea pe întuneric – pentru a face economie de curent – în faţa unui pahar de lapte cald, pentru că bunica ei îi spusese pe când era mică că îți trecea foamea dacă beai lapte cald. München este, de exemplu, oraşul în care se află sediul principal al firmei BMW. Moştenitorii imperiului, Susanne Klatten şi Stefan Quandt, au încasat dividende aferente anului 2016 în valoare de nu mai puţin de 1,074 miliarde de euro.
 

„SĂRĂCIA NU APARE ÎN POFIDA, CI TOCMAI DATORITĂ BOGĂŢIEI“

Christoph Butterwegge Christoph Butterwegge | Foto (Ausschnitt): © Wolfgang Schmidt Sărăcia nu poate fi înţeleasă ca un concept de sine stătător, ci doar dacă îl opunem antonimului său, bogăţiei. Prin urmare, se poate spune că cine nu vrea să vorbească despre bogăţie trebuie să tacă şi atunci când vine vorba de sărăcie! Cu alte cuvinte: dacă nu ar exista niște diferenţe uriaşe între veniturile şi averile oamenilor, măcar într-o țară bogată cum este Republica Federală Germană, nimeni nu ar trebui considerat sărac. Prin urmare, sărăcia nu apare în pofida, ci tocmai datorită bogăției.

Bertolt Brecht a formulat toate acestea într-o poezie din 1934: ”Săracul privește bogatul zicând posac: / De n-aș fi sărac, nici tu n-ai fi bogat.“ Această constatare mai este valabilă și astăzi: atunci când, într-o criză financiară, tot mai mulți oameni nu reușesc să își achite datoriile din conturile rămase goale, fiind nevoiți să plătească tot soiul de dobânzi, proprietarii băncilor sunt cei care se îmbogățesc și mai mult. Iar atunci când, într-o criză mondială, tot mai mulți se văd nevoiți să își facă cumpărăturile la discountere, familiile proprietare ale unor rețele de supermarketuri ieftine precum Aldi sau Lidl devin și ele tot mai avute, chit că deja se numără printre cele mai bogate din țară.

„ÎNJOSIȚI, UMILIȚI, DEZAVANTAJAȚI“

Sărăcia ia tot soiul de forme în lume, dar fundamentul este mereu același. Deosebim, pe de o parte, între sărăcie absolută, extremă sau existențială și sărăcie relativă. Un om este sărac absolut atunci când nu își poate satisface nevoile de bază, adică nu dispune de alimente, de o sursă sigură de apă, de îmbrăcăminte corespunzătoare condițiilor climatice, de un acoperiș deasupra capului sau de îngrijire medicală de bază. Un om suferă în urma sărăciei relative atunci când, din pricina lipsei resurselor financiare, nu poate participa – sau nu poate participa decât insuficient – la viața socială și când nivelul său de trai se află sub nivelul de trai obișnuit. Un cetățean german care locuiește într-un apartament de bloc și beneficiază de Hartz IV are cu siguranță o altă experiență a sărăciei decât o persoană dintr-o colibă din lumea a treia sau a patra. Cei doi au însă în comun experiența fundamentală de a fi înjosiţi, umiliţi şi dezavantajaţi.
 

Christoph Butterwegge

a fost până în 2016 profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Köln. El se ocupă în principal de studiul politicilor sociale, precum şi al cauzelor şi consecinţelor sărăciei. În anul 2017 a fost nominalizat de partidul Die Linke drept candidat la funcţia de preşedinte al Germaniei.

 

Autori și reprezentanți ai spațiului public scriu pentru goethe.de/kultur despre o noțiune care le marchează viața.

Freiheit Foto (Ausschnitt): © Visions-AD/Fotolia Thomas Brussig despre libertate
Thomas Brussig a crescut in RDG. E de părere că o societate liberă nu produce automat oameni liberi.



Solidarität Foto: © ImagineGolf/iStock Monika Hauser despre solidaritate
Militanta pentru drepturile femeilor, Monika Hauser, este de părere că solidaritatea, ca o auto-evidentă a societății civile, este pierdută pentru mulți dintre noi.