LGBT+ în Georgia: Cerere de aderare la "Gayropa"

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Unprejudiced” cu sprijinul Programului Parteneriatului Estic și al Ministerului Federal de Externe al Germaniei în august 2022.

Autori:
Tobias Wurzel
Ani Arveladze

În timp ce marea majoritate a populației georgiene sprijină aderarea la UE, atacurile recente asupra mișcării LGBT+ odată cu anularea marșului Tbilisi Pride 2021 umbresc astfel de eforturi. Riscul organizării unui nou March for Dignity (Marș pentru Demnitate) în 2022 a fost prea mare, deoarece grupurile radicale continuă să amenințe activiștii queer. Dar lipsa unei mediatizări internaționale în această vară pare să ridice întrebarea dacă homofobia georgiană este încă relevantă pentru publicul european.

Grupuri violente intră în biroul Tbilisi Pride pe 5 iulie 2021 © Ani Arveladze Atacurile violente asupra jurnaliștilor din timpul Tbilisi Pride 2021 au atras multă atenție din partea instituțiilor politice internaționale, a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) și a mass-mediei axate pe standardele drepturilor omului din Georgia. Chiar și în vremuri de criză, când trio-ul asociat (Georgia, Moldova și Ucraina) se grăbește să prezinte cererile de aderare la Uniunea Europeană (UE) ca urmare a războiului din Ucraina – Georgia planifica inițial aplicarea pentru 2024 – UE pare să rămână conștientă de încălcările drepturilor omului: în iunie 2022, Comisia Europeană (CE) a publicat un apel privind cererea Georgiei de a deveni membră a UE din martie 2022, în timp ce Moldova și Ucraina, țări în curs de aderare la UE, au primit deja statutul de țări candidate din partea Consiliului European pe baza recomandării UE. Acum depinde de Georgia să demonstreze că împărtășește anumite valori cu UE pentru a-și urma partenerii în procesul de candidare la UE.

Homofobia: 75% din societatea georgiană este împotriva căsătoriilor gay

Aceste valori diferă foarte mult în ceea ce privește standardele privind drepturile omului, în special în ceea ce privește egalitatea LGBT+: Într-un studiu recent publicat de Women's Initiative Supporting Group (WISG) în 2022, aproape 75% din societatea georgiană se opune căsătoriilor gay. Și mai drastic, proporția respondenților care sunt de acord cu teza că "majoritatea bărbaților gay sunt pedofili" (28,8%) a crescut față de un studiu similar din 2016. "Aceasta a fost întotdeauna narațiunea în politica georgiană și în unele cercuri sociale: persoanele LGBT+ pot face ce vor, dar în dormitoarele lor, și sunt în regulă atâta timp cât nu apar în spații publice", spune Tamaz Sozashvili, co-fondator al Tbilisi Pride și activist LGBT+. "Practic, acest lucru s-a întâmplat anul acesta: Tbilisi Pride nu a fost în întregime public și nu a fost complet închis ca eveniment secret." Deși Tbilisi Pride a anunțat public toate cele trei evenimente din cadrul Pride Week 2022 (premieră de film, conferință regională, festival Pride), ei nu au organizat un alt Marș Pride după ceea ce s-a întâmplat anul trecut.

"Dacă guvernul nu este capabil să gestioneze 5.000 de oameni, ce fel de guvern este acesta?" (Tamaz Sozashvili, Tbilisi Pride)

"Atacurile violente din 2021 au fost orchestrate, iar guvernul nu numai că nu a reușit să le oprească, dar le-a și încurajat", spune Tamaz Sozashvili. Grupurile radicale au amenințat în avans că vor distruge biroul Pride din Tbilisi și existat și un mesaj public: "Guvernul a etalat aceste informații în timpul negocierilor de securitate". Potrivit activistului LGBT+, se anunța un număr de 30.000, ulterior chiar 50.000 de persoane care organizau violențe împotriva Tbilisi Pride. "Dar, în realitate, pe 5 iulie 2021, am văzut un maxim de 5.000 de oameni pe stradă. Dacă guvernul nu este capabil să gestioneze 5.000 de oameni, ce fel de guvern este acesta?" În timp ce întreaga țară urmărea evenimentul în direct la televizor, radicalii anti-gay s-au urcat pe balconul de la etajul al treilea pentru a intra în biroul Tbilisi Pride. "Un singur polițist a urmărit aceste fapte", spune Tamaz Sozashvili. "Ar fi putut aduce mașini de poliție pentru a preveni aceste atacuri, dar nu au făcut nimic". "Faptul că homofobia este o astfel de problemă în Georgia și poate fi mobilizată atât de eficient se datorează clasei politice, potrivit dr. Sonja Katharina Schiffers, șefa biroului regional pentru Caucazul de Sud (Fundația Heinrich Böll): "Unii politicieni nu se tem să facă politică incluzând homofobia. Dacă ar exista un sentiment mai mare de responsabilitate, homofobia ar fi, de asemenea, mai puțin răspândită."
"Anul trecut, premierul georgian a emis această declarație, care a dat undă verde grupurilor violente să facă totul împotriva Tbilisi Pride", spune Tamaz Sozashvili, co-fondator al Tbilisi Pride. "El a spus practic câteva minute mai devreme: în cazul în care majoritatea societății georgiene nu dorește să se întâmple ceva, atunci nu ar trebui să se întâmple – era vorba despre Marșul Pride." El a spus că oamenii erau agresivi și acesta a fost motivul anunțului său. Marșul Pride se numește "March for Dignity" (Marșul pentru Demnitate) din Georgia, dar premierul georgian Irakli Garibashvili l-a numit un "Marș al Provocărilor", potrivit lui Tamaz Sozashvili, deoarece persoanele LGBT+ ar dori tulburări civile în țară – "Acesta este un nonsens complet". Liderii partidului Georgian Dream, care formează guvernul, asociază adesea organizatorii Tbilisi Pride cu opoziția politică. Potrivit co-fondatorului Tbilisi Pride, singurul scop al acestei narațiuni ar fi delegitimizarea activismului lor și incitarea la ură homofobă: "Nu am avut nicio legătură cu un partid politic și vrem doar să sprijinim drepturile LGBT+ în Georgia".

Sute de activiști LGBT+ părăsesc Georgia pentru că nu se simt în siguranță

Deși homofobia este o prioritate în Georgia, mai multe ONG-uri, cum ar fi Equality Movement, Temida sau Women's Initiative Supporting Group (WISG), luptă la Tbilisi. Dar comunitatea LGBT+ din Georgia este divizată și, potrivit dr. Sonja Katharina Schiffers, aceste organizații partenere nu susțin Tbilisi Pride: "Atâta timp cât statul nu este dispus să protejeze în mod cuprinzător persoanele LGBT+, abordarea vizibilității în Georgia prezintă anumite riscuri. Când adolescenții își dezvăluie adevărata lor identitate, pot ajunge foarte ușor pe stradă și nu dispun de structurile de recepție adecvate." Într-o declarație comună publicată în mai 2022, organizațiile LGBT+ au criticat actuala mișcare Pride și "represiunea socioeconomică și politică". După ce s-au confruntat cu violența, multe persoane LGBT+, inclusiv activiști, au emigrat în Uniunea Europeană și au încercat să solicite azil, lăsând în urmă pe cei care nu au putut sau nu au vrut să plece. Co-fondatorul Tbilisi Pride, Tamaz Sozashvili, a mers pentru o bursă de master de la un institut suedez. Însă fără această coincidență, el ar fi rămas în Georgia.

Grupuri violente la Tbilisi Pride 2021 © Tabula Tamaz Sozashvili continuă să se implice în activismul LGBT+ georgian prin intermediul revistei online queer.ge, pe care a fondat-o împreună cu un alt activist în 2021 și care îi permite să-și continue activitatea din străinătate. "Îmi place ceea ce am făcut pentru comunitate și țară. Dar chiar aveam nevoie de o pauză pentru că activitatea era foarte intensă și ar fi fost destul de dificil să continui să trăiesc în această societate." Pe 5 iulie, organizatorii Tbilisi Pride au fost persecutați de grupuri radicale și au fost nevoiți să-și schimbe locația de mai multe ori. "Serviciul Securității Statului a furnizat toate informațiile despre locul în care ne aflăm", spune Tamaz Sozashvili. "Nu știu ce ar fi putut să se întâmple. I-am văzut bătându-i pe jurnaliști. Ne-ar fi putut și ucide". Co-fondatorul Tbilisi Pride primește amenințări cu moartea din 2019, dar nu a fost niciodată agresat fizic, ceea ce el numește un "miracol", deoarece amenințările acestor grupuri radicale sunt foarte grave. Cameramanul Lekso Lashkarava, care s-a întâlnit cu organizatorii Tbilisi Pride pentru  un interviu în acea dimineață, a decedat după atacurile din 2021. "A fost și încă este foarte greu de amintit acest lucru", spune Tamaz Sozashvili. "Grupurile radicale au venit în acest loc după noi. Nu ne-au găsit, dar l-au găsit pe jurnalist. Am fi putut fi cu ușurință în locul lui – oricare dintre noi."
an interview that morning died after the attacks in 2021. “It was very hard and it’s still very hard to remember”, says Tamaz Sozashvili. “The radical groups came to that place because of us. They didn’t find us, but they found the journalist and we could have easily been in his place – any of us.”

Jurnalistul Lekso Lashakarava după atacurile violente de la Tbilisi Pride 2021 © Lashakarava Grupurile agresive anti-gay au blocat Bulevardul Rustaveli din Tbilisi înainte ca orice participant al March for Dignity (Marș pentru Demnitate) să poată apărea. Au început să-i bată pe jurnaliști. Zeci de jurnaliști au fost răniți. Giorgi (37 de ani) a fost unul dintre fotografii care se aflau pe bulevardul Rustaveli: "Îmi făceam treaba pând când am văzut oameni alergând după colegul meu: l-au lovit, eu am făcut o fotografie iar dintr-o dată m-a lovit cineva în cap", spune Giorgi. "Mi-am pierdut cunoștința. Când m-am trezit, eram într-un spital". Fotograful descrie Tbilisi Pride din martie 2021 ca fiind una dintre cele mai terifiante zile pentru jurnaliștii din Georgia. Nu au fost suficienți ofițeri de poliție pentru a proteja jurnaliștii sau activiștii LGBT+ care se ascundeau în clădirile din apropiere. Atacurile violente asupra comunității LGBT+ au crescut din mai 2013 și au fost susținute de Biserica Ortodoxă Georgiană, de grupurile radicale și de politicieni. Principalele grupuri care au protestat împotriva Tbilisi Pride în 2013 au fost preoții și oamenii care s-au declarat ca protectori ai culturii și tradițiilor georgiene.

"Unii ar putea crede că sunt slabă, dar Pride 2013 a fost ziua în care am încetat să mai fiu georgiană" (Nia (27 de ani), activistă LGBT+ în exil).

Activista LGBT+ Nia (27 de ani) a fost prezentă când a avut loc acest prim incident brutal în Piața Libertății, în 2013: "Imaginați-vă că aveam doar 18 ani când s-a întâmplat acest lucru. A doua zi aveam balul de absolvire. 17 mai a fost o zi atât de importantă pentru mine, deoarece a fost prima dată în viața mea când am decis să spun cu voce tare că sunt gay. "După absolvirea liceului, Nia a decis să se mute în Statele Unite ale Americii (SUA). "Toți cei care am fost acolo am decis să părăsim Georgia." Din punctul ei de vedere, Georgia este un loc în care guvernul nu protejează poporul, iar Biserica îi pedepsește pentru că îi consideră păcătoși. "Și de ce? Pentru că iubesc o altă persoană? Este un păcat? Nia s-a întors la Tbilisi după câțiva ani de studii din dorința de a-și lua sora mai mică în SUA: "Unii ar putea crede că sunt slabă pentru că am fugit", spune Nia, referindu-se la oamenii care au rămas în Georgia și continuă să lupte". Dar pentru mine, Pride 2013 a fost ziua în care am încetat să mai fiu georgiană. Voi fi cea mai fericită persoană atunci când oamenii gay vor trăi într-o zi o viață liberă în Georgia. Dar cred că acest lucru e mult prea departe în viitor"."

Activiștii internaționali susțin Tbilisi Pride prin campanii

După evenimentele din 2013, activiștii LGBT+ au avut diferite tipuri de proteste de-a lungul anilor: au făcut bannere și flash mob-uri cu mesajul principal "Suntem cu toții egali". Dar nu au încercat niciodată să iasă în stradă pentru Pride pe străzile din Tbilisi până în 2019. În acel moment, Tbilisi Pride a decis să organizeze primul Marș Pride în Georgia. Unul dintre partenerii internaționali care au urmărit și susținut Tbilisi Pride încă de la început este mișcarea All-Out. All Out și-a oferit sprijinul și a lansat o campanie pentru a solicita autorităților georgiene să mențină Tbilisi Pride 2019 în siguranță, pentru a proteja libertatea de întrunire în Georgia și, astfel, participanții. Campania georgiană All Out a reprezentat o petiție adresată administrațiilor locale, deoarece aceasta este procedura obișnuită la All Out. Petiția a ajutat deja la organizarea a numeroase Prides în întreaga lume și a fost tradusă în cinci limbi.  28.000 de semnături ale petiției au venit din toată lumea.

"Existau străzi pline cu steaguri NATO și steaguri ale UE, ceea ce a fost foarte inspirațional pentru mine." (Yuri Guaiana, mișcarea All Out).

"Am început să lucrez pentru campania din 2019 pentru că am citit la știri că festivalul Tbilisi Pride a fost în pericol și au existat multe probleme", spune Iuri Guaiana, manager de campanie al petiției 2019 (All Out). Așa că a apelat la Tbilisi Pride și a întrebat dacă au nevoie de sprijin din partea comunității internaționale. "Au spus da și au spus și în mod explicit că este important ca cineva să vină la Tbilisi pentru a susține Pride ca invitat internațional." All Out le-a făcut pe amândouă: a predat semnăturile petiției biroului prim-ministrului georgian și au sprijinit Pride în Tbilisi. Din păcate, Iuri Guaiana nu a putut rămâne pentru adevăratul Marș Pride, deoarece a fost amânat. "Dar în timpul evenimentelor la care am participat, m-am simțit în siguranță. Existau străzi pline cu steaguri NATO și steaguri ale UE, ceea ce a fost foarte inspirațional pentru mine. Acest lucru nu se întâmplă în Italia și în multe alte țări."
 
Potrivit unui studiu recent publicat de Carnegie Europe în colaborare cu Fundația Levan Mikeladze, 78% din populația georgiană sprijină aderarea la Uniunea Europeană. Deci, cum ar putea această foarte puternică homofobie georgiană să țină pasul cu cerințele atât de ridicate ale UE? Homofobia este larg răspândită în Georgia și a fost ancorată în mințile oamenilor timp de generații în timpul erei sovietice. "Georgia a fost una dintre țările Uniunii Sovietice care a luptat cel mai mult pentru independența sa culturală. După prăbușirea Uniunii Sovietice, au apelat la Europa în anii 1990, alăturându-se Consiliului Europei", spune dr. Sonja Katharina Schiffers (Fundația Heinrich Böll). Începând cu 2003, Georgia a adoptat o "orientare euroatlantică" foarte puternică, care, cu toate acestea, nu a intrat în detalii cu privire la toate aspectele: "Din păcate, este mai ușor să se genereze rezistență în rândul populației georgiene decât să sprijinim UE prin argumentul: UE reprezintă, de asemenea, drepturile minorităților".

Sprijinul internațional este limitat fără o societate civilă puternică

Una dintre organizațiile internaționale care luptă cel mai mult pentru drepturile omului și drepturile minorităților, cum ar fi comunitatea LGBT+, este Amnesty International. Când a fost întrebat, Judith Hoffmann, voluntar și coordonator al Biroului pentru Caucazul de Sud în Germania, a declarat: "În ultimii ani a existat un contact redus cu guvernul georgian – nu sub formă de acțiuni și campanii". Campaniile și acțiunile internaționale sunt coordonate de secretariatul Amnesty International din Londra, Regatul Unit. Secretariatul internațional publică, de asemenea, rapoartele anuale ale Amnesty, cum ar fi Raportul Georgia 2021. Amnesty nu are capacitatea de a monitoriza și influența situația de pe teren: "Amnesty International își limitează în prezent activitățile din Georgia la observații și declarații individuale, de exemplu atunci când dreptul de a demonstra este atacat sau când există violențe disproporționate, așa cum s-a întâmplat anul trecut".

"Nu este neobișnuit ca mișcarea LGBT+ să se lupte." (Dr. Sonja Katharina Schiffers, Fundația Heinrich Böll)

În cele din urmă, capacitatea guvernelor și instituțiilor internaționale de a influența și sprijini mișcarea LGBT+ din Georgia este limitată. În perioada premergătoare Pride 2022 de la Tbilisi, Germania a exercitat în mod repetat presiuni asupra guvernului georgian pentru a se asigura că autoritățile protejează activitățile Pride. Dar aceasta nu este o problemă pe care guvernul german ar aborda-o la cel mai înalt nivel, ci Ambasada Germaniei din Tbilisi. "Prin presiunea internațională, se pot face progrese pe hârtie, ceea ce este important pentru că oferă activiștilor locali posibilitatea de a face presiuni pentru implementare. Dar acest lucru nu este suficient pentru protecție", spune dr. Sonja Katharina Schiffers (Fundația Heinrich Böll). Societatea civilă și activiștii din Georgia trebuie să facă partea cea mai mare din muncă: "Acest proces va dura cu siguranță zeci de ani, așa cum a durat și încă mai durează în Germania. Deci nu este neobișnuit să existe o luptă."

Regionalkonferenz beim Tiflis Pride 2022 © Sozashvili O luptă pe care Tamaz Sozashvili o poate înțelege: Nici poliția, nici vreun oficial guvernamental nu l-au contactat pentru un interogatoriu oficial pentru a investiga atacurile violente. "Acești oameni m-au amenințat, m-au urmărit și practic au distrus totul în biroul Pride din Tibilis fondat de mine și de prietenii mei, colegii mei", spune activistul. "A fost ca o casă.  Mi-au intrat în casă și nu există dreptate: simt că nu mi s-a întâmplat nimic cu adevărat, totuși mi-a afectat cel puțin semnificativ sănătatea mintală"." Acesta este motivul pentru care el și colegii săi s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, care a demarat acum procedurile. Instanța a descris deja evenimentele ca fiind "fără precedent" și a impus o plată de 194.000 de euro de la guvernul georgian pentru daunele aduse societății LGBT+. Există, de asemenea, un intergrup LGBT+ format din deputați în Parlamentul European. Într-o scrisoare adresată autorităților georgiene, semnată de mai mulți deputați în Parlamentul European, intergrupul a solicitat măsuri concrete pentru a se asigura că niciun participant al Pride nu este pus într-o situație de potențial prejudiciu – ceea ce s-a și întâmplat, desigur. "Impactul acestor inițiative este, desigur, limitat și suntem conștienți de acest lucru", spune un consilier politic al Parlamentului European. "Cu toate acestea, ele transmit un mesaj politic, care, în unele cazuri, este luat în considerare și reflectat de autoritățile naționale pentru a lua măsuri."

Nicio șansă pentru Marșul Pride din Tbilisi fără schimbări politice semnificative

Chiar dacă Tbilisi Pride 2022 a fost pașnic și fără violență, acest lucru nu înseamnă că situația comunității LGBT+ s-a îmbunătățit: "Este invers: a nu putea organiza un Marș Pride din cauza atacurilor violente anterioare este un mesaj foarte clar nu numai pentru societatea georgiană, ci și pentru comunitatea internațională, că drepturile LGBT+ se deteriorează în Georgia". Ca urmare a hotărârii guvernului de a anula Marșul Pride în 2021, organizatorii Tbilisi Pride au luat decizia conștientă de a organiza Marșul Pride de această dată fără să îl anunțe. Teoretic, guvernul georgian nu poate interzice un Marș Pride din cauza libertății de întrunire și  de  exprimare. "Dar, practic, ori de câte ori începem negocierile cu guvernul cu privire la detaliile de securitate, ei pun multă presiune pe noi și încearcă să ne determine să anulăm evenimentul", spune Tamaz Sozashvili. "Dacă guvernul nu se schimbă, nu există nicio șansă de a organiza un Marș Pride în stradă."

Nu au existat incidente violente în timpul evenimentelor Tbilisi Pride 2022 © Instagram Dar există speranța că ceva se va schimba. "Chiar și încercarea de a deveni membru al UE va determina cu siguranță guvernul și autoritățile georgiene să arate că Georgia împărtășește anumite valori", spune Iuri Guaiana, managerul de campaniei All Out. Acesta ar fi cu siguranță un aspect pe care activiștii LGBT+ l-ar putea folosi pentru munca lor. Dr. Sonja Katharina Schiffers este de acord: "Cu cât populația are mai mult contact cu oamenii și culturile orientate spre libertate, cu atât mai puțin minoritățile sexuale vor fi percepute ca o amenințare." Potrivit consilierului politic al Parlamentului European, abordarea UE s-a dovedit, în multe cazuri, extrem de pozitivă. El atrage atenția asupra legislației UE împotriva discriminării, care face parte din pachetul legislativ din Georgia: "Am văzut recent multe schimbări pozitive în alte țări. Cu toate acestea, în acest caz, apartenența Georgiei la Convenția europeană a drepturilor omului este suficientă." Postul de Radio german Deutsche Welle comentează mai drastic recentele demonstrații în favoarea unui curs occidental: "În prezent nu există o legătură clară între apropierea de UE și dezvoltarea unei societăți diverse, cu garanții legale".

Tamaz Sozashvili s-a întors în Georgia pentru Tbilisi Pride Festival 2022 © Sozashvili Cu toate acestea, există un echilibru pozitiv al atacurilor violente: gradul de conștientizare a homofobiei în societatea georgiană a crescut semnificativ. "Din ce în ce mai mulți oameni susțin protecția drepturilor LGBT+", spune Tamaz Sozashvili. "Am văzut o mulțime de comentarii și discuții publice în care oamenii spuneau că s-ar putea să nu le placă persoanele LGBT+, dar acest tip de violență împotriva altora nu este acceptabil în niciun fel." La urma urmei, aceste grupuri violente amenință nu numai comunitatea LGBT+ din Georgia, ci și orice alte grupuri sau persoane care nu se încadrează în normele lor. Prin urmare, activiștii LGBT+ și societatea civilă din Georgia trebuie să își continue lupta pentru egalitate cu sprijinul instituțiilor internaționale și al sensibilizării publicului, profitând de circumstanțele unice ale procesului de depunere a cererilor de aderare la UE. Acesta va fi un act de echilibrare, deoarece trebuie să-și urmeze cursul fără a pune în pericol membrii comunității LGBT+, jurnaliștii sau alți aliați.
   


Notă: Interviurile cu Dr. Sonja Katharina Schiffers (Heinrich Böll Foundation), Stana Iliev (mișcarea All Out) și Judith Hoffmann (Amnesty International), precum și declarațiile Deutsche Welle (DW) au fost realizate în limba germană (și parțial autorizate). Autorii acestui text sunt responsabili pentru orice modificări datorate procesului de traducere.
 

© Goethe-Institut