Coding da Vinci
DIGITALIZAREA CULTURII

Pe parcursul unei etape care a durat șase săptămâni, participanții din cadrul proiectului Coding da Vinci au avut ocazia să își implementeze propriile idei.
Pe parcursul unei etape care a durat șase săptămâni, participanții din cadrul proiectului Coding da Vinci au avut ocazia să își implementeze propriile idei. | Foto (detaliu): © Coding da Vinci

Vizitatorii muzeelor și arhivelor au, de regulă, ocazia să admire operele de artă protejate de vitrine, în spații expoziționale întunecate. Ei ar putea avea însă parte de o experiență mult mai imersivă. Hackatonul cultural Coding da Vinci ne arată cum se trezesc la viață piesele de muzeu în manieră digitală.

Muzeele clasice mizează pe fantezia vizitatorilor lor: cele mai prețioase exponate nu pot fi atinse ori încercate – vizitatorii trebuie să își dea seama singuri cum se simțeau sau cum se foloseau acestea. Indiferent cât de elocvente sunt înscrisurile și informațiile prezentate, vizitatorii trebuie să își închipuie cum trebuie să se fi desfășurat un anumit eveniment. Exemplele oferite în cadrul unui proiect de hackaton cultural ne-au arătat însă că exponatele pot prinde o nouă viață în lumea digitală, locurile istorice putând renaște virtual.
 
Bunăoară, cine se încumetă să îmbrace costumul de realitate virtuală intitulat „Kleid-er-leben“, va putea simți pe propria piele cât de mult limitau mișcările hainele din secolele trecute expuse la Muzeul de Istorie din Frankfurt. Utilizatorii își aleg un articol vestimentar, apoi se plimbă îmbrăcați în acesta prin încăperi istorice virtuale, putându-se chiar admira în oglindă. Telefoanele istorice de la Muzeul Poștei și Telecomunicațiilor renasc, la rândul lor, cu ajutorul jocului mobil RingRing: Dacă, pe rafturile muzeului, exponatele stau încremenite în tăcere, ele încep să sune în aplicație și nu se opresc până ce utilizatorul nu atribuie tuturor modelelor țârâitul corect. Aplicația ”Altpapier” (”Maculatură”) dă o dimensiune distractivă politicii, aducând laolaltă cele mai bizare articole din ziarele primilor ani din secolul XX: entertainment și educație istorică la un loc, disponibile pretutindeni pe smartphone și internet.
 
Chiar și Zidul Berlinului, care, în cea mai mare parte, nici nu mai există, poate fi vizitat integral în sfera virtuală. Arhiva „Stiftung Berliner Mauer“ i-a trimis pe programatori direct în stradă. Cine își descarcă aplicația „Berliner MauAR“ și o pornește la pas prin Berlin, poate urmări pe ecran Zidul Berlinului chiar acolo unde se afla, putând chiar să dea roată în jurul lui. Smartphone-ul arată, cu ajutorul GPS-ului, imagini istorice din locurile în care se găsește utilizatorul. Persoanele interesate mai pot accesa și pagina de internet „Aufbau Ost-Berlin“, unde pot vedea cum dorea guvernul RDG să arate capitala în viitor. Pagina de internet și aplicația mobilă propun trasee turistice pe diferite tematici și prezintă în fiecare loc viziunea RDG a acestuia.

De la aplicația turistică și până la gândacul robotic: screenshot-uri și imagini ale proiectelor realizate în cadrul Coding da Vinci.
De la aplicația turistică și până la gândacul robotic: screenshot-uri și imagini ale proiectelor realizate în cadrul Coding da Vinci. | Foto: © Coding da Vinci

PESTE O DUZINĂ DE PROIECTE ÎN DOAR ȘASE SĂPTĂMÂNI

Toate aceste aplicații digitale facilitează acumularea de cunoștințe, le fac mai atrăgătoare și mai distractive. Ele nu sunt însă nicidecum rezultatul unor proiecte de anvergură costisitoare. Ba chiar dimpotrivă: ele au fost create într-un răstimp de doar șase săptămâni, în timpul Hackathonului cultural Coding da Vinci. Aici s-au întâlnit instituții culturale și experți în tehnologie din diferite branșe cu scopul de a dezvolta idei noi pentru popularizarea culturii – fără ambiții comerciale și limitate la o perioadă bine stabilită.

Faptul că niște aplicații cu totul noi au putut fi create într-un timp foarte scurt se datorează preexistenței resurselor necesare: majoritatea instituțiilor culturale își digitalizează resursele. Multe muzee, arhive, biblioteci și galerii și-au creat arhive digitale pentru a-și asigura și sorta inventarul. Fie că este vorba de copii de înaltă rezoluție ale unor tablouri, de fișiere audio cu valoare istorică ori de scanări 3D de schelete de dinozauri, pe serverele instituțiilor culturale se află cantități inestimabile de date valoroase. Acestea nu au fost însă folosite până acum decât la nivel intern sau în scopuri de cercetare. Acest lucru s-a schimbat odată cu Hackathonul: aici este vorba despre a folosi datele deja disponibile în moduri cu totul noi. 
 
Hackathonul cultural a luat ființă în anul 2014, fiind organizat de mai multe organizații culturale și open data – printre care Deutsche Digitale Bibliothek, Forschungs- und Kompetenzzentrum Digitalisierung Berlin (digiS), Open Knowledge Foundation Deutschland și Wikimedia Germania. De atunci, Hackatonul a avut loc o dată sau de de două ori pe an în diferite regiuni din Germania; alte opt ediții ale Hackathonului vor fi organizate, mulțumită susținerii Fundației Culturale a RFG, în perioada 2019 - 2022. Instituțiile culturale participante și-au prezentat colecțiile de date în cadrul unui atelier introductiv. Echipe interdisciplinare formate din designeri, dezvoltatori, graficieni, curatori de muzee, artiști, hackeri și dezvoltatori de jocuri și-au cules mai apoi ideile de proiecte – fie ele aplicații, jocuri ori infografice vizuale –, pe care le-au implementat mai apoi în cursul celor șase săptămâni de activitate aplicată. Din datele puse la dispoziție inițial s-au născut astfel produse cu totul noi: în medie, peste o duzină de proiecte în doar câteva săptămâni.

CUM SĂ UTILIZĂM POTENȚIALUL CULTURAL

Prin intermediul acestui proiect, organizatorii Coding da Vinci doresc să încurajeze instituțiile culturale să deschidă accesul publicului către colecțiile lor digitale: „Dacă au fost realizate cu bani publici, acestea trebuie să fie disponibile tuturor, cu titlu gratuit“. Pe de altă parte, nu toate bunurile culturale sunt și expuse public, multe fiind păstrate în depozitele muzeelor. Astfel, ele rămân invizibile publicului. Dacă ar fi accesibile digital, lucrurile ar sta altfel – cel puțin asta cred organizatorii proiectului Coding da Vinci. Un alt scop al proiectelor Hackathon este să atragă de partea muzeelor și culturii publicul tânăr, cu afinități pentru universul digital. Și în acest scop este necesar mai mult material care să fie disponibil în formă digitală.
Membrii echipei „Aufbau Ost-Berlin“ au creat, pe baza fotografiilor Giselei Dutschmann, care a fixat în imaginile ei reconstrucția Berlinului de Est, tururi digitale ale orașului.
Membrii echipei „Aufbau Ost-Berlin“ au creat, pe baza fotografiilor Giselei Dutschmann, care a fixat în imaginile ei reconstrucția Berlinului de Est, tururi digitale ale orașului. | Foto: Screensthot © Aufbau Ost-Berlin
Din punct de vedere tehnic nu ar trebui să existe nicio problemă în ceea ce privește deschiderea colecțiilor digitale. Cu toate acestea, multe instituții culturale se feresc să o facă. Acestea se tem că datele ar putea fi folosite impropriu sau că ar putea fi vândute. Elisabeth Klein, coordonatoarea proiectului Coding da Vinci Rhein-Main, a explicat, astfel, că misiunea proiectului este de a înlătura temerea instituțiilor culturale de a pierde controlul. Acestea pot intra, cu ocazia Hackathonului, în legătură cu comunitatea hackerilor. Ele vor lua contact cu programatori și specialiști din domeniul creației, aflând totodată cât de diferite pot fi proiectele care pot lua naștere cu ajutorul datelor făcute publice.  
 
Ruth Rosenberger de la Bonner Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland consideră că participarea ei la Coding da Vinci a fost un lucru pozitiv. „Am fost impresionată de nivelul înalt al proiectelor. Colaborarea cu o echipă tânără, interdisciplinară, care a evaluat cu ochi proaspeți fotografiile din colecția noastră, a fost captivantă. Un muzeu modern trebuie să își găsească locul în rețea. […] Acest Hackathon cultural ne ajută să descoperim noi oportunități.“

Sus