VR și arta Eul, lumea și dizolvarea acesteia

Instalația VR „RESET III AND VIRTUAL REALITY“, în galeria de artă Priska Pasquer din Köln, 2017. Curator Tina Sauerländer de la „peer to space“.
Foto (detaliu): © Nathan Ishar / courtesy PRISKA PASQUER

Realitatea virtuală cucerește lumea artei și tot mai mulți artiști germani se dedică universurilor artificiale. Câteva proiecte, dintre care unele chiar spectaculoase, testează limitele percepției.

În 2016, Thorsten Wiedemann a pășit în realitatea virtuală (VR) în salopetă roz și a părăsit-o 48 de ore mai târziu. Spre comparație: Neil Armstrong a stat pe Lună exact 21 de ore și 36 de minute. Două zile pot dura foarte mult, astfel încât Wiedemann s-a jucat, a vorbit și, bineînțeles, a dormit. Fondatorul festivalului berlinez indiegame A Maze a început să exploreze virtual o nouă lume. A avut-o alături pe Sara Lisa Vogl, designer VR, care a conceput pentru intronaut un ciclu propriu zi-noapte și chiar o grotă pentru dormit, inclusiv steluțe artificiale. Producția intitulată Disconnected a fost o combinație dintre o călătorie exploratorie și o vânătoare de record Guinness, cu efecte secundare incluse. Thorsten  Wiedemann a relatat ulterior într-un interviu acordat revistei de tehnologie WIRED faptul că încă din prima zi a suferit un atac de panică, iar în ziua următoare s-a aflat la ”un pas de a renunța la tot”. Sara Lisa Vogl l-a liniștit și Wiedmann a rezistat până la sfârșit. La finalul celor 48 de ore, protagonistul a privit o ultimă dată în cameră complet răvășit, a luat-o în brațe pe Sara Lisa Vogl și făcut semnul thumbs-up.
 
Disconnected a reprezentat un fel de test de supraviețuire pentru lumile artificiale. Cât timp poate cineva rezista într-un asemenea mediu? Cât timp poate suporta cineva pâlpâitul constant dinaintea ochilor și rezoluția relativ slabă a monitorului, plus vocile care pătrund la el din ”prima” realitate?
 
Arta Virtual Reality ne subminează reprezentarea pe care o avem despre realitate. Ne poate trage, la propriu, pământul de sub picioare. De exemplu atunci când dintr-o dată poți zbura, ca în lucrarea Chalkroom realizată de Laurie Anderson și Hsin-Chien Huang. Universul VR al celor doi artiști poate fi experimentat până în ianuarie 2019 în cadrul expoziției Lust der Täuschung (în trad. Plăcerea iluziei) organizată de Kunsthalle München. Jocul VR Richie’s Plank Experience, pe de altă parte, îi invită pe doritori să urce mai întâi cu un ascensor până în vârful unui zgârie-nori, după care să pășească pe o scândură de lemn suspendată în aer. Cu abisul deschis sub picioare, cu genunchii tremurând și complet nădușit, jucătorul se poate chiar arunca în brațele unei morți virtuale. 
Instalația VR „Here We Are – A Turing Torture“ realizată de Swan Collective poate fi vizionată începând din septembrie 2018 în cadrul expoziției „Touching from a distance“ organizată de medienkunstverein.com. Instalația VR „Here We Are – A Turing Torture“ realizată de Swan Collective poate fi vizionată începând din septembrie 2018 în cadrul expoziției „Touching from a distance“ organizată de medienkunstverein.com. | Foto © dos artistas

Crearea unor lumi care nu au existat niciodată

Tot mai mulți artiști folosesc realitatea virtuală pentru lucrările lor și demolează lucruri considerate a fi normale. Artiștii germani Bit-and-Byte se prezintă destul de bine într-un domeniu care abia ce se inventează singur. „Nu este vorba numai de a te putea deplasa liber, ci și de a crea lumi care nu au mai existat nicicând“, remarcă Tamiko Thiel. ”Aceasta este o operă de artă totală!” Profesoara de la Universitatea de Artă din Linz dorește să „creeze lumi virtuale, care din perspectiva utilizatorului pot fi experimentate ca niște lucrări de artă dramaturgică totale.“ 
 
În urmă cu câțiva ani, instalația sa interactivă Transformation a anticipat evoluția ulterioară a artistei. Instalația aduce la lumină celui care se plimbă prin München aspecte ascunse ale orașului, de exemplu izvoarele urbane dispărute sub străzi. Dacă ții în fața ochilor o tabletă la adresa GPS corectă, brusc vezi roți de moară virtuale care se învârtesc într-un pârâu. Așa-numita Augmented Reality (”realitate augmentată”) este într-o anumită măsură o treaptă preliminară pentru imersiunea totală, cufundarea în lumi noi.  Iar limitele nu există. Sau poate da? „În acest moment, realitatea virtuală oferă experiențe pentru ochi și urechi, însă nu cu adevărat și pentru alte simțuri”, este de părere Tamiko Thiel. „Nu sunt stimulate simțul mirosului și pielea ca organ de simț și nici simțul kinestezic al echilibrului.“ 

Lumi internaționale, scenă vorbitoare de limbă germană

Duetul de curatori format din Tina Sauerländer și Peggy Schoenegge administrează platforma peer to space, care reunește lucrări de artă și artiști VR. În opina celor doi curatori, mediul VR nu este în artă chiar o premieră. Prime lucrări de artă VR (cu ochelari) au apărut deja în anii 90, de exemplu, creațiile unor artiști precum Charlotte Davies, Monika Fleischmann sau Nicole Stenger. Plecând de la acestea, a început apoi să se dezvolte o scenă specifică germană. Peggy Schoenegge amintește de duetul de artiști Banz & Bowinkel, premiat cu premiul pentru sculptură digitală al Facultății pentru Comunicare și Design Stuttgart/Ulm, de pioniera în domeniul artei digitale Tamiko Thiel, care a primit premiul publicului la festivalul de artă VR VRHAM! din Hamburg și de Manuel Roßner, care a creat o extensie virtuală pentru expoziția Unreal în cadrul Forumului NRW din Düsseldorf. La acestea se adaugă festivaluri precum VRHam și A Maze și platforma online de cercetare pentru arta VR RadianceVR.co, realizată de Philip Hausmeier și Tina Sauerländer. 
 
Peggy Schoenegge se bucură de faptul că instituțiile mari doresc și ele să descopere realitatea virtuală, organizând la rândul lor o multitudine de expoziții. Peggy Schoenegge prognozează că, la fel ca și fotografia și filmul, realitatea augmentată și cea virtuală, precum și orice forme de Mixed Reality, vor pătrunde în viața cotidiană și se vor răspândi cu timpul într-o măsură tot mai mare. „Prin aceste mijloace, intrăm în lumi digitale, la fel ca și cu computerele noastre. Facem acest lucru deja de aproape 30 de ani, de la începutul comercializării world wide web-ului - iar în prezent internetul face parte din cotidian.“ În opinia lui Peggy Schoenegge, în viitor vom petrece în realitatea virtuală semnificativ mai mult timp decât doar 48 de ore.  Un vizitator al lucrării de artă VR „THE UNFRAMED WORLD“, pentru care a fost curator Tina Sauerländer de la „peer to space“, în cadrul House of Electronic Arts din Basel, Elveția, 2017. Un vizitator al lucrării de artă VR „THE UNFRAMED WORLD“, pentru care a fost curator Tina Sauerländer de la „peer to space“, în cadrul House of Electronic Arts din Basel, Elveția, 2017. | Foto: © Franz Wamhof