Jurnalism Virtual Reality Când știrile nu sunt vizionate, ci trăite direct

Empathetic Media: Scenă demo VR în Guerillacamp FARC|

Viitorul ne va aduce oare un alt tip de jurnalism? Prin intermediul videoclipurilor 360 de grade și al reportajelor Virtual Reality, publicul se cufundă în reportaje și trăiește evenimentele în mod direct. Și în Germania apar numeroase formate noi.
 

Călătoria zgâlțâită cu autobuzul prin junglă ia sfârșit în momentul în care militari înarmați opresc vehiculul și controlează pasagerii. Prin intermediul ochelarilor Virtual Reality Oculus Rift, spectatorii sunt catapultați direct în mijlocul războiului civil columbian. Reportajul Virtual Reality produs de concernul media american Empathetic Media îi face pe privitori să trăiască în format 3D violența care în Columbia este la ordinea zilei. Spectatorii se găsesc între fronturi, între armată și trupele de guerilă, participă la patrulele militarilor sau observă viața columbienilor săraci, care trebuie să predea alimente luptătorilor de guerilă.
 


Jurnalismul imersiv, precum universurile explorabile,formate din pixeli ale realității virtuale (Virtual Reality, VR) sau videoclipurile panoramice (360 de grade), poate revoluționa realizarea reportajelor. Privitorii participă direct la întâmplările relatate. Se deplasează în realitățile prezentate, își modifică perspectiva și parțial se transformă chiar ei în protagoniști ai acestei realități virtuale, interacționând cu persoanele din reportaje sau cercetând obiecte.
 
Cât de mult s-a dezvoltat însă în Germania acest jurnalism VR? Reportajele VR sunt costisitoare și necesită mult efort, motiv pentru care în peisajul media german sunt mai rar întâlnite decât în SUA, de exemplu. Însă și în Germania, aproape toate concernele media experimentează măcar cu reportajele video 360 de grade, formatul de entry-level pentru jurnalismul imersiv. Și foarte bine fac, pentru că în acest domeniu, publicul este mult înaintea mediilor. Studii estimează faptul că în anul 2018, un german din trei va poseda o pereche de ochelari VR.

Camera de interogatoriu Stasi și scufundări la mare adâncime

„Utilizatorul trăiește în mod frecvent un efect wow“, afirmă Linda Rath-Wiggins, cofondatoare și CEO al startupului VR berlinez Vragments. „Ce mă fascinează în mod deosebit este faptul că subiectele istorice pot fi abordate și trăite într-o manieră cu totul diferită.“ Vragments a realizat împreună cu postul de radio Deutschlandradio Kultur o cameră virtuală de interogatorii a Stasi, prin care privitorul are acces direct la metodele psihologice de tortură, însoțite de înregistrări audio originale. În timpul producției, Rath-Wiggins a avut ocazia să asculte în mod repetat aceste înregistrări audio, „însă atunci când intri în camera virtuală și le asculți, efectul este cu totul altul.“


Un impact puternic au și materialele video 360 de grade, acestea fiind și mai puțin costisitoare decât universurile complet virtuale. Camerele pentru înregistrarea videoclipurilor 3D costă numai câteva sute de euro, iar toolurile gratuite, precum software-ul Fader dezvoltat de firma Vragments fac mai ușor pentru jurnaliști să relateze poveștile și să le integreze în site-urile internet. Cu Fader pot fi încărcate videoclipuri 360 de grade și fotografii, se pot adăuga texte, iar privitorii pot naviga prin poveste prin intermediul așa-numitelor hotspoturi interactive. „Persoanele individuale se pot și ele familiariza cu acest mediu, chiar dacă nu dispun de resurse materiale, de timp sau de bani consistente“, afirmă Rath-Wiggins. Interesul este mare în special în rândul studenților, fotografilor independenți sau redactori locali. Unele posturi de televiziune au integrat de mai mult timp jurnalismul imersiv în portofoliul lor de formate. Postul ARTE, de exemplu, difuzează periodic materiale video 360 de grade. Prin intermediul aplicației ARTE360, în cadrul unui serial de Freediving spectatorii pot, de exemplu, sonda universul subacvatic împreună cu scafandrii. În anul 2018, a luat naștere un proiect comun al ZDF și ARTE despre situația populației Nuba din Sudan.

Embedded Code

Chiar dacă bugetele pentru proiectele Virtual Reality sunt mai generoase în SUA decât în Germania, Kay Meseberg, coordonator al proiectului ARTE 360/VR, remarcă o mare deschidere în direcția reportajelor imersive. „Observ o aplecare foarte entuziastă asupra acestei noi tehnologii“, afirmă Meseberg. „Dacă privesc unele producții din Germania - realizate de posturile de televiziune ZDF, ARD sau de publicații precum Die Welt  sau Süddeutschen Zeitung –, văd proiecte care nicidecum nu trebuie ascunse.“
 
Modul de a realiza reportaje VR nu implică numai schimbări de natură tehnică. Jurnaliștii trebuie să inventeze și noi tehnici de relatare. Deoarece privitorul se găsește în mijlocul povestirii, privirea sa trebuie condusă în altă manieră, iar modul de storytelling se schimbă. „Lucrul cu acest nou mediu necesită pe partea creativă un mod de a gândi cu totul nou. Un scenariu VR, de exemplu, se diferențiază foarte mult de un scenariu uzual pentru producțiile clasice“, afirmă Kay Meseberg. „Trebuie să ne lăsăm duși de acest val al schimbării.“ Expertul VR este convins că în viitor, în Germania, noul mediu va fi și mai mult folosit. „Dacă ne uităm cât de rapid s-a răspândit acestui mediu în numai trei ani, nu ne rămâne decât să privim cu mare curiozitate spre viitor“, este de părere expertul.

Între mașină de empatie și voyerism

Cei care speră că Virtual Reality va funcționa automat ca o  „mașină de empatie“ vor fi decepționați. Unii experți media au sperat ca spectatorii care se deplasează virtual în zonele distruse de cutremure sau în cele zguduite de războiul civil columbian vor înțelege mai bine evenimentele și își vor schimba atitudinea. Însă și VR are limitele sale. „Prezența nu înseamnă în mod automat empatie, la fel cum nici emoțiile nu sunt sinonime cu empatia“, explică Ainsley Sutherland, care a cercetat subiectul Virtual Reality și etică în calitate de BuzzFeed-Open-Lab-Fellow. Atunci când, în cadrul aplicației VR Facebook Spaces,  Mark Zuckerberg, șeful Facebook, a făcut binedispus o plimbare prin zone din Puerto Rico distruse de uragan, mediile au vuit de indignare, considerând că acțiunea izvora din voyerism și ignoranță și nicidecum din empatie.
 
În opinia Lindei Rath-Wiggins (Vragments), jurnaliștii nu ar trebui să judece precipitat pentru ce este utilă abordarea Virtual Reality, ci ar trebui mai degrabă să continue să testeze limitele, formatele și tehnicile narative ale acesteia. „Trebuie să avem grijă că nu ne încorsetăm cu prea multe reguli înainte de a depăși faza de experimentare”, afirmă specialista. Etica jurnalistică și principiul clasic al diligenței trebuie bineînțeles să rămână valabile și în epoca VR. Linda Rath-Wiggins este convinsă de faptul că relația dintre public și Virtual Reality se va schimba, după ce acesta se va obișnui cu noua formă de prezentare și cu imersiunea în scene dramatice.