Bauhaus-Hype în an jubiliar
„Stilul Bauhaus trebuie înțeles - nu aclamat fără discriminare"

Vizitatoare în Muzeul Bauhaus din Tel-Aviv, Israel.
Vizitatoare în Muzeul Bauhaus din Tel-Aviv, Israel. | Foto (detaliu): © picture-alliance/dpa/Sara Lemel

Arne Winkelmann, de la Frankfurt am Main, expert în arhitectură, pledează pentru o abordare mai critică a mișcării artistice Bauhaus. Un interviu.

De Romy König

Domnule Winkelmann, ați studiat arhitectura, ați făcut cercetări asupra mișcării Bauhaus, țineți workshopuri și prezentări care tratează această mișcare artistică din timpul Republicii de la Weimar. Are oare Germania nevoie de toate aceste festivități în acest an jubiliar pentru a-și aminti de Bauhaus?

Germania nu are în niciun caz nevoie să i se aducă aminte. Oferta a fost întotdeauna bogată, la fel și activitatea de cercetare, iar bibliotecile sunt pline de materiale. În prezent, nu trebuie să explici nimănui ce este Bauhaus, este ultracunoscut.  Și totuși, în cadrul workshopurilor mele adresate elevilor, constat faptul că este din nou nevoie de o activitate de intermediere. Ei cunosc poate lampa Wagenfeld și clădirile Bauhaus, unii poate și scaunul Wassily. Însă percep acest stil ca fiind prea auster, plictisitor și „neatractiv“. Le explic atunci că Bauhaus este actual chiar și în zilele noastre, în ciuda faptului că a împlinit deja un veac.

Istoricul de arhitectură Arne Winkelmann
Istoricul de arhitectură Arne Winkelmann | Foto: © Arne Winkelmann
Prin ce argumente transmiteți acest lucru tinerilor?

Deseori iau ca exemplu un scaun. Atunci când proiectez un scaun, trebuie să mă gândesc la funcția pe care trebuie să o îndeplinească. Cât de înaltă este suprafața de șezut, cât de mare trebuie să fie și în ce unghi este așezat spătarul. Trei parametri care trebuie să acopere funcția de bază a scaunului. Abia mai încolo încep să mă gândesc la aspect și la material. Această abordare continuă să fie o strategie de design valabilă, chiar modernă. Întotdeauna examinezi mai întâi integral funcționalitatea, până când ajungi la punctul de plecare al funcției, în loc să pornești cu o idee de design formală.

Țineți cursuri pe tema Bauhaus și pentru profesorii de artă. Mai există pentru ei lucruri noi de învățat?

Bineînțeles, iar interesant este faptul că multe lucruri din pedagogia artei au plecat de la mișcarea Bauhaus. Explorarea elementară a culorilor și formelor, cercul cromatic creat de Johannes Itten, studiile asupra materialelor, tehnica artistică a frotajului care apare deseori în cursurile de artă - toate aceste aspecte au fost dezvoltate de către mișcarea Bauhaus. Iar mulți dintre profesorii de artă nu sunt conștienți de acest lucru.

Cu toată fascinația pe care o nutriți pentru această mișcare artistică, trebuie să recunoașteți faptul că au existat și derapaje. Să ne gândim numai la arhitectura anilor șaizeci și șaptezeci.

Vă referiți desigur la construcția socială de locuințe din acele decenii. Mai degrabă o non-arhitectură: cartiere mari, blocuri. Într-adevăr, a fost o dezvoltare ulterioară logică a construcțiilor de locuințe din anii 1920. Se dorea ca oamenii să aibă parte de lumină, aer și soare, de un peisaj urban ce răspunde exigențelor sociale, funcționale și de igienă. În principiu, intenția a fost bună.

Însă s-a pierdut pe drum.

Au fost dizolvate într-o măsură prea mare corelațiile urbane, ceea ce a fost o greșeală. În proiectele, precum Gropiusstadt din Berlin sau Neue Vahr din Bremen, spațiile locative au fost decuplate de cele comerciale și productive. Cartierele care se dezvoltaseră organic pe parcursul secolelor au fost distruse practic peste noapte. Pentru a fi corecți, aceste manevre nu pot fi imputate adepților mișcării Bauhaus, ci urmașilor lor.

Au reușit însă să arunce o lumină defavorabilă asupra stilului Bauhaus.

Nu asupra stilului Bauhaus, ci asupra arhitecturii moderne. Aceste cartiere mari au adus pe termen lung un prejudiciu de imagine arhitecturii. Decenii de-a rândul, în dezvoltarea urbană blocurile au fost considerate tabu, deoarece erau imediat asociate cu probleme sociale. Încet-încet, lucrurile încep să se schimbe.

Scaune Wassily pe casa scării clădirii Bauhaus din Dessau.
Scaune Wassily pe casa scării clădirii Bauhaus din Dessau. | Foto: © picture alliance/Bildarchiv Monheim
Care sunt cele mai mari realizări ale stilului Bauhaus?

Sunt trei aspecte esențiale. A adus un limbaj nou, obiectivizat al formelor, care urmărește aspectele funcționale. În plus, mișcarea Bauhaus a imprimat o nouă linie în pedagogie. În cursuri pregătitoare, studenții erau resetați, pentru a uita tot ce văzuseră și învățaseră până la acel moment despre artă, design și stil. Această fază propedeutică și formarea profesională artizanală au reprezentat marile puncte forte ale mișcării Bauhaus. În plus, studiile erau deschise pentru femei, pentru toate religiile și toate naționalitățile. Mișcarea Bauhaus a devenit astfel creuzetul minților creative din întreaga Europă, din întreaga lume. Sper ca aceste aspecte să nu fie uitate în acest hype al anului jubiliar.

Ca fan al stilului Bauhaus, hype-ul actual ar trebui să vă bucure.

Îl privesc mai degrabă sceptic. În prezent, se generează un grad de atenție foarte mare și sper ca la final să nu se instaleze suprasaturația. Primele workshopuri și expoziții au loc deja. Cum ar putea aduce anul 2019, care este anul Bauhaus propriu-zis, o creștere încă și mai mare? Nu m-ar mira ca oamenii să spună: „Bauhaus? M-am săturat până peste cap!” 

Atunci, permiteți-mi să adresez o întrebare curatorului care sunteți, chiar dacă într-un alt context. Să presupunem că ați putea fi curatorul programului pentru anul jubiliar sau l-ați putea modifica. Ce ați oferi? Asupra ce ați dori să orientați privirea publicului?

Aș fi interesat ca oamenii să înțeleagă conținutul mișcării Bauhaus, abordarea și soluțiile sale și nu doar să aclame fără discriminare stilul Bauhaus drept canon clasic. Personal, m-ar interesa, de exemplu, și motivațiile care i-au îndreptat pe oameni spre Bauhaus. De unde și de ce au fost atrași tinerii de Bauhaus și cum au transportat mai departe aceste idei după finalizarea studiilor?

Cu alte cuvinte, ați fi trasat diaspora Bauhaus?

Da, așa ceva mi s-ar fi părut incitant. O istorie a influenței mișcării Bauhaus la nivel mondial. Se cunoaște câte ceva despre Tel Aviv, „orașul alb“, dar oamenii ar putea afla mai multe și despre stilul Bauhaus din Japonia sau China, din SUA sau din Turcia.  Fascinantă ar fi fost și o privire de ansamblu asupra moștenitorilor direcți, precum New Bauhaus de la Chicago sau Facultatea de Design de la Ulm.

Tabloul „Gelmeroda IX“ al maestrului Bauhaus Lyonel Feininger prezintă biserica sătească din Gelmeroda, în apropiere de Weimar
Tabloul „Gelmeroda IX“ al maestrului Bauhaus Lyonel Feininger prezintă biserica sătească din Gelmeroda, în apropiere de Weimar | Foto: © picture alliance/artcolor
Care este prognoza dumneavoastră? Vor mai cunoaște arta sau arhitectura, vreodată, o mișcare de amploarea mișcării Bauhaus?

Arhitectura, designul și arta, precum și traseele lor de învățare în cadrul instituțiilor de învățământ superior, sunt foarte libere și nedogmatice, astfel încât nu este nevoie de o eliberare de academism printr-un act revoluționar. Fără o schimbare politică majoră, cum a fost trecerea de la imperiu la democrație din anul 1919, nu îmi pot imagine o școală care să producă o revoluție similară.
 

Arne Winkelmann este istoric de arhitectură la Frankfurt am Main. A studiat la Universitatea Bauhaus de la Weimar și la Cracovia, iar în prezent este curator de expoziții și publicist, abordând teme precum arhitectură, fotografie și artă.

Sus