5. | |
PAULA | Vanessa m-a minţit. Am văzut-o după ore – cu Luca. Nu-mi place să fiu minţită. Nimănui nu-i place să fie minţit. Odată, aveam nouă ani, eram singuri acasă – fratele meu şi cu mine. Părinţii noştri erau la operă – Wagner, Inelul. Fratele meu trebuia să aibă grijă de mine. Numai că atunci a venit Celia, prietena lui şi când au crezut că dorm, au plecat pur şi simplu la film. Şi doar promisese că rămâne acasă. Singură acasă – ăsta era lucrul cel mai rău, fiindcă mi-eră frică întotdeauna că or să iasă monştri din closet. El ştia asta, dar totuşi s-a dus. M-a minţit pur şi simplu şi s-a dus. Înainte nu m-a minţit niciodată. Dar de când cu Celia, chestia asta s-a schimbat. |
6. | |
Începe pauza. Hol: Gabriela spală pe jos. Cântă. |
|
PAULA | (Se duce la toaletă. Scoate o pungă nouă cu animăluţe de colecţie din geantă, ia cutia din ascunzătoare, rupe punguţa şi extrage o maimuţică.) Rahat! (Deschide cutia şi ia din ea două maimuţici identice; le aşează una lângă alta pe cutie, le contemplă şi începe să-şi mănânce sandviciul.) |
PAULA | (Maimuţică 1) – Ăsta seamănă cu mine! (Maimuţică 2) – Ba nu, seamănă cu mine! (Maimuţică 3) – Voi cine sunteţi? (Maimuţică 1) – Eu sunt Luca Unu şi ăsta e Luca Doi. (Maimuţică 2) – Şi tu eşti Luca Trei. (Maimuţică 1) – Şi suntem la fel de bătuţi în cap. Nu-i aşa că-i frumos? (Maimuţică 2) – Da, e frumos. (Maimuţică 3) – Ce frumos. |
Vine Vanessa. Când intră, Paula se închide într-una dintre cabine. | |
VANESSA | Paula? |
PAULA | - - |
VANESSA | Eu sunt. |
PAULA | - - |
VANESSA | Eşti okay? |
PAULA | Cară-te! |
VANESSA | E ceva interesant acolo? |
PAULA | Ce? |
VANESSA | Păsări flamingo care bat step gen? |
PAULA | Nu. |
VANESSA | Atunci ce? Cinematograf de closet? |
PAULA | Nu. |
VANESSA | Îmi pare rău. Trebuia să-ţi spun. |
PAULA | - - |
VANESSA | N-am îndrăznit. |
PAULA | - - |
VANESSA | (intră într-o cabină şi face pipi.) Sunt şi la tine texte d-alea tâmpite? |
PAULA | Ce? |
VANESSA | Ei, texte d-alea cretine. „Bărbaţii sunt ca schilozii: puterea lor e în cârjă.” |
PAULA | Adică de ce e puterea lor acolo? |
VANESSA | Fată, Paula, e o cioacă. Uite încă una: „Bărbaţii sunt ca discurile. Totul se învârteşte-n jurul găurii.” |
PAULA | Aha. |
VANESSA | Şi la tine? |
PAULA | Eu nu sunt bărbat. |
VANESSA | Vreau să zic, sunt şi la tine texte din astea? |
PAULA | Nu. Ba da. „Păsările din colivie visează la libertatea, păsările sălbatice zboară.” |
VANESSA | Altceva nimic? |
PAULA | Ei da, ştii, penisuri. |
VANESSA | Peniși. Ce vrea să-nsemne asta? Pluralul de la penis? |
PAULA | - - |
VANESSA | Sculate sau blegi? |
PAULA | Ce? În erecţie sau nu? |
PAULA | Nu ştiu. |
VANESSA | Cum adică nu ştii? |
PAULA | Ia să văd. (se uită pe deasupra peretelui despărţitor.) |
VANESSA | Mamă, e plin. Nu cumva te închizi acolo ca să te uiţi la puli sculate? |
PAULA | Nici măcar nu le-am observat. |
VANESSA | Cum adică, nu le-ai observat? |
PAULA | Nu m-am uitat la ele. |
VANESSA | Dar nu prea ai cum să nu le vezi, că-s peste tot. |
PAULA | Nu poţi să vorbeşti şi tu despre altceva? |
VANESSA | Eu? Tu eşti aia care te încui acolo între toate pulile alea. |
PAULA | Pleacă de acolo! |
VANESSA | De ce? |
PAULA | Fiindcă mai îmi vine. |
VANESSA | Şezi acolo de zece minute şi tot îţi mai vine? |
PAULA | Pleacă! |
VANESSA | De când nu mai am voie să mă uit la tine când te pişi? |
PAULA | De acum. Pleacă! |
VANESSA | Şi dacă nu mă car? Atunci nu te mai pişi? |
PAULA | Ba da, pe tine. Tai-o! |
VANESSA | Vaca dracului! (pleacă) |
GABRIELA | (se duce la toaletă; vrea să pună suluri noi de hârtie şi încearcă să deschidă uşa de la cabina Paulei) Alo? Este acolo hârtia? |
PAULA | Da. |
GABRIELA | Bun. Nu folosește des toaleta aici. De aia multe ori nu aduc aici hârtie. Pare rău, trebuie economie timp. |
PAULA | - - |
GABRIELA | Vrei avem mai mult hârtia? |
PAULA | Nu, mulţumesc. |
GABRIELA | Bun. Înainte la asta, în alta şcoala, sunteam patru la patru etaje, aici doar două. Dar munca în timp acelaș. |
PAULA | - - |
GABRIELA | De aia io toaletă aici mai săream. Dar nu zici la nimeni. |
PAULA | Nu. |
GABRIELA | Tu mai aveai nevoie mult? |
PAULA | Ce? |
GABRIELA | Fincă trebuie curăţam. |
PAULA | Nu, nu. Am terminat. (iese din toaletă) |
GABRIELA | Tu nu trage apă? |
PAULA | Nu, eu... e curat. |
GABRIELA | Tu plânge? |
PAULA | Guturai. |
GABRIELA | Tu fumează? |
PAULA | Nu. |
GABRIELA | (face curăţenie) Bine. Fumat este tâmpenia. Cu fumat e ca cu alcool. Când fumam, tu nu singur, tu aveam ţigara. Dar ţigara se făceam fum şi atunci trebuiam ţigara nou şi ţigara nou iar se făceam fum. Totul se făceam fum, nimic nu rămâneam. Numai singurătate la fel. Când tu uitam în fum, poţi vedem singurătatea. Şi după ceaţa la singurătatea este om. |
PAULA | Eu nu sunt singură. |
Pauza ia sfârşit. | |
GABRIELA | Eu da. Câteodat. Eu aveam dor la soţ. La dragoste. Dragoste face frumos la viaţa. Dragoste face vesel la om. Face ca să eşti alt om. |
PAULA | Ba nu, te face tehui de cap. |
GABRIELA | Aşa este. Face tehui de cap vesel alt om. Tu încă nu îndrăgostit? |
PAULA | Pot să mă lipsesc. |
GABRIELA | Asta bine. Te lipseşte este bine. Mereu. |
Esther Rölz (n. 1973) a fost mai întâi actriță, și-ncă la o vârstă fragedă: copil fiind, a interpretat mai multe roluri principale în câteva producții de televiziune. După bac, a făcut o pregătire de editor de film, apoi a studiat actoria la Mozarteum, la Salzburger Schauspiel. După absolvire, s-a angajat mai întâi la Nationaltheater Weimar, apoi la teatrul din Wuppertal. Din 2005 lucrează ca actriță și autoare independentă. Primele ei piese i-au adus deja fiecare câte un premiu. La fel și cea mai recentă, 4YOUREYESONLY, distinsă cu premiul olandez-german pentru teatru de copii și tineret Kass & Kappes.