Reinhard Kleist Politică și cultură pop

Reinhard Kleist: Nick Cave And The Bad Seeds
Foto (Zuschnitt): © Reinhard Kleist, Nick Cave And The Bad Seeds, Carlsen Verlag GmbH, Hamburg 2017

Reinhard Kleist, stabilit la Berlin, se numără printre cei mai prolifici și de succes desenatori de benzi desenate și ilustratori germani. Benzile sale desenate, care au fost distinse cu numeroase premii, au în prim-plan personalități excepționale din politică, sport și cultura pop.
 

fsedes Sportiva Samia Yusuf Omar a visat să poată participa la Jocurile Olimpice din Anglia din vara anului 2012. Însă la începutul lunii aprilie 2012, sportiva s-a înecat în apropierea coastei Maltei, fugind din patria ei, Somalia. Acolo ea era amenințată de islamiștii care condamnă activitățile sportive ale femeilor.

Desenatorul Reinhard Kleist relatează povestea sportivei Samia Yusuf Omar în lucrarea Der Traum von Olympia (2015) – un volum de benzi desenat care impresionează și tulbură adânc. Deoarece Kleist ilustrează în manieră drastică calvarul pe care îl parcurg refugiații în drumul lor spre Europa. În prefața lucrării, Kleist scrie că prin intermediul acestui volum de benzi desenate încearcă ”să păstreze trează conștiința noastră, pentru a vedea că în spatele notițelor marginale din media cu privire la politicile pentru refugiați se ascund destine, iar în spatele cifrelor abstracte vieți omenești.” Pentru acest volum de benzi desenate, lui Kleist i-au fost decernate în anul 2016 Premiul pentru literatura de copii și tineret „Jahresluchs“ și Premiul catolic pentru literatura de copii și tineret.

Biografii fantastice și suprarealiste

Opera lui Kleists este diversă. Pe lângă temele politice de rang înalt, ilustratorul se apleacă și asupra culturii pop. Astfel, Kleist a realizat biografii ale cântăreților Johnny Cash și Nick Cave în format de benzi desenate. În ambele lucrări, a reușit cu măiestrie să împletească elementele biografice cu cele fantastice și suprarealiste.
 
Imaginile extrem de sugestive în alb și negru ale lui Kleist sunt caracterizate de o tușă expresivă - perfectă pentru a reda aspectul exterior al lui Nick Cave: costumul său croit strâns pe corp, cravata îngustă, părul gelat dat pe spate. În lucrarea sa Nick Cave. Mercy on me (2017), Kleist relatează povestea artistului din două perspective - din cea a celor care îl însoțesc pe drumul său și din perspectiva protagoniștilor textelor melodiilor sale. Sunt amintite cele mai importante stații din viața cântărețului: cum tatăl îi citește la culcare din Dostoievski și Shakespeare, cum devine mai târziu vocalistul trupei punk Birthday Party, cum ajunge în cele din urmă la Berlin, unde înființează trupa The Bad Seeds - printre alții, împreună Blixa Bargeld, vocalistul trupei Einstürzende Neubauten. Kleist relatează această devenire așa cum este - multistratificată, răscolitoare -, însă se și distanțează din când în când de biografia lui Nick Cave pentru a arunca o privire în abisul textelor melodiilor sale.
 
În anul 2006 – anul în care, filmul biografic despre viața cântărețului Johnny, Walk the Line, rula în cinematografele germane -, Reinhard Kleist a publicat biografia artistului în format de benzi desenate Cash – I See a Darkness. Kleist aruncă lumină asupra unei alte fațete a cântărețului Johnny Cash - latura sa întunecată -, care era prea neinteresantă pentru povestea de dragoste hollywoodiană. Prin intermediul unor imagini expresive și cineaste, Kleist relatează înălțimile și abisurile acestui „Man in Black“, succesele și prăbușirile sale, declanșate de excesele de droguri și alcool.
 
În volumul de benzi desenate Der Boxer. Die wahre Geschichte des Hertzko Haft (2012), , pentru care a primit Premiul pentru carte de tineret, Kleist abordează intensiv o biografie: cea a boxerului evreu Hertzko Haft, care a reușit să scape de Holocaust prin faptul că, într-un lagăr extern al celui de la Auschwitz, se lupta pe viață și pe moarte împotriva altor deținuți, pentru amuzamentul fasciștilor. În colaborare cu fiul lui Haft, artistul a transformat povestea de viață a tatălui într-o povestire grafică, care transmite ororile într-un mod subtil și care dezvoltă o forță de absorbție irezistibilă. Cartea, apărută mai întâi ca foileton în cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung, a fost apoi tradusă în mai multe limbi. Prin tematica și forma sa artistică, lucrarea a fost foarte bine primită în străinătate.

  • Reinhard Kleist: Berlinoir triologie. Scherbenmund, Mord! Foto (detaliu): © Berlinoir triologie. Scherbenmund, Mord!, Narbenstadt, Edition 52, 2003-2008
  • Reinhard Kleist: Havanna. A cuban journey Foto (detaliu): © Havanna. A cuban journey, Carlsen Verlag, 2008
  • Reinhard Kleist: Havanna. A cuban journey Foto (detaliu): © Havanna. A cuban journey, Carlsen Verlag, 2008
  • Reinhard Kleist: Castro Foto (detaliu): © Castro, Carlsen Verlag, 2010
  • Reinhard Kleist: Castro Foto (Zuschnitt): © Castro, Carlsen Verlag, 2010
  • Reinhard Kleist: Der Boxer Foto (detaliu): © Der Boxer, Carlsen Verlag, 2012
  • Reinhard Kleist: Der Boxer Foto (decupaj): © Der Boxer, Carlsen Verlag, 2012
  • Reinhard Kleist: Nick Cave And The Bad Seeds Foto (Zuschnitt): (c) Reinhard Kleist, Nick Cave And The Bad Seeds, Carlsen Verlag GmbH, Hamburg 2017
  • Reinhard Kleist: Nick Cave And The Bad Seeds Foto (decupaj): (c) Reinhard Kleist, Nick Cave And The Bad Seeds, Carlsen Verlag, Hamburg 2017
  • Reinhard Kleist: Nick Cave And The Bad Seeds Foto (detaliu): (c) Reinhard Kleist, Nick Cave And The Bad Seeds, Carlsen Verlag GmbH, Hamburg 2017
  • Reinhard Kleist: Der Traum von Olympia Foto (decupaj): (c) Reinhard Kleist, Der Traum von Olympia, Carlsen Verlag Hamburg, 2015

Lăudat de critici, descoperit târziu de public

Deja pentru debutul său Lovecraft (1994), ), conceput și realizat în timpul studiilor de grafică și design, Reinhard Kleist a primit la Salonul de benzi desenate din Erlanger mult-râvnitul Premiu Max und Moritz. Juriul a fost fascinat de povestea fantastică și stranie, avându-l în prim-plan pe un ilustrator de benzi desenate, care, în timp ce lucra la biografia unui scriitor horror american este confruntat cu evenimente supranaturale. Arhitectura sofisticată a paginilor, prin care Kleist își pune în scenă tablourile desenate artistic, a avut, la rândul său, un impact puternic. Părea că noul star al scenei germane a benzilor desenate fusese găsit. Însă în timp ce criticii și cunoscătorii îi lăudau lucrarea în cele mai elogioase note, publicațiile sale s-au dovedit prea neconvenționale pentru straturile largi de consumatori. Între timp, lucrurile s-au schimbat.
 
Kleist a găsit în literatura unor autori precum H. P. Lovecraft, Clive Barker și Oscar Wilde inspirația pentru conținutul, precum și pentru stilul grafic și cromatic al benzilor sale desenate. Din Portretul lui Dorian Gray al lui Oscar Wilde și din romanul Menschliche Überreste (în trad. Rămășițe omenești) al lui Clive Barker, Kleist a amalgamat următorul său album intitulat Dorian (1996). Iar în Das Grauen im Gemäuer (în trad. Oroarea din zid) (2002), interpretează în tablouri alb-negru fără egal scurte povestiri de Lovecraft.
 
La începutul carierei sale în domeniul benzilor desenate, Kleist își aranja povestirile bizare și morbide în locuri apocaliptice urbane. Fundalurile pentru seria sa Berlinoir(realizată în colaborare cu Tobias O. Meissner) sunt inspirate din culisele și locurile de filmare ale filmelor Metropolis, Das Kabinett des Dr. Caligari, Der dritte Mann sau Blade Runner . În această trilogie, Kleis proiectează o viziune sumbră a viitorului orașului Berlin, peste care stăpânește o armată ucigașă de vampiri. Doar câțiva rebeli au curajul să se răzvrătească împotriva tiranilor, purtând în subteran un război lipsit de orice speranță de partizani. Berlinoir reprezintă o perlă din genul benzilor desenate fantastice, fiind în același timp și o parabolă politică amară a evenimentelor sociale din metropolă.

Din diferite epoci individuale ale mileniului trecut, Kleist regenerează un construct amalgamat derutant, retrofuturistic al istoriei, în care mișună peste tot citate estetice și politice provenite din diverse perioade, din lupta proletară, fascism, socialismul din RDG și până la capitalism. Prin intermediul benzilor sale desenate utopice, Kleist reacționează la evenimente reale și creionează un portret stratificat, demistificator al societății.
 
Însă artistul nu prelucrează în lucrările sale numai personaje și evenimente istorice, ci și impresii și întâmplări proprii. În martie 2008, a făcut o călătorie de patru săptămâni în Cuba, pentru a cunoaște direct țara și oamenii. În schițe, ilustrații picturale și episoade de benzi desenate, Kleist captează atmosfera din străzile Havanei și situații din viața populației.

Havanna – Eine kubanische Reise (2008) (în trad. Havana - O călătorie cubaneză) (2008) este un jurnal de călătorie. Kleist este cât se poate de conștient de faptul că în urma scurtei sale șederi, nu poate arunca decât o privire superficială în cultura și societatea cubaneză. Chiar dacă desenele sale nu sunt complet lipsite de clișee, la întoarcere, părerea sa despre Cuba este mai diferențiată, în special în lumina situației sociale din Germania.