TEATRU GERMAN CONTEMPORAN
Piese traduse în limba română | Bauersima, Igor

Familia faimosului genetician Theo Klein, evreu german emigrat în Israel, se reuneşte de Sabat în anul 2020. La început lucrurile sunt absolut normale: problemele între copii și părinți sau de fidelitate a soților au existat întotdeauna și, pe parcursul întregii confruntări, aceste probleme vor reveni mereu în discuţie.  În uma unei dezvăluiri surprinzătoare a doctorului, întreaga familie ajunge să se confrunte în mod direct cu câteva chestiuni la care restul omenirii se gândește în momentul de față doar la nivel teoretic: cei doi fii ai săi, Felix și Rudi, află că sunt clone, ca rezultat al unui experiment din tinerețea tatălui. Mai mult, Theo a încercat cu acel experiment nu doar să facă un pas înainte în știință, ci să găsească răspunsuri la întrebări fundamentale despre natura umană, întrebări acute dictate de însăși tragedia Holocaustului. A clonat deci Răul absolut (pe Adolf Hitler) și Binele (neavând un candidat mai potrivit la îndemână, s-a clonat pe sine) cu intenția declarată de a căuta binele în om, de a arăta că, dacă cei doi copii vor fi crescuți în condiții identice, nici unul nu va moșteni trăsăturile originalului.  Experimentul i-a reușit pe deplin: cei doi copii sunt absolut normali. Adevăratul ”experiment” pentru spectator începe însă din acest moment: Rudi și Felix sunt aruncați într-o criză identitară  și, odată cu ei, întreaga familie pare să se destrame. Theo trebuie pedepsit pentru acest hutzpah de care a dat dovadă și uciderea lui poate fi o soluție.

În Futur de luxe întâlnim un text eclectic, cu trimiteri către mai multe forme și curente teatrale. Deși la primul nivel este o comedie neagră, piesa ne amintește de Oedip rege iluminând ceea ce este ascuns și întunecat în istoria unei familii, fapt care duce inevitabil la o tragedie jucată, aici, ca teatru în teatru. În același timp avem un text care se înscrie în curentul teatrului științific postmodern, încercând să aducă o contribuție la dezbaterea în curs asupra clonării umane și a ingineriei genetice. Deşi la început toate personajele par transparente, fiecare dintre ele ajunge să surprindă la un moment dat, de-a lungul piesei. De exemplu, Theo este un geniu al științei, dar a început un experiment din nevoia de a găsi răspunsuri nu doar la tragedia Holocaustului și a pierderii familiei în timpul războiului, ci, mai mult, la probleme pe care religia în general și ateismul său în particular le impun, altfel spus la însăși evreitatea sa. Textul este uneori extrem de ușor și presărat cu mult umor, de toate tipurile: de la umorul adolescentin-imatur a lui Felix, care virează în umor bulevardier de situație, și până la un umor mai rafinat, negru, uneori  cinic, al limbajului. De la formula uşoară, textul devine brusc extrem de dens, cu multe trimiteri către poziții filozofice care își găsesc exemplificări în conflictul dintre personaje, cu răsturnări de situație neaşteptate. Frumuseţea sa constă în faptul că o atmosferă suprareală se lasă peste cina intimă în care fiecare dintre participanți se confruntă cu o criză identitară majoră, de parcă întregul univers ar participa la dezbaterile din sânul ”micii familii Klein”.
Cadrul ales pentru această dezbatere filozofică despre identitate și clonare îşi aduce aportul la aprofundarea problemelor dezbătute de personaje: Sabatul este legat atât de ideile de Creație și Salvare, iar în Ta`anit (27b) apare chiar ideea unui al doilea suflet pe care omul îl primește pe perioada Sabatului. Clonele Felix și Rudi se înteabă concret ce să facă cu această nouă identitate pe care o primesc atât de neașteptat și cum să o asimileze, dat fiind că, faptul că au fost ”construiți” şi ”manipulați”, intră în directă contradicție cu felul în care și-au edificat ei înșiși identitatea într-un proces natural de dezvoltare. În aceste condiţii, senzaţia lor e că, în loc să primească ceva în plus, mai degrabă sunt în pierdere. Niciun argument rațional, universalist adus de Theo nu poate ameliora această senzație de pierdere și astfel ne apropiem de miza cea mare a textului: dat find că editarea și manipularea genetică (embrională) vor deveni o realitate cotidiană (cu siguranță nu în 2020, dar cu o mare probabilitate pentru cei născuți recent), ajungem să ne întrebăm cum va arăta această realitate în interiorul unei familii și mai ales cum pot arăta cazurile extreme și crizele provocate de acestea.    

Distribuția: 3 femei, 3 bărbați
Premiera absolută a avut loc în 20.02.2002, la Schauspiel Hannover, în regia autorului.
Premiera în România are loc în noiembrie 2018, la Teatrul Evreiesc de Stat, în regia lui Alexandru Mihaescu.

S. FISCHER Theater & Medien, Hedderichstraße 114, 60596 Frankfurt
Tel: +49 69 6062 270
heater@fischerverlage.de

Drepturile asupra traducerii în limba română: Alex Mihaescu
alexmihaescu@gmail.com

RUDI	Stai. Stai puțin. Stai puțin. Să o luăm încet, bine?
THEO	De acord.
RUDI	Tu ce spui?
THEO	Că totul este bine. În esență totul este bine. Dacă vrem binele, atunci suntem capabili să facem bine. Asta-i tot!
	O turmă de oi trece prin living. RUDI rânjește cu neîncredere. Se ridică și iese pe terasă.
RUDI	Un moment. Probabil că am luat-o razna. Asta pur și simplu nu poate fi adevărat. Sau ei sunt nebuni? Ce se întâmplă dacă întreaga familie a înnebunit? Întreaga lume? Eu sunt Hitler? Doar nu sunt Hitler? Asta nu e posibil? Doar nu arăt ca Hitler?
THEO	Felix. Rudi. Știu că este un șoc imens pentru voi. Și pentru Ulla și pentru Uschi, desigur. Dar vă promit, îți promit: îți vei reveni mai repede decât crezi. Omul are o capacitate surprinzătoare de a se adapta și de a integra noi realități în viața sa, doar știi asta foarte bine. Ne obișnuim cu toate până la urmă. Chiar și cu cele mai groaznice lucruri. De fapt acest moment nu este unul groaznic, dimpotrivă. Ceea ce am vrut să vă spun, ceea ce am vrut să vă spun, cu mare bucurie, este că voi doi, fiii mei... v-am urmărit douăzeci și patru de ani foarte atent... și în toți acești ani, nu am văzut în nicicare dintre voi vreo urmă a răului. Dimpotrivă. Teoria mea s-a adeverit! Nu există nicio rădăcină genetică a răului!
RUDI	Asta era clar!
	RUDI apucă o farfurie și o aruncă pe podea.
RUDI	Asta am știut... dintotdeauna!
ULLA	Rudi, dragostea mea. Dragostea mea! Dar eu te iubesc!
RUDI	Lasă-mă. Nu ești mama mea.
ULLA	Dar te iubesc.
RUDI	Această idee a ta, Theo, este fascismul pur!
	–  –