TEATRU GERMAN CONTEMPORAN
Piese traduse în limba română | Lutz Hübner

Das Herz eines Boxers (Inimă de boxer) – 1996

Jojo are 16 ani, Leo, în jur de 70. Ei nu s-ar fi întâlnit niciodată, dacă puștiul nu ar fi fost condamnat la muncă în folosul comunității pentru furtul unui scuter. Iar Jojo își ispășește condamnarea zugrăvind camera de azil în care locuiește Leo. Plin de figuri, frustrat (aparent) din cauza locului în care e pus să-și ispășească pedeapsa, Jojo revarsă asupra lui Leo tot repertoriul de ironii specifice vârstei. În acest timp, Leo se preface că-i o legumă în scaun cu rotile. De fapt, el simulează această stare, pentru a beneficia de un regim ceva mai lejer, după ce a fost mutat în acest azil, cu un regim mult mai drastic. Asta pentru că, umilit de un îngrijitor, a reacționat cu un croșeu de stânga care l-a făcut ko pe tânărul impertinent. Același croșeu care-l făcuse celebru pe vremea când era boxer profesionist...

După ce-și dă seama că Jojo nu-i nici pe departe atât de rău cum încearcă să pară, Leo începe să i se destăinuie. La fel și Jojo. Între adolescent și bătrânul boxer ia naștere o prietenie frumoasă, o relația cum și-ar fi dorit-o amândoi, dacă ar fi fost nepot și bunic. Leo află că Jojo n-a comis de fapt furtul, ci doar l-a luat asupra sa ca să câștige respectul șefului găștii și simpatia unei fete. Bătrânul boxer începe să-l învețe pe Jojo arta pugilatului, dar și arta cuceririi fetei cu pricina. În schimb, Jojo îl va ajuta pe Leo să evadeze din acel azil pentru a fugi în Sudul Franței, unde un prieten, tot un fost boxer, are un restaurant.

„Numărul mare de montări de care s-a bucurat această piesă pe scenele din Germania și din multe alte țări vorbește de la sine despre calitățile textului. Autorul a creat două personaje cuceritoare, venind din două generații despărțite de mai bine de o jumătate de secol, dar care se completează de minune. Acțiunea dramatică este abil construită – exemplară, trecerea gradată de la starea de conflict la aceea de prietenie! – iar suspansul și umorul însoțesc aproape fiecare schimb de replici. De menționat, last but not least, partituriule actoricești deosebit de ofertante.“ (Victor Scoradeț)
Distribuție: 2 bărbați (un adolescent și un vârstnic)

Premiera absolută a avut loc la Grips-Theater Berlin în 1996, în regia lui Thomas Ahrens. 

Premiera românească a avut loc în 2008, la Teatrul George Ciprian Buzău, regia Mihai Manolescu și Mara Pașici.
Hartmann & Stauffacher GmbH Verlag für Theater, Hörfunk, Fernsehen und Film
Bismarckstr. 36
50672 Köln
info@hsverlag.com

Pentru drepturile asupra versiunii românești: Victor Scoradeț
vicmarsco@yahoo.de
JOJO Hai să trăieşti, tataie, operaţiunea ‘Să locuim mai frumos’ a hotărât să facă din văgăuna asta o cameră cât de cât umană, aşa că ţin-te tare.
Felicitări că te-ai nimerit taman tu, poţi să destupi şampania, că următoarea echipă de şoc ajunge cel mai devreme peste o sută de ani, şi cine ştie dacă mai apucăm, nu-i aşa?
Îşi aşază găleata şi celelalte obiecte pe podea.
  Deci, zilele astea ziceam că aici la tine o să fie centru’ acţiunii. Action, cum ar veni…
Aşa că singura ta şansă e să stai chill, fără panică, da. Papucii şi vesta tricotată n-or să ţi se murdărească, fin’că te-mpachetez imediat în folie, uite, vezi, am avut io aşa un feeling că eşti simpatic şi am adus folie transparentă, ca să poţi să mă urmăreşti la treabă, să-ţi rup gura cu talentu´ meu. Că doar nu se-ntâmplă-n fiecare zi să muncească cineva la voi în azil. Nu că steluţele de hârtie şi alelalte rahaturi dă le-oţi produce voi aici n-ar fi şi ele o muncă grea, da’ orişicât.
Okay, tataie, gata cu show-u’, că viaţa-i scurtă. Ia zi, de unde să-ncep?
Văd că peretele ăsta-i în regulă.
Leo se întoarce, se uită la Jojo.
  Ce te holbezi aşa?
Prima vizită de la război încoace, aşa-i?
Nu cumva să crezi că facem chestia asta din dragoste de oameni.
Sau arăt eu ca unul care se dă-n vânt după vârsta a treia?
JOJO Păi vezi.
Aşa că hai s-o facem şi p-asta, io-ţi zugrăvesc hardughia, îmi fac dreacu’ orele şi tu-ncerci să nu-mi stai în drum, okay?
Jojo se aşează, îşi aprinde o ţigară.
JOJO Da-ntâi fumez şi io o ţigară, se poate, da?
E şi pentru tine o variaţie, nu?
Jojo fumează, Leo se uită la el.
  Ţigări – aşa le zice la chestiile astea.
Se inventaseră deja pe când erai încă în libertate?      
Sau ţi se pare cumva că-s leneş şi neruşinat.
Hai să lămurim mai întâi o treabă.
Dacă-mi vii cu texte d-alea de pensionar, s-ar putea să devin incomod.
Nu vreau decât să-mi termin chestia asta în linişte şi mi se rupe dacă, pe vremuri, aveaţi o morală a muncii mai sănătoasă.
Nu iau nici un bănuţ pentru treaba asta, am venit să mă spetesc aici pentru că am de făcut nişte ore în folosu’ comunităţii, hotărâre judecătoarească.
(...)
JOJO Mamă, să poţi să dai aşa, ca lumea, atunci eşti king, pă bune. Când vine d’un lăbar d-ăsta cu gura mare, jbuf una-n meclă şi -
LEO Eu am fugit întotdeauna.
JOJO Bine, da’ eşti boxer.
LEO Dar ţi-am spus că nu-mi place să mă bat, numai în ring.
JOJO Niciodată?
Pe Leo îl trece un fior.
LEO Ba da, o dată, dar şi astăzi regret.
Înainte am fost într-un azil
unde chiar mă simţeam bine.
Ei da, şi atunci s-a-ntâmplat, cum să spun, am făcut o dată pe mine
şi mă simţeam foarte penibil.
Ştii, nu e întotdeauna simplu să fii bătrân, mai ales când
ceilalţi te tratează ca pe un idiot.
Şi era acolo un îngrijitor, niciodată n-am putut să-l sufăr, unul aşa ca tine,
cum erai alaltăieri, când ai intrat aici, unul care
se poartă cu tine de parcă ai fi o legumă fiartă.
Vine să ridice rufele pentru spălat şi observă accidentul.
Şi atunci urlă, ca să-l audă toţi:
Hei, Leo, a venit vremea de scutece.
Mi-a fost foarte ruşine, dar m-am gândit: Nu eşti decât
un mucos, o să îmbătrâneşti şi tu, şi-ncă mai repede decât crezi.
Dar când a venit în ziua următoare şi m-a întrebat
cu un rânjet scârbos pe faţă dacă-s uscat, m-a
cuprins totuşi furia.
Ştii, pe vremuri eram renumit pentru stânga mea,
i se zicea barosul de oţel.
A căzut imediat la pământ, ceilalţi au început
să-l numere în glumă, dar eu ştiam că acum o să am necazuri.
Aşa că am ajuns aici, unde e un regim mai sever, fiindcă au zis că-s
prea periculos.
Dacă n-aş fi simulat atacul cerebral
nu m-ar lăsa nici acum în pace.
N-ar fi trebuit să fac asta, a fost o greşeală.
Mi se pare că-i înfurie foarte tare dacă un bunicuţ îl face ko
c-o stângă pe-un îngrijitor tânăr, deloc nu le place treaba asta.
Tăcere, Jojo îl priveşte cu admiraţie.
JOJO Arată-mi şi mie cum se boxează.
(...)  
JOJO Da, într-un fel nu prea se merită,
Cu toate că ar cam trebui să i-o trag.
LEO În timpul războiului a trebuit să ies o dată în patrulare de unul singur.
Trebuia să mă duc în pădure, să văd unde sunt primele poziţii ale
inamicului. Şi cum mă târăsc eu aşa prin pădure tremurând de frig
văd deodată în faţa mea un soldat inamic, şedea pe pământ,
puşca zăcea alături
şi el mânca un pepene verde, mare, zemos. Atunci mă vede şi el, se uită la mine încremenit. Eu îmi îndrept arma spre el şi
mi-e foame.
JOJO Şi?
LEO Mi-am pus şi eu arma lângă mine
şi el mi-a dat jumătate de pepene.
Am mâncat amândoi, am fumat o ţigară şi pe urmă
m-am întors la ai mei.
Oare sunt un erou?
JOJO Eşti un cerşetor.
LEO Mâine îţi arăt cum se apără un boxer de lovituri.
Şi acum du-te, azi dau eu cu bidineaua în locul tău.

Lutz Hübner

Născut în 1964, Lutz Hübner a studiat mai întâi germanistică, filozofie și sociologie, apoi actorie. Primii pași în teatru i-a făcut ca actor. A jucat în mai multe teatre, apoi a început să regizeze. Din 1996 e scriitor și regizor liber profesionist. A devenit cunoscut mai întâi prin piese adresate publicului tânăr, în special prin Inimă de boxer. Apoi a început să scrie și pentru publicul adult, fiind preocupat de teme de actualitate, ca de pildă scandalul băncilor berlineze de la începutul anilor 2000, lumea muncii în marile corporații etc. Este un dramaturg extrem de productiv, care a scris în jur de 40 de piese. În 1998 fost distins cu Deutscher Jugendtheaterpreis (Premiul german pentru teatru de tineret) pentru Inimă de boxer. A fost premiat, printre altele, și de ASSITEJ (Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret).