TEATRU GERMAN CONTEMPORAN
Piese traduse în limba română | Moritz Rinke

Într-o vilă izolată și părăginită de pe o insulă nelocuită, cinci savanți de mare prestigiu lucrează la un proiect aparent secret: ei concep planurile unei noi cetăți ideale, Republica Vineta. Având drept punct principal de atracție un „parc tematic al viselor spulberate”, aceasta urmează să demonstreze că idealul e cu putință, dacă e planificat cu maximă competență și rigoare de cei mai buni specialiști în domeniile respective. Câteva state și-au manifestat deja interesul și și-au anunțat dorința de a participa la proiect. Drept urmare, o serie de simboluri vor fi neapărat prezente în noua republică: o statuie a lui Lenin și o rachetă sovietică din Cuba, dar și o ghilotină, care să evoce idealurile revoluției franceze.

Grupul de specialiști e coordonat de Robert Leonhard, secondat de apetisanta lui asitentă, Nina. Vapoarele care transportă materialele și utilajele necesare sunt deja pe drum. Dar Leonhard începe să fie ros de îndoieli și, prin urmare, pune să fie adus un mare arhitect, Sebastian Färber, care desființează conceptul deja acceptat de toți cei ce l-au elaborat. Între aceștia încep să apară conflicte ideologice și se declanșează o luptă deschisă pentru putere, în care cei implicați nu se dau înapoi de la nimic, nici măcar de la planuri de asasinat. Obiectivul este, încă de pe acum, conducerea viitoarei republici.

La final, întregul proiect se vădește a nu fi nimic altceva decât un demers psiho-terapeutic, de care beneficiază manageri afectați de așa-numitul outsourcing – cu alte cuvinte, puși pe liber. Prin lucrul la acest proiect, dar mai ales prin eșecul lui, ei urmează să fie pregătiți pentru viața dură, pentru realitatea nemiloasă de afară. 

„Descrisă drept comedie de bulevard, thriller psihologic, tragicomedie etc., piesa a fost asemănată, inevitabil, cu Fizicienii lui Dürrenmatt. Totodată, tematic, ea face parte și din familia de piese dedicate universului muncii în marile corporații ale zilelor noastre, precum Top Dogs al lui Urs Widmer, de pildă. Dar Republica Vineta se detașează de ele printr-un nou mesaj: ea ilustrează, cu un amestec de umor și compasiune pentru personaje, derizoriul și eșecul oricărei utopii sociale.

Deși fiecare dintre protagoniști are nota lui de straniu și de umor, niciunul nu alunecă în caricatură, ci își păstrează o înduioșătoare latură umană. Absolut toate rolurile sunt memorabile și, laolaltă cu hazul și tensiunea situațiilor, ele sunt premisele unui succes de public garantat.“ (Victor Scoradeț)

Distribuția: 4 femei, 7 bărbați

Premiera absolută a avut loc în septembrie 2000 la Thalia Theater din Hamburg, în regia lui Stephan Kimmig.

În România, piesa nu a fost încă reprezentată.

Rowohlt Theaterverlag
Hamburger Str. 17
D-21465 Reinbek bei Hamburg
Tel: +49 40 7272-270
Fax: + 49 40 7272-276
theater@rowohlt.de

Drepturile asupra traducerii românești: Victor Scoradeț
vicmarsco@yahoo.de

Feldamnn-See cu părul răvăşit de vânt.
 

FELDMANN-SEE	Acum unde s-a mai dus duduia Seiler?
HAGEMANN	Spuneţi-mi, domnule Fledmann-See, cu câte noduri se deplasează de fapt vapoarele dumneavoastră?
FELDMANN-SEE	O să vă minunaţi. Poftim. L-am adus pentru dumneavoastră. Ăsta numără milele, milele englezeşti, puteţi să vi-l legaţi de picior. Iar asta, asta este o gumă. Şterge până şi carioca. Ia uitaţi-vă.
	[Şterge pe panou]
	Acum, A-ul s-a dus.
	[Şterge şi B-ul]
	Şi deoarece probabil că vi se rupe de A şi de B, şi deoarece dumneavoastră, după cum vă cunosc eu, ţineţi mai mult la semnul ăsta, o să vă mai şterg acum şi semnul de exclamare.
	[Îl şterge]
	Cu asta se poate şterge realmente totul, atunci când bagi de seamă că viaţa şi adevărul nu poţi să le prinzi pe un panou. Domnule Hagemann, dacă vă mai mâzgăliţi o dată tâmpeniile pe hărţile mele maritime, vă turtesc mutra. Frumoase flori, domnule Behrens.
MONTAG	Domnule Behrens, ăsta e categoric ceai de muşeţel!
	Leonhard şi Färber sus, pe scară.
LEONHARD	Vă urez bun-venit la şedinţa plenară de la ora trei.
	Amândoi coboară scară. Toţi ceilalţi îi urmează la masa de şedinţă. Se aşează pe locurile lor.
[...]
	Born se ridică, palid. Hagemann vrea să spună ceva.
LEONHARD	Domnule Born, împărţiţi instrumentele muzicale!
	[Către Färber] Poate că o să mire puţin, vreau ca toţi colaboratorii mei să înveţe să cânte împreună, nu unul împotriva altuia.
	Born le dă lui Hagemann şi Behrens câte un flaut, lui Montag o tobă şi lui Feldmann-See un instrument cu corzi. El însuşi îşi ia tot un flaut.
LEONHARD	Deci: Unu, doi, trei...
	Cântă cu toţii o melodie recognoscibilă
	Hagemann şi Dorn cu mânie reprimată şi din această cauză cu mari probleme de concentrare. Montag dimpotrivă cu tot mai multă bucurie şi dorinţă de armonie. Behrens se străduieşte să iasă în faţă, Feldmann-See ciupeşte corzile numai pentru sine. Apoi: Nina dă buzna cu o hârtie.
NINA	Vă rog să mă scuzaţi!
LEONHARD	Doamnă Seiler, suntem în plin plen!
NINA	Tocmai a venit un raport de la Lloyd: condiţii meteo catastrofale! Şase cargouri au întors, dar Star Cross raportează fisuri în armătura provei!
FELDMANN-SEE	[sare-n sus]
	Iată-l! Aici e! [Se repede spre Hagemann] Provocatorul!! Sunteţi un criminal!!
HAGEMANN	Un pas nu mai faceţi! La curtea supremă a muncii mă duc! Dacă vapoarele ies sau nu din port, e treaba dumneavoastră! [Lui Leonhard] Putea să se opună.
[...]
HAGEMANN	Şi Feldamnn-See, căcăciosul ăsta! Orice birou de navigaţie l-ar da afară pe unul ca el. Întâi trimite şapte vapoare direct în furtună, pe urmă alea fac cale întoarsă, şi când în sfârşit pornesc din nou, le pune să se întoarcă din nou, numai fiindcă dintr-o dată „antimodernismul“ nu mai are nevoie de pompe de beton, ci de „materiale de construcţii uşoare, fluide“. Asta poţi s-o faci când e vorba de grădinărit în Machu Pichu, dar nu cu vapoare de cursă lungă.
MONTAG	Trebuie să vă spun că, atunci când l-am văzut stând pe scară, mi-a trecut prin cap că e un tip care vrea să oprească lumea în loc. Cine ştie, poate că asta e o idee absolut nouă?
HAGEMANN	[fixează biblioraftul Leitz]
	Ce-aveţi acolo?
MONTAG	[ia biblioraftul]
	E un studiu. Trebuie să fac o prognoză pentru Vineta. Pe baza listelor de aici cu cota de ocupare pe insula Capri. Vara şi iarna.
HAGEMANN	Fac eu asta!
	[Vrea să-i ia biblioraftul]
MONTAG	Nu! [Ţine strâns biblioraftul] Ăsta-i al meu!
HAGEMANN	Daţi-l încoace! [Trage de biblioraft] Pentru asta trebuie să ştii statistică!
MONTAG	Eu ştiu statistică!
	Trag amândoi de biblioraftul Leitz. Brusc, Hagemann îi dă drumul.
HAGEMANN	Căcat, tocmai acum îmi vine în minte fiul prietenei mele. Nu mai e întreg la minte, cât e ziua de lungă joacă un joc din ăsta, se angajează muncitori imaginari şi se construiesc oraşe în închipuire. La orice oră mă întorc acasă, când deschid uşa, dau peste copilul ăsta cu lucrările lui imaginare.
[...]
BEHRENS	Am să-l termin eu pe comunistul ăsta!!
HAGEMANN	Domnii mei...
BEHRENS	[se controlează]
	Acum ştiu şi ce înţelege el prin ghilotine. „De câte ori sunt la Paris, mă duc la Muzeu să văd ghilotinele, fiindcă acolo îmi vin ideile cele mari.“
HAGEMANN	Domnii mei, echipele de televiziune păşesc pe insulă: Edificii romane, temple greceşti, pretutindeni, coloane toscane...
BEHRENS	Asta contravine constituţiei! El a spus: „Nu la Louvre, ci...“
HAGEMANN	Vă rog, o clipă, da?! Deci: edificii romane, pretutindeni coloane toscane. Pe o colină: Lenin. Alături, rachetă sovietică din Cuba, şi nu m-ar mira câtuşi de puţin ca, în clipa în care păşesc pe insulă, să fie obligaţi cu toţii, pe loc, să-şi predea telefoanele mobile şi pe urmă să cânte la flaut...
BEHRENS	Ăsta are să aşeze acolo şi o ghilotină originală! Precis că face rost! De la Paris! Şi o s-o şi pună în funcţiune! Vreau să spun, atunci când se discută despre politica transporturilor nu te apuci să vorbeşti deodată despre ghilotine?
HAGEMANN	Domnule Behrens, dacă-mi permiteţi... Mulţumesc! Şi acum, vă întreb eu pe dumneavoastră, ce-or să relateze ăia la televizor? „Stimate doamne şi stimaţi domni. Societatea Delta S.A. a construit - probabil, din greşeală - o insulă a revoluţiei socialiste mondiale? A luat naştere o nouă comunitate umană de cântăreţi la flaut...“