Dora suferă de o afecțiune psihică (nu se menționează un disgnostic anume, dar pare să fie o formă de autism) care presupune o așteptare de viață redusă. Cu toate astea, ea a atins vârsta la care se trezesc instinctele sexuale. Și mama ei este profund nemulțumită de efectul medicamentelor, care par a-i fi transformat fiica într-o legumă. Ea ar prefera-o pe Dora cea dinainte, care, chiar dacă avea reacții adeseori excesive, era mult mai vie. De aceea, mama Dorei dorește să i se sisteze medicația și reușește să convingă un medic să-și asume această decizie.
Angajată să ajute un vânzător de legume, Dora cunoaște un client mai special: pe Domnul Subțire. Acestuia îi place Dora și își atrage ostilitatea Șefului Dorei, care-și trădează astfel el însuși o anumită formă de ...simpatie față de Dora. Totuși, el nu reușește să împiedice o primă întâlnire între fată și loserul de comis voiajor care este, în fond, Domnul Subțire. Întâlnirea – concretizată sexual – îi face atât pe Dora, cât și pe DS, să-și dorească și să și aibă noi întâlniri de acest fel.
La un moment dat, Mama află. Și-i spune și Doctorului, care-i va ține Dorei o lecție de educație sexuală în care-și trădează, discret, și propriile sale perversiuni. Între timp, în ciuda tuturor predicțiilor, între fata bolnavă și domnul ratat par să se înfiripe sentimente. Nu ar fi exclusă chiar legalizarea lor, dacă... Dacă acesta nu s-ar teme că reacția părinților Dorei, dorința lor de a-l cunoaște, nu constituie de fapt o capcană pentru ca el să fie arestat. Căci Dora nu are încă 16 ani și este și bolnavă psihic, ceea ce l-ar face pasibil de o pedeapsă cu închisoarea.
Cinic și poetic în egală măsură, finalul nu face decât să confirme că lumea de azi își ascunde cu multă abilitate propriile nevroze sub masca unei onorabilități care o pune la adăpost de urmări, în timp ce grija, mai mult sau mai puțin ipocrită, a societății față de oamenii cu probleme nu face decât să împiedice o posbilă împlinire a unei relații între două rebuturi ale societății.