Cultura memoriei
Artă împotriva uitării

Lista lui Schindler
Foto (Zuschnitt): © picture alliance / United Archives

Al Doilea Război Mondial, național-socialismul, teroarea, divizarea și reunificarea: artiștii se ocupă de istoria contemporană a Germaniei și păstrează vie memoria. Vă prezentăm câteva dintre lucrări.

De la cele două războaie mondiale până la divizarea Germaniei - secolul XX a adus schimbări drastice în Germania și, în unele cazuri, a lăsat răni adânci în societate. Însă Republica Federală Germană de astăzi a apărut, de asemenea, în urma destrămării regimului nazist după cel de-al Doilea Război Mondial și a reunificării Germaniei în 1989. Granițele naționale, legile și valorile fundamentale ale societății au fost modelate de aceste evenimente. Cum ne amintim evenimentele care sunt atât de importante încât nu trebuie uitate? Filmele, cărțile și monumentele păstrează vie amintirea în Germania, dar nu sunt întotdeauna lipsite de controverse. Cu titlu de exemplu, prezentăm câteva lucrări care au avut o influență deosebită asupra discuției publice și unele dintre ele sunt discutate în cadrul orelor de curs. 
 

  • <b>„Podul“</b> <br>Moarte eroică pentru patrie? Filmul anti-război Die Brücke (Podul)<i>al lui Bernhard Wicki </i>arăta încă în 1959 că moartea în război nu are nimic eroic. Cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului, șapte băieți de 16 ani dintr-un orășel german sunt înrolați în armată și li se ordonă să protejeze un pod care oricum ar fi trebuit să fie aruncat în aer. Doar unul dintre ei supraviețuiește bătăliei. Lucrarea lui Wicki este considerată primul film german împotriva războiului și a contracarat valul de filme patriotice din anii 1950. Filmul a primit numeroase premii, inclusiv Globul de Aur și o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film străin. Până în ziua de azi, acest film este prezentat ca material didactic în școli pentru a ilustra orbirea îndoctrinării care glorifică războiul. Foto (detaliu): © picture-alliance / dpa
    „Podul“
    Moarte eroică pentru patrie? Filmul anti-război Die Brücke (Podul)al lui Bernhard Wicki arăta încă în 1959 că moartea în război nu are nimic eroic. Cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului, șapte băieți de 16 ani dintr-un orășel german sunt înrolați în armată și li se ordonă să protejeze un pod care oricum ar fi trebuit să fie aruncat în aer. Doar unul dintre ei supraviețuiește bătăliei. Lucrarea lui Wicki este considerată primul film german împotriva războiului și a contracarat valul de filme patriotice din anii 1950. Filmul a primit numeroase premii, inclusiv Globul de Aur și o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film străin. Până în ziua de azi, acest film este prezentat ca material didactic în școli pentru a ilustra orbirea îndoctrinării care glorifică războiul.
  • <b>"Stolpersteine" (Pietre Obstacole)</b> <br>O mică placă memorială în fața fiecărei case în care au locuit persoane persecutate sau deportate: din 1992, artistul Gunter Demnig a placat<i>pavele</i>, cu plăci de alamă pentru a comemora victimele național-socialismului. Începând cu "a trăit aici", fiecare piatră poartă numele, data și locul decesului unei persoane ucise de național-socialiști. Pietrele sunt așezate pe trotuarele din fața ultimei reședințe a acestora. Început ca un mic proiect artistic, <i>Stolpersteine</i>este acum cel mai mare memorial descentralizat din Europa: există în 21 de țări europene. Foto (detaliu): © picture alliance / Arco Images GmbH
    "Stolpersteine" (Pietre Obstacole)
    O mică placă memorială în fața fiecărei case în care au locuit persoane persecutate sau deportate: din 1992, artistul Gunter Demnig a placatpavele, cu plăci de alamă pentru a comemora victimele național-socialismului. Începând cu "a trăit aici", fiecare piatră poartă numele, data și locul decesului unei persoane ucise de național-socialiști. Pietrele sunt așezate pe trotuarele din fața ultimei reședințe a acestora. Început ca un mic proiect artistic, Stolpersteineeste acum cel mai mare memorial descentralizat din Europa: există în 21 de țări europene.
  • <b>"Lista lui Schindler"</b> <br> Filmul lui Steven Spielberg despre industriașul Oskar Schindler, care a salvat 1.200 de evrei de la moarte în lagărele de exterminare din timpul nazismului, a declanșat în 1994 un nou val de discuții despre Holocaust. Reprezentarea dură a violenței și brutalității din lagărele de concentrare i-a făcut pe mulți oameni să părăsească sala de cinema plângând și cutremurați. Pentru Spielberg, filmul a reprezentat o reevaluare a istoriei propriei sale familii, deoarece multe dintre rudele sale au murit în lagărele de concentrare germane. Prin urmare, acesta nu a acceptat plata pentru producția filmului. Filmul, turnat în locații originale, a fost nominalizat la 12 premii Oscar și a câștigat șapte. Adevăratul Oskar Schindler a murit în sărăcie în 1974; el a fost susținut până la moarte de evreii pe care i-a salvat. În timp ce Schindler a fost decorat în 1965 cu Crucea Federală de Merit clasa I, Spielberg a primit pentru adaptarea filmului Marea Cruce de Merit cu Stea - o distincție cu două trepte mai înaltă. Foto (detaliu): © picture alliance / United Archives
    "Lista lui Schindler"
    Filmul lui Steven Spielberg despre industriașul Oskar Schindler, care a salvat 1.200 de evrei de la moarte în lagărele de exterminare din timpul nazismului, a declanșat în 1994 un nou val de discuții despre Holocaust. Reprezentarea dură a violenței și brutalității din lagărele de concentrare i-a făcut pe mulți oameni să părăsească sala de cinema plângând și cutremurați. Pentru Spielberg, filmul a reprezentat o reevaluare a istoriei propriei sale familii, deoarece multe dintre rudele sale au murit în lagărele de concentrare germane. Prin urmare, acesta nu a acceptat plata pentru producția filmului. Filmul, turnat în locații originale, a fost nominalizat la 12 premii Oscar și a câștigat șapte. Adevăratul Oskar Schindler a murit în sărăcie în 1974; el a fost susținut până la moarte de evreii pe care i-a salvat. În timp ce Schindler a fost decorat în 1965 cu Crucea Federală de Merit clasa I, Spielberg a primit pentru adaptarea filmului Marea Cruce de Merit cu Stea - o distincție cu două trepte mai înaltă.
  • <b> Memorialul Holocaustului din Berlin</b> <br>Începând din 2005, 2.711 de pietre funerare din beton, amplasate pe o suprafață de 19.000 de metri pătrați lângă Poarta Brandenburg din Berlin, formează <i>Memorialul Evreilor Uciși din Europa</i>, cunoscut sub numele de <i>Memorialul Holocaustului</i>. Prin mărimea sa, acesta este unul dintre cele mai impresionante monumente memoriale din Europa, dar și unul dintre cele mai controversate. Scriitorul Martin Walser a descris opera artistului Peter Eisenmann drept un "coșmar de mărimea unui teren de fotbal", iar Consiliul Central al Evreilor s-a distanțat și el de această operă de artă. La nivelul societății, costurile ridicate au provocat indignare. Cu toate acestea, potrivit estimărilor fundației asociate, memorialul a atras peste 3,5 milioane de vizitatori în primul an de la deschidere. Expoziția asociată a fost unul dintre cele mai frecventate zece muzee din Berlin în 2012; în fiecare an se organizează aproximativ 2.000 de tururi ghidate și evenimente educaționale, dintre care 70% sunt destinate tinerilor. Foto (detaliu): © picture-alliance / ZB / Soeren Stache
    Memorialul Holocaustului din Berlin
    Începând din 2005, 2.711 de pietre funerare din beton, amplasate pe o suprafață de 19.000 de metri pătrați lângă Poarta Brandenburg din Berlin, formează Memorialul Evreilor Uciși din Europa, cunoscut sub numele de Memorialul Holocaustului. Prin mărimea sa, acesta este unul dintre cele mai impresionante monumente memoriale din Europa, dar și unul dintre cele mai controversate. Scriitorul Martin Walser a descris opera artistului Peter Eisenmann drept un "coșmar de mărimea unui teren de fotbal", iar Consiliul Central al Evreilor s-a distanțat și el de această operă de artă. La nivelul societății, costurile ridicate au provocat indignare. Cu toate acestea, potrivit estimărilor fundației asociate, memorialul a atras peste 3,5 milioane de vizitatori în primul an de la deschidere. Expoziția asociată a fost unul dintre cele mai frecventate zece muzee din Berlin în 2012; în fiecare an se organizează aproximativ 2.000 de tururi ghidate și evenimente educaționale, dintre care 70% sunt destinate tinerilor.
  • <b>"Căderea"</b> <br> Cât de uman poate fi portretizat Hitler? În 2004, <i>Der Untergang (Căderea)</i> a fost primul film de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial dedicat în principal figurii lui Adolf Hitler, și care reda ultimele zile ale Führerului în buncăr. În timp ce filmul a fost un succes de box-office atât la nivel național, cât și internațional, în Germania, în special în rândul istoricilor, a declanșat o dezbatere cu privire la modul în care Hitler ar putea fi prezentat într-un film: unii erau convinși că ar contribui la demistificarea persoanei dacă Hitler ar arăta că are sentimente. Alții se opuneau vehement acceptului pentru o apropiere emoțională atât de mare. Atât producătorul Bernd Eichinger, cât și actorul principal, Bruno Ganz, au primit premiul Bavarian Film Award, iar <i>Der Untergang</i> a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Foto (detaliu): © picture-alliance / dpa /Constantin Film
    "Căderea"
    Cât de uman poate fi portretizat Hitler? În 2004, Der Untergang (Căderea) a fost primul film de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial dedicat în principal figurii lui Adolf Hitler, și care reda ultimele zile ale Führerului în buncăr. În timp ce filmul a fost un succes de box-office atât la nivel național, cât și internațional, în Germania, în special în rândul istoricilor, a declanșat o dezbatere cu privire la modul în care Hitler ar putea fi prezentat într-un film: unii erau convinși că ar contribui la demistificarea persoanei dacă Hitler ar arăta că are sentimente. Alții se opuneau vehement acceptului pentru o apropiere emoțională atât de mare. Atât producătorul Bernd Eichinger, cât și actorul principal, Bruno Ganz, au primit premiul Bavarian Film Award, iar Der Untergang a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină.
  • <b>Romanele lui Günter Grass</b>  <br>De-a lungul întregii sale vieți, scriitorul Günter Grass s-a confruntat cu consecințele național-socialismului; mai ales, temele refugiului și expulzării revin în mod repetat în operele sale. Romanul de debut al lui Grass, <i>Die Blechtrommel (Toba de tinichea)</i>, din 1959, este considerat astăzi un roman al secolului și una dintre cele mai importante opere ale literaturii germane postbelice - deși a fost criticat în mare măsură de presa contemporană. Nici măcar persoana lui Grass nu este lipsită de controverse, chiar și după moartea sa. În special, afilierea sa la forța militară nazistă Waffen-SS, aspect pe care l-a făcut publică abia în 2006, a provocat dezbateri considerabile și a ridicat întrebarea dacă autorul mai poate fi considerat o autoritate morală în Germania postbelică. Unii politicieni i-au cerut chiar să returneze Premiul Nobel pentru Literatură, acordat în 1999 pentru întreaga sa activitate. Foto (detaliu): © picture-alliance / ZB / Stefan Sauer
    Romanele lui Günter Grass
    De-a lungul întregii sale vieți, scriitorul Günter Grass s-a confruntat cu consecințele național-socialismului; mai ales, temele refugiului și expulzării revin în mod repetat în operele sale. Romanul de debut al lui Grass, Die Blechtrommel (Toba de tinichea), din 1959, este considerat astăzi un roman al secolului și una dintre cele mai importante opere ale literaturii germane postbelice - deși a fost criticat în mare măsură de presa contemporană. Nici măcar persoana lui Grass nu este lipsită de controverse, chiar și după moartea sa. În special, afilierea sa la forța militară nazistă Waffen-SS, aspect pe care l-a făcut publică abia în 2006, a provocat dezbateri considerabile și a ridicat întrebarea dacă autorul mai poate fi considerat o autoritate morală în Germania postbelică. Unii politicieni i-au cerut chiar să returneze Premiul Nobel pentru Literatură, acordat în 1999 pentru întreaga sa activitate.
  • <b>"Complexul Baader-Meinhof"</b> <br>Filmul <i>Complexul Baader-Meinhof</i>, din 2008, reflectă, într-un mod neechivoc, modul în care participanți la protestele studențești din 1968 s-au radicalizat și au devenit ulterior membrii ai Facțiunii Armata Roșie (RAF). Factorii declanșatori - protestele denigratoare împotriva șahului persan, în timpul cărora studentul Benno Ohnesorg a fost împușcat de un ofițer de poliție, asasinarea liderului studenților Rudi Dutschke și continuarea războiului din Vietnam - sunt descriși în acest documentar la fel de drastic ca și actele de violență ulterioare ale teroriștilor RAF. Dramatizarea se bazează pe cartea de non-ficțiune cu același nume a jurnalistului Stefan Aust, care a cunoscut-o pe Ulrike Meinhof în redacția revistei <i>konkret</i>. Pe baza materialelor fotografice și a filmelor din epocă, locațiile au fost recreate până în cele mai mici detalii. Producătorul și scenaristul Bernd Eichinger a declarat că ”a creat documentarul în primul rând pentru o generație tânără care nu a trăit evenimentele”. <i>Filmul Complexul Baader Meinhof</i> a fost nominalizat atât la Globul de Aur, cât și la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Foto (detaliu): © picture alliance / Everett Collection
    "Complexul Baader-Meinhof"
    Filmul Complexul Baader-Meinhof, din 2008, reflectă, într-un mod neechivoc, modul în care participanți la protestele studențești din 1968 s-au radicalizat și au devenit ulterior membrii ai Facțiunii Armata Roșie (RAF). Factorii declanșatori - protestele denigratoare împotriva șahului persan, în timpul cărora studentul Benno Ohnesorg a fost împușcat de un ofițer de poliție, asasinarea liderului studenților Rudi Dutschke și continuarea războiului din Vietnam - sunt descriși în acest documentar la fel de drastic ca și actele de violență ulterioare ale teroriștilor RAF. Dramatizarea se bazează pe cartea de non-ficțiune cu același nume a jurnalistului Stefan Aust, care a cunoscut-o pe Ulrike Meinhof în redacția revistei konkret. Pe baza materialelor fotografice și a filmelor din epocă, locațiile au fost recreate până în cele mai mici detalii. Producătorul și scenaristul Bernd Eichinger a declarat că ”a creat documentarul în primul rând pentru o generație tânără care nu a trăit evenimentele”. Filmul Complexul Baader Meinhof a fost nominalizat atât la Globul de Aur, cât și la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.
  • <b>"Viețile celorlalți"</b> <br>Ce trebuie să se întâmple pentru ca un funcționar care respectă sistemul să renunțe la convingerile sale? În 2006, <i>Das Leben der Anderen (Viețile celorlalți)</i> a fost primul lungmetraj de la reunificarea Germaniei care a abordat subiectul supravegherii în Republica Democrată Germană fără clișee sau ”Ostalgie”. Povestea este centrată pe doi bărbați: Dreyman, un scriitor celebru în RDG - ca artist în sine, un personaj suspect - este monitorizat și interceptat de căpitanul Stasi Wiesler. După sinuciderea unui prieten interzis, Dreyman devine disident. Wiesler, obligat de fapt să raporteze, îl protejează pe Dreyman și, în schimb, este retrogradat și transferat forțat. Cântărețul Wolf Biermann, el însuși victimă a mașinăriei de persecuție din RDG, l-a lăudat pe regizorul von Donnersmark pentru imaginea morală impresionantă a RDG: "Nu a trăit el însuși toate acestea! Și totuși, un astfel de tânăr își poate spune părerea! Acest occidental poate, evident, să judece și să condamne foarte bine, poate nu numai să își spună părerea, ci chiar să lumineze." <i>Das Leben der Anderen</i> a fost distins, printre altele, cu premiul Oscar, César și European Film Award. Foto (detaliu): © picture alliance / Mary Evans Picture Library
    "Viețile celorlalți"
    Ce trebuie să se întâmple pentru ca un funcționar care respectă sistemul să renunțe la convingerile sale? În 2006, Das Leben der Anderen (Viețile celorlalți) a fost primul lungmetraj de la reunificarea Germaniei care a abordat subiectul supravegherii în Republica Democrată Germană fără clișee sau ”Ostalgie”. Povestea este centrată pe doi bărbați: Dreyman, un scriitor celebru în RDG - ca artist în sine, un personaj suspect - este monitorizat și interceptat de căpitanul Stasi Wiesler. După sinuciderea unui prieten interzis, Dreyman devine disident. Wiesler, obligat de fapt să raporteze, îl protejează pe Dreyman și, în schimb, este retrogradat și transferat forțat. Cântărețul Wolf Biermann, el însuși victimă a mașinăriei de persecuție din RDG, l-a lăudat pe regizorul von Donnersmark pentru imaginea morală impresionantă a RDG: "Nu a trăit el însuși toate acestea! Și totuși, un astfel de tânăr își poate spune părerea! Acest occidental poate, evident, să judece și să condamne foarte bine, poate nu numai să își spună părerea, ci chiar să lumineze." Das Leben der Anderen a fost distins, printre altele, cu premiul Oscar, César și European Film Award.
  • <b>"Good Bye, Lenin!"</b> <br>Ce te faci când propria ta mamă este în comă, a intrat în această stare în timpul reunificării germane și a sfârșitului Germaniei Democrate RDG, iar tu vrei să o protejezi de realitate? Foarte simplu - rescrii istoria. În tragicomedia <i>Good Bye, Lenin!</i> din 2003, adolescentul Alex Kremer încearcă să își protejeze mama - o socialistă convinsă - de un nou atac de cord și pune în scenă Germania reunificată o Germanie democrată, care nu numai că trăiește, dar ar trebui să primească și o mulțime de vest-germani. Spre deosebire de alte filme ale vremii, <i>Good Bye, Lenin!</i> se abține de la a ironiza Germania Democrată. În schimb, regizorul Wolfgang Becker arată că, pentru mulți oameni, căderea Zidului Berlinului a însemnat pierderea dureroasă a patriei lor și cât de grave au fost pentru ei schimbările rapide din 1989. <i>Good Bye, Lenin!</i> a devenit cel mai de succes film german al anului 2003, câștigând nouă premii germane de film și devenind primul film german care a câștigat Premiul pentru film european, premiul Felix. Foto (detaliu): © picture-alliance / Mary Evans Picture Library
    "Good Bye, Lenin!"
    Ce te faci când propria ta mamă este în comă, a intrat în această stare în timpul reunificării germane și a sfârșitului Germaniei Democrate RDG, iar tu vrei să o protejezi de realitate? Foarte simplu - rescrii istoria. În tragicomedia Good Bye, Lenin! din 2003, adolescentul Alex Kremer încearcă să își protejeze mama - o socialistă convinsă - de un nou atac de cord și pune în scenă Germania reunificată o Germanie democrată, care nu numai că trăiește, dar ar trebui să primească și o mulțime de vest-germani. Spre deosebire de alte filme ale vremii, Good Bye, Lenin! se abține de la a ironiza Germania Democrată. În schimb, regizorul Wolfgang Becker arată că, pentru mulți oameni, căderea Zidului Berlinului a însemnat pierderea dureroasă a patriei lor și cât de grave au fost pentru ei schimbările rapide din 1989. Good Bye, Lenin! a devenit cel mai de succes film german al anului 2003, câștigând nouă premii germane de film și devenind primul film german care a câștigat Premiul pentru film european, premiul Felix.