Acces rapid:

Mergi direct la conținut (Alt 1) Mergi direct la navigarea primară (Alt 2)

Unitatea Germană
Bauhaus – un cult pentru Germania întreagă

În RDG, tezaurul modernității a fost disprețuit timp îndelungat. În prezent, stilul Bauhaus reprezintă unul dintre farurile culturale ale Germaniei reunite.

Stilul Bauhaus de la Dessau, înființat în Weimar, a fost cea mai de succes invenție germană a secolului XX, cea mai mare vedetă la export, brandul cu cea mai lungă durată de viață. Nicio altă formă de design concepută în Germania nu a avut un astfel de impact pe plan global. Niciun alt stil nu se îmbină atât de perfect și de nezdruncinat cu modernitatea. A ridica argumente împotriva stilului Bauhaus înseamnă încă și astăzi a se opune ”progresului”. În contextul în care, școala Bauhaus de la Dessau nu a funcționat decât timp de opt ani, închizându-și deja porțile în anul 1933.

Au trecut patru decenii de ostracizare publică de la închiderea instituției și până la redeschiderea unui ”Centru științific și cultural”, în aceeași locație, de către guvernul RDG, în anul 1976. Primii care și-au manifestat ostilitatea au fost naziștii, care au combătut stilul Bauhaus încă înainte de 1933, după care au urmat comuniștii, fenomen mai puțin cunoscut în Germania de Vest. Respingerea ajunge până la faza de constituire a RDG. Stilul Bauhaus și socialismul nu sunt compatibile, a declarat Arkadi Mordwinow, președintele Academiei de Arhitectură a Uniunii Sovietice, în fața unei delegații de rang înalt, formată din arhitecți din RDG și din ideologi de partid, convocată în anul 1950, la Moscova. Drept urmare, sarcina era ”de a înregimenta persoanele de tip Bauhaus în frontul culturii socialiste autentice”. 

Reabilitare de clasă inferioară

Abia cu trei ani înainte de Reunificarea Germaniei din 1990, vraja rea a părut că se rupe. Într-o notă festivă, RDG redeschide formal instituția Bauhaus de la Dessau, de această dată sub titulatura ”Centru pentru design”. Bineînțeles, nu fără a nota faptul că lui Walter Gropius, fondatorul mișcării Bauhaus, i-a lipsit justa înțelegere socialistă. În opinia specialistului în arhitectură weimarez, Christian Schädlich, acesta și-a dezvoltat ”concepția arhitecturală determinată social” în mod ”deschis în ambele direcții” - ”către partea proletară (socialistă), cât și către cea burgheză (capitalistă)”. Cu alte cuvinte, o reabilitare de clasă inferioară.

Cu toate acestea, chiar și după reunificarea Germaniei, timp de patru ani subiectul Bauhaus a rămas deschis. Abia la 9 februarie 1994, s-a înființat „Fundația Bauhaus Dessau“. Abia din acest moment, ansamblul de clădiri, cu institutele sale, au intrat pe lista celor mai importante lăcașe de cultură și „faruri” culturale ale Germaniei.

Este o onoare la care mișcarea istorică Bauhaus nu a visat niciodată. Înțelegerea sa despre sine și principiul său de viață a fost rebeliunea. Niciodată fascinația pentru această școală de artă nu ar fi ajuns la această răspândire planetară fără precedent, dacă de la ea nu ar fi plecat speranța unei răsturnări a tuturor rapoartelor de viață, o reinterpretare a tuturor valorilor, legăturilor și obiectivelor.

Trebuie înțeles faptul că la începutul acestei viziuni eroice, nemărginite și arogante, s-a aflat o reprezentare a operei artistice globale așa cum a avut-o și compozitorul Richard Wagner. La aceasta s-a adăugat ideea romantică a îmbunătățirii lumii prin acțiunea unei comunități de artiști, idee care i-a entuziasmat și pe pionierii Jugendstil strânși în jurul artistului austriac Josef Maria Olbrich. Se dorea reîntoarcerea la meșteșuguri, la atelierele medievale care au construit domurile, la bresle, s-au celebrat tehnici de respirație, de fortificare trupească și alimentația conștientă, care promiteau toate o ”curățare interioară a organismului”. 

Linii drepte, tăioase

Încă dinainte de Dessau, în anii de debut ai mișcării Bauhaus, între 1919 și 1925, acest dublu atac asupra condițiilor existente nu a putut fi susținut. Ceea ce englezul Frank Whitford a consemnat în marea sa monografie Bauhaus, din anul 1992, drept ceva ”foarte principial în Germania zilelor noastre”, s-a destrămat în cadrul luptei în doi dintre ”misticul” Johannes Itten și ”șeful Bauhaus” Walter Gropius:  „Pe de o parte, pătrunderea culturii estice, cultul Indiei, revenirea la natura mișcării păsărilor migratoare sau la altele, cum ar fi la ideea de așezare, vegetarianism, tolstoism, reacție la război - pe de altă parte americanism, progres, minune a tehnicii și inovație, metropolă...“

Gropius a învins - și odată cu el cultul importat de la olandezi a liniilor drepte, tăioase. Au fost date la o parte fațadele decorative, culoarea, frontonul, coloana, bovindoul, soclul, cornișa. La o parte a fost dat orașul tradițional tip „organism“. A fost promovat orașul adaptat la vehiculele, orașul ca mașină, dizolvarea străzilor tip coridor și a amenajărilor din jurul blocurilor, separarea funcțiilor, construcțiile din elemente și prefabricate. Noul era „fordismul“, adaptarea la procesele de producție, la ritmul fabricilor, la viteza circulației mărfurilor. Walter Gropius, părintele mișcării Bauhaus, nu a vrut să conserve o moștenire și să o ”transmită publicului” (cum este stipulat în actul de constituire a Fundației Bauhaus).

În prezent, Bauhaus este din nou un bun al Germaniei și are statut de cult, iar acest lucru se datorează numai faptului că și-a abandonat spiritul revoluționar, misiunea sa fiind mai mult păstrarea tradiției decât aspirația la ceva fundamental nou. Progresul care a făcut aici primul său pas în marșul triumfător în jurul lumii se scaldă acum în lumina spațiului muzeal.

Bauhaus Dessau în prezent:

Chiar și astăzi, la Dessau, se poate lua urma pionierilor mișcării Bauhaus. Tururile ghidate îi plimbă pe vizitatori prin fosta clădire a instituției de învățământ proiectată de Walter Gropius, precum și prin „noile case ale maeștrilor“. Reședințele lui Gropius și ale acoliților săi au fost reconstruite și redeschise în anul 2014. În sudul orașului Dessau, poate fi vizitat și cartierul Törten, ridicat în anii '20 din însărcinarea municipalității.

Sus