Artă protestatară Arta în epoca Instagram

1000 Gestalten | Spectacol artistic cu ocazia summitului G20 din Hamburg | iulie 2017 | Foto: Andra Ruester
Foto: Andra Ruester

În artă, angajamentul politic nu se bucură întotdeauna de o apreciere pozitivă. Uneori, implicarea pentru o cauză nobilă este etichetată drept ”Artă de servire” sau ”cu bune intenții”. Imagini iau naștere pentru a atrage atenția în media și pentru a fi postate.

Cu o zi înainte ca, în iulie 2017, șefii de state și de guverne ai celor mai importante 20 de state industrializate și nou-industrializate să se întâlnească la summitul G20, 1.000 de personaje unse cu lut uscat au traversat în slow-motion centrul istoric al orașului Hamburg. „Cele 1.000 de figuri simbolizează o societate care și-a pierdut complet percepția că ar mai putea fi posibilă și o altfel de lume”, este explicația ce figurează pe site-ul internet al proiectului de artă.  Cu o privire goală, figurile calcă peste cei care nu mai pot înainta, cad la pământ, nu mai pot.  După circa 90 de minute, eliberarea. Oamenii gri își smulg hainele de pe ei, își oferă ajutor, se îmbrățișează și încep să danseze împreună pe străzi, de această dată plini de culoare și voioșie. Happy End.

1000 Gestalten | Spectacol artistic cu ocazia summitului G20 din Hamburg | iulie 2017 | Foto: Andrea Ruester În viața reală lucrurile nu sunt însă atât de simple. Ar putea fi, dacă participarea ar fi unanimă. Cam aceasta ar fi mesajul acțiunii de protest. Următoarele zile au arătat însă cât de diferită este realitatea. Mascați au cutreierat străzile Hamburgului, au zburat pietre, petarde și sticle, s-a recurs la gaze lacrimogene, tunuri de apă și bastoane, s-au ridicat baricade, s-au spart geamuri și s-au incendiat mașini. Au existat sute de răniți și sute de arestări. Au existat însă cel puțin poze frumoase de la acțiunea „1000 Gestalten“ pentru Instagram, pot comenta gurile rele. Pentru că, bineînțeles, spectacolul de grup a fost pus în scenă și pentru a fi difuzat pe Instagram. 1.000 like-uri pentru arta protestatară.

Proteste pentru popularitate?

Ce mai înseamnă arta în epoca platformelor de comunicare socială? Un like? Un mijloc de atracție? Este oare arta instrumentalizată pentru a garanta creatorilor ei lumina reflectoarelor? Poate oare arta constitui un ajutor într-o criză politică sau se conduce singură într-o criză, deoarece este confundată cu acționismul?
 
Un lucru cel puțin nu li se poate reproșa multor artiști: faptul că ar fi apolitici și că s-ar ține la distanță de evenimente. Wolfgang Tillmans, laureatul premiului Turner, a realizat anul trecut postere în care îi avertiza pe britanici de consecințele părăsirii Uniunii Europene. Artistul a făcut publice posterele pe internet, acestea putând fi descărcate, imprimate și afișate. „What is lost is lost forever“, scria pe unul dintre posterele protestatare.
 
Campania anti-Brexit a lui Tillmans s-a propagat rapid, inclusiv datorită faptului că actorul Daniel Craig, care a jucat rolul lui James Bond, a purtat un tricou inscripționat cu unul dintre motivele artistului. Actorul i-a trimis lui Tillmans o fotografie, pe care acesta la rândul său a postat-o pe Instagram. Wolfgang Tillmans se consideră a fi un amplificator. Rețelele de socializare îi amplifică și mai puternic vocea, în timp ce artistul mizează pe forța argumentelor și conținuturilor sale. „No man is an island. No country by itself“, scrie pe tricoul lui Daniel Craig. Iar dedesubt: Vote Remain. După cum pentru artist a existat o singură opinie în ceea ce priveşte Brexitul, la fel, campania lui Tillmans a întâlnit aproape o aprobare unanimă. Deoarece a reflectat și a acționat în mod judicios și a urmărit un obiectiv: anume de a informa și mobiliza alegătorii.

Niciun protest fără spectacol

Acțiunea lui Tillmans este o raritate. Niciun protest fără spectacol, ar putea fi rezumate acțiunile din ultimul timp. S-au purtat polemici aprige, au avut loc certuri și condamnări acide la adresa acțiunilor artiștilor. Înaintea tuturor, Ai Weiwei și Zentrum für politische Schönheit (în trad. Centrul pentru Frumusețe Politică). Ai Weiwei reproduce o fotografie și se întinde pe plajă la fel ca Aylan Kurdi, băiețelul înecat în vârstă de trei ani. Mult prea strident, prea oportunist, prea cinic. Reacția pe internet a fost fără echivoc: un scandal. Centrul pentru Frumusețe Politică a anunțat că în Berlin refugiații vor fi mâncați de tigri, în cazul în care nu va fi abrogată legea care interzice companiilor de transport să transporte persoane fără autorizație de intrare. „Comentariul nostru la #fluechtlingefressen: este o acțiune cinică, derulată pe spatele persoanelor care au nevoie de protecție“, a transmis pe Twitter Ministerul federal de Interne. Escaladare pentru un grad maxim de atenție.

Arta de servire?

În lumea artistică se poartă discuții controversate. Wolfgang Ullrich este convins de faptul că arta-acțiune cu notă politică nu reprezintă o formă mai bună de protest. Se teme că acest lucru conduce mai degrabă la polarizarea fronturilor. Kia Vahland este de părere că în cazul artei de servire, răspunderea se află în mâinile publicului acestor artiști. ”Artiștii oferă artă de servire, vând o conștiință curată la fel ca și producătorii de pliculețe de ceai, care își atrag clienții prin motourile inspiraționale tipărite pe acestea.” Iar Julia Voss reacționează în FAZ la acuzația, că unii artiști, Ai Weiwei de exemplu, instrumentează drama refugiaților în scopuri egoiste. Istoria artei este plină de exemple în care implicarea politică a întrerupt în mod abrupt cariera unor artiști, mai scrie Julia Voss.

Indiferent de modul în care sunt încadrate acțiunile artistice cu iz politic individuale, artiștii au reușit în orice caz să își atingă obiectivul: anume de a forța discuția despre problemele politice actuale.