Subintitulată „comedie de bulevard”, piesa surprinde, cu un umor brutal, procesul transformării unei relații de vecinătate binevoitoare într-un război nemilos.
Chimistul Sigi – genul savant distrat – și dinamica lui soție Sonni, proprietara unui boutique, își îndeplinesc visul de a-și cumpăra o proprietate departe de larma metropolei. Iar faptul că noua lor casă se află lângă aceea a lui Friedo, fratele lui Sigi, și a familiei acestuia, ar trebui să fie un avantaj, să fie garanția unei bune vecinătăți, sau măcar a uneia utile. Prin urmare, vor avea loc, încă de la început, vizite de împrietenire – nu atât între frați, cât între soțiile acestora. Doar că prăpastia culturală și de mentalitate e mult prea mare. Friedo e meșteșugar iar Frieda, consoarta lui, e casnică și mamă a cinci copii. S-ar zice că faptul că Frieda tocmai a-nceput să frecventeze, la universitatea populară, un curs despre istoria celui de-al treilea Reich ar fi de natură să-i lărgească orizontul cultural și astfel să înlesnească o eventualăî comunicare cu cuplul de intelectuali sofisticați de la oraș, în special cu Sonni. Dar, atunci când Sigi vorbește doar despre chimia lui, Friedo, despre prize și instalații sanitare iar Frieda, indiferent de context, vine cu întâmplări din perioada nazistă, e clar că ceva nu se leagă.
Iar când cuplul local îi sufocă pe orășeni cu bunăvoința lor, tensiunile încep să se manifeste tot mai vădit și apoi să escaledeze. Neînțelegând nimic din gusturile noilor vecini, din minimalismul cu care aceștia își amenajează casa, Frieda și Friedo vor începe să la care în casă piese de mobilier din magazia lor de vechituri, să le decoreze casa cu mileuri și bibelouri și postere care o oripilează pe Sonni. Un timp, ei încearcă să menajeze (in)sensibilitatea lui Friedo & Frieda, dar la un moment dat nu mai rezistă. Pur și simplu explodează. Iar conflictul e inevitabil. Și se transformă-n război. Un război total, cum ar spune cineva care tocmai învață istoria celui de-al treilea Reich.