FABRICAREA INSTRUMENTELOR TEHNICĂ, ARTĂ ŞI PROTECŢIA SPECIILOR

La Târgul Muzicii de la Frankfurt am Main se întâlnesc creatori de instrumente din întreaga lume
Foto: Petra Wenzel © Messe Frankfurt Exhibition GmbH

Unii mizează pe software, alții, pe lemn autohton. Posibilitățile fabricării de instrumente din Germania sunt mari, concurența internațională însă este la fel de mare.

Laptopul şi dispozitivele mobile reprezintă astăzi ceea ce era, în secolul al XIX-lea, pianul în gospodăriile burgheze. Ele ne aduc în case ultimele noutăți sonore din opere, săli de concerte, cluburi de jazz, mari stadioane, hale sau cluburi. Este totuşi complet greșit să concluzionăm că pianul şi celelalte instrumente „handmade“ şi-au trăit traiul.

ESTE LA MODĂ SĂ FACI MUZICĂ

Conform unui studiu actual al Medienpädagogischer Forschungsverbund Südwest, unul din patru tineri cu vârste cuprinse între 12 și 19 ani se ocupă cu muzica în mod regulat, iar asta, pe instrumente tradiționale. Astfel, cântatul la un instrument ocupă locul patru în topul activităților  non-media de petrecere a timpului liber ale tinerilor, după întâlnirile cu prietenii, sportul şi programul cu familia, și înaintea participării la evenimente sportive sau petreceri. Volumul total al pieței germane de instrumente şi echipamente muzicale s-a păstrat, așadar, timp de ani de zile şi cu mici variații, la o cifră de afaceri anuală de 900 de milioane de euro. Cea mai mare parte a acestei cifre de la categoria instrumente muzicale este ocupată în continuare de chitară, chitară bas și conexe cu 145 milioane euro. Pe al doilea loc se situează instrumentele cu clape, urmate de microfoane, căști și sonificare. Instrumentele de percuție se situează abia pe locul al cincilea, fiind urmate de instrumentele de suflat şi cu coarde.

În timp ce în ultimii câţiva ani toate segmentele amintite – cu excepția sonificării – au înregistrat mici regrese, singura creștere semnificativă a avut loc în domeniul software. În pofida Silicon Valley şi a presiunii pentru inovare venite din Orientul Îndepărtat, Germania, această țară a muzicii, a reușit să se impună şi în acest domeniu. Indiferent că este vorba despre hiturile vedetei R&B Beyoncé, despre muzica formației Depeche Mode ori despre soundtrack-urile de la Hollywood ale lui Hans Zimmer, toate au ceva în comun: ele sunt produse cu ajutorul aceluiași instrument de la Berlin: Ableton Live. Acest software este instalat pe milioane de laptopuri din întreaga lume, iar utilizatorii produc cu ajutorul său muzică pop, rock, dubstep, neoclasică sau de orice alt gen. Există, de altfel, şi orchestre şi ansambluri „de laptop”, care aduc pe scenele lumii muzică controlată prin aplicații.
 

DIGITALIZAREA INSTRUMENTELOR ANALOGICE

Moda digitalizării a atins şi instrumentele „convenționale“. Aceasta nu privește sonificarea în sensul restrâns al cuvântului, întrucât, între timp, şi pianele de concert, instrumentele de suflat şi cu coarde au fost extinse digital. Legând instrumentele la laptop prin intermediul microfonului şi al dispozitivelor de citire a sunetelor şi adăugându-le imagini mișcate se nasc marile meta-instrumente ale zilelor noastre. Astfel, vechiul se conjugă cu noul, iar prestaţiile live, cu aparatura. Există, de altfel, o sumedenie de exemple reușite în acest sens: bunăoară, din anul 2017, duetul pentru flaut și pian al Francescai Verunellis, intitulat „Man Sitting At The Piano“, care a avut premiera la Zilele Muzicii din Donaueschingen. Flautistul Michael Schmid de la Ictus Ensemble angajează, cu ajutorul instrumentului său, sunetele pianului, declanșând adevărate cascade acustice pe clapele alb-negre, fără a avea nevoie de un partener uman care să le atingă.

Pianola a revenit şi ea la modă, bucurându-se de o adevărată renaștere, mulțumită aparaturii şi software-ului de la Steinway, un sistem de auto-acționare de înaltă rezoluție, cu ajutorul căruia, pianiști de renume mondial pot da reprezentații chiar în propria sufragerie. Un software special destinat măsurării vitezei ciocanelor şi a poziției pedalelor este capabil să redea interpretări de Jakob Karlzon, Olga Scheps, Yuja Wang, Lang și ale altor interpreți actuali din registrul Steinway într-o manieră într-atât de autentică, încât pare că ei sunt cei care cântă cu adevărat. Datorită tehnicii re-performance Zenph, un soi de „tehnologie a renașterii“ muzicale, cu ajutorul acestui instrument mecanic poate fi audiată și o selecție de interpretări ale unor mari virtuoși din trecut, precum Glenn Gould, Serghei Rahmaninov sau Art Tatum. Bineînțeles că acest supra-instrument poate fi acționat și în mod clasic.

TEHNICI NOI, MATERIALE NOI

Tehnologia Yamaha Transacoustic mizează tot pe instrumentele extinse digital, transformând placa de rezonanță a pianului de concert într-un difuzor. Producătorii germani pot ține pasul cu aceste progrese doar în mod limitat. Una dintre caracteristicile incluse de aproape toți producătorii în ofertele lor este așa-numitul Silent Piano, unde ciocanele nu mai lovesc pe corzi, ci pe senzori, muzicienii putând cânta până în toiul nopții, fără a-i mai deranja pe vecini. Inovația nu se oprește nici în cazul instrumentelor despre care s-ar crede că sunt deja „desăvârșite“.  Music Minus One cu LP sau CD este de domeniul trecutului. Cu keyboards sau pianele digitale, interpretările personale pot fi acompaniate de orchestră sau alte înregistrări proprii. Pentru persoanele imobilizate în scaune cu rotile există o tehnică specială, ghidată electronic, de manevrare a pedalelor, iar pentru zonele cu climă extremă, precum pe vase ori în deșert, există plăci de rezonanță din fibră de carbon.

Noile materiale folosite sunt rășinile artificiale, fibra de carbon sau altele: violonistul și inventatorul francez Laurent Bernadac și-a prezentat în aprilie 2017, la Târgul de Muzică de la Frankfurt, vioara sa 3D-Varius. Cu ajutorul tehnicii de printare 3D, Bernadac poate printa într-o singură zi, la prețul unei mașini mici, o vioară de e-carbon care respectă exigențele profesioniștilor. Între timp, fibra de carbon a ajuns să fie folosită chiar și în locul alamei, la fabricarea instrumentelor de suflat, și sună neașteptat de bine.
    

PROTECȚIA SPECIILOR ȘI FABRICAREA INSTRUMENTELOR

Tehnologia de fabricare din fibră de carbon, împrumutată din industria auto și care a fost folosită cu succes de ceva vreme și la producerea de instrumente muzicale, a repurtat succese și într-o altă privință: din aprilie 2014, guvernul SUA a impus cu strictețe termenii Convenției de la Washington privind protecția speciilor (CITES) din 1973 şi în domeniul muzicii. Orchestre din întreaga Europă au simțit acest lucru pe propria piele în timpul turneelor din Statele Unite. Griful e din abanos de Madagascar? Capul este confecționat din palisandru protejat de Rio? Cheiţele de acordaj sunt din fildeș? Arcușul are intarsii din os de balenă? În 2014 au existat, de altfel, câteva incidente spectaculoase – precum spectacolul Filarmonicii de la München de la Carnegie Hall de la New York, care a putut avea loc de abia după intervenții serioase ale ambasadei Germaniei. Orchestra nu reușise să prezinte la punctul de control de la frontieră certificatele de conformitate necesare pentru fiecare instrument în parte, dar nici documentele aferente transportului colectiv de instrumente în containere. Violoncelista Orchestrei simfonice a Radiodifuziunii Bavareze Zoé Karlikow a trebuit chiar să aștepte doi ani pentru a-şi primi înapoi arcușul confiscat la începutul turneului american din 2014. Arcușurile din carton ar putea deveni o alternativă, deși nu sunt nici ele tocmai ecologice. Odată scoase din uz, ele trebuie reciclate separat. 
 
Implementarea extensivă a Convenției CITES nu cauzează probleme doar în cazul călătoriilor, ci și la achiziția, vânzarea și fabricarea instrumentelor. Instrumentele de suflat din lemn precum fagotul sau oboiul sunt confecționate din grenadil, o specie protejată de palisandru, din lemn de buxus sau abanos. La toate acestea se mai adaugă uneori și tipuri de lemn exotic tare precum lemnul de trandafir sau palisandrul de tipul cocobolo. Grifurile ghitarelor de înaltă calitate pot fi fabricate chiar din dalbergia nigra, un material care a fost încadrat la cel mai înalt nivel de protecție.

ORIZONTURI NOI

Limitările impuse de Convenția CITES impun astfel o schimbare a paradigmei. Lothar Clauder de la Facultatea de Dezvoltare Durabilă din Eberswalde a produs, în acest sens, cu sprijinul Reinhardt, producătorul de ghitare de la Tübingen, instrumente din lemn autohton care fac față onorabil concurenței materialelor exotice. În acest scop, ei au rafinat diverse procese de încălzire şi uscare, menite inițial să sporească durabilitatea lemnului folosit la placarea fațadelor sau acoperirea teraselor. La rândul său, Frank Krocker, constructor de ghitare de la Burghausen, a renunțat încă de două decenii aproape integral la corpul instrumentelor. Ghitarele sale framework sunt folosite, între timp, de muzicieni de top din întreaga lume.

Curiozitatea şi inovația sunt cuvintele-cheie ale dezvoltării. Industria producătoare de instrumente din Germania se află, astfel, într-un moment de răscruce, de schimbare profundă. Majoritatea producătorilor germani au reușit să se impună față de concurența din țările cu salarii mici, pe de o parte, pentru că au reușit să mențină o calitate de top, pe de alta, pentru că noile metode de producție şi livrare a anumitor componente au reușit să atenueze presiunea prețurilor