„Weltenschreiber“
Scrisul fără cască de protecție

Jocul cu vorbele: vrem să creăm o casă-bombă, un moment-bombă, un copac-bombă sau un poem-bombă?
Jocul cu vorbele: vrem să creăm o casă-bombă, un moment-bombă, un copac-bombă sau un poem-bombă? | Foto: Sabine Erlenwein

În cadrul proiectului ”Weltenschreiber“ (”Scriitori de lumi”), șapte autori din Germania au condus ateliere de scriere literară pentru tineri din orașe din Europa Centrală și de Est. Thomas Richhardt, unul dintre coordonatorii atelierelor, ne relatează experiențele sale din cadrul atelierului de scriere literară susținut la Goethe-Institut București, la care au participat 15 tineri.

”Scriu, pentru că acum pot zbura. Și este o experiență minunată.” Tânărul autor care tocmai scrie aceste rânduri în limba germană, este încă nesigur în exprimarea sa într-o limbă străină. Atunci când vorbesc cu el, îmi zâmbește înapoi prietenos, însă de cele mai multe ori trebuie să fac mai multe încercări pentru a-l face să înțeleagă tema de scriere. Andrei învață limba germană de doi ani, iar acum participă la atelierul de scriere literară pentru tineri, pe care l-am condus la mijlocul lunii noiembrie la Goethe-Institut București. În calitate de autor și dramaturg, concep de peste douăzeci de ani ateliere de scriere creativă, astfel încât, aș putea spune, că mă simt pe teren sigur. Însă nesiguranța lui Andrei în ceea ce privește limba străină mă aduce și pe mine într-o zonă neexplorată. Mai am uneori norocul să conduc în diferite țări ateliere de scriere într-o altă limbă decât limba maternă a participanților.  Însă schimbul de experiență cu alți docenți mă face ca de această dată să trăiesc procesul într-un mod mai conștient.

În ultimele săptămâni, în cadrul proiectului ”Weltenschreiber“ (”Scriitori de lumi”) din cadrul inițiativei Cooperare pedagogică limba germană (Bildungskooperation Deutsch), alți șase autori au condus ateliere de scriere în orașe din Europa Centrală și de Est. Proiectul „Weltenschreiber“ a fost lansat în iulie 2019 în cadrul Literaturhaus Stuttgart. Atunci autorii Sandra Hoffmann, Dagmara Kraus, Pierre Jarawan, Nicol Ljubić, Matthias Nawrat, Tilman Rau și eu ne-am întâlnit cu partenerii noștri de tandem, respectiv șapte cadre didactice participante la proiect din diferite țări, pentru un schimb de idei cu privire la activitatea noastră și la planurile pentru atelierele creative. Ce înseamnă, de fapt, a fi creativ într-o limbă străină? În ce măsură greșelile ne pot ajuta în procesul de producție literară? Și care sunt pașii pentru a pune în joc propria persoană în limba străină? Întrebări se revin și pe parcursul activității concrete din București. 

Participanți în acțiune la jocurile de scriere de 7 minute | Foto: Sabine Erlenwein Participanți în acțiune la jocurile de scriere de 7 minute | Foto: Sabine Erlenwein

Presiunea perfecțiunii

Poate cel mai bine poate fi circumscris ceea ce s-a întâmplat în cele trei zile de workshop, comparând sosirea celor 15 participanți între 13 și 17 ani din după-amiaza zilei de vineri și momentele de rămas-bun de duminică. Atmosfera la început este tensionată. Se poate observa că tinerii resimt o presiune ridicată - încăperea este plină cu așteptări proprii și străine. În primele minute ale workshopului, o tânără participantă este de câteva ori aproape de a da drumul la lacrimi. Deoarece limba străină creează inhibiții, îi absolv pe tineri de cerința de a se exprima verbal și le ofer posibilitatea de a-și demonstra creativitatea printr-un joc de pantomimă. Tânăra atât de timidă la început se dovedește a fi cea mai îndrăzneață inventatoare de gesturi. În continuare, mai relaxați, putem trece la o lucrare intensivă de limbă. Apelez tot mereu la exerciții menite să decupleze limba de cadrul ei pur funcțional. Le transmit tinerilor participanți faptul că nu au cum să facă nimic ”greșit”. Și personajele din teatru vorbesc ”așa cum le vine la gură”. Treptat, presiunea de a performa și perfecționismul se desprind de tinerii români, astfel încât în după-amiaza zilei de duminică părăsesc sala bibliotecii cu regret. Înainte de plecare, continuându-și tema de scriere, Andrei mi-a oferit titlul pentru articolul meu: ”Atunci când scriu, pot zbura undeva... acolo unde doresc! Aș putea fi SUPERMAN! Aș putea coborî în zbor din nori, pentru a ajuta oamenii de acolo jos... Oare am nevoie de o cască de protecție atunci când scriu?”

Tânărul de 16 ani Andrei-Cosmin Anghelita împreună cu o altă participantă prezintă împreună povestirea „Călătoria nisipului“ | Foto: Sabine Tânărul de 16 ani Andrei-Cosmin Anghelita împreună cu o altă participantă prezintă împreună povestirea „Călătoria nisipului“ | Foto: Sabine