GRRR (energic) | Tu cine mai eşti? |
FANTI (visătoare) | Eu? |
GRRR | Da. Tu. Sau mai vezi pe careva pe aici? |
FANTI | Sigur. Te văd pe tine. |
GRRR | Dar eu nu vorbesc singur. |
FANTI | S-ar putea întâmpla. |
GRRR | Sau te pomeneşti că nu ştii cine eşti? |
Fanti îşi priveşte corpul de sus în jos. | |
FANTI (se gândeşte) | Aş putea ... aş putea să fiu un elefant zburător. Îmi iau elan, îmi desfac urechile ca pe nişte pânze de corabie şi mi-am şi luat zborul peste mare. |
GRRR (neîncrezător) | Elefant zburător. Cu nişte picioare ca alea. Eşti o găină! Asta eşti! |
FANTI | Sau... o girafă de mare. Când sunt în apă, am nevoie de aer. Şi atunci îmi întind gâtul meu cel lung, îl întind din ce în ce mai mult. Şi atunci capul meu stă la suprafaţă. Aşa ceva chiar că aş putea să fiu. |
GRRR (triumfător) | Sâc că nu ştii! Sâc că nu ştii! |
ACEEA (au lăsat-o nervii) | Poate fi ce vrea, pe dată. Şi acum, haide, taci o dată. |
Grrr şi Fanti se uită în jur, speriaţi. Ei nu ştiu de unde s-a auzit vocea. | |
ACEEA | Dacă nu greşesc un pic, este un şoripisic. Un găinotaur, cu pene de aur şi dinţii de plastic: Fanti, animalul fantastic. |
FANTI (cu frică) | Cine vorbeşte acolo? |
GRRR | Cred că am visat. Nu e nimeni pe aici. |
FANTI (cu uşurare) | Nuu. Sigur că nu. Precis. Nu-i nimeni aici. Dar tu cine eşti? |
GRRR îşi ia o atitudine înspăimântătoare de monstru. Fanti se sperie. | |
GRRR | Eu sunt Grrr, monstrul cel mai înspăimântător din lume. Închpuie-ţi tot ce poţi tu mai îngrozitor – eu sunt acela. |
GRRR | Io-ţi sting lumina când eşti în budă fiindcă sunt fiara cea mai crudă tiptil vin, noaptea, la patul tău şi urlu tare, te sperii rău (urlă) Grrr! Grrr! Grrr! |
FANTI | Io-s găinuşă sau maimuţică sau elefant sau doar o pisică eu sunt orice, chiar crocodil sau, dacă vreau, pterodactil (vesel) Eu sunt Fanti! |
GRRR | Eu mă ascund la tine-n cămară, şi apoi, când intri să-ţi iei o pară, îţi sar în faţă, nebănuit şi urlu teribil, urlu cumplit (urlă) Grrr! Grrr! Grrr! |
FANTI | Ştiu să fac multe lucruri frumoase şi am o voce ca de mătase şi vreau să fac, vai, numai bine, dacă te porţi frumos cu mine (veselă) Eu sunt Fanti! |
GRRR şi FANTI | Noi suntem ca şi negrul şi albul micul şi marele, grasul şi slabul, da, suntem buni, suntem cei mai mari suntem cei mai liberi şi cei mai tari. |
[...] | |
Oftând şi gemând, Aceea coboară din rama ei. Fanti se sperie. Grrr îşi îndreaptă arma sa imaginară spre Aceea. Şi lui i se pare suspectă toată povestea. Aceea arată spre Mâzgăleală. |
|
ACEEA | Nu-s decât linii - cinci dungi şi-o-nfloritură. Aşa ceva se numeşte Mâzgălitură. |
Grrr e acru şi-şi ia poza lui de monstru. Aceea rămâne indiferentă. | |
ACEEA | Dacă-i pui braţe şi picioare, ar putea fi chiar un om mare. Dar copilaşul care l-a pictat, e prea mic ca să fie artist adevărat. |
FANTI (uimită) | Cum vorbeşti? |
ACEEA | În rime, ştiu că-i complicat, dar ăsta-i stilul aristocrat. |
GRRR | Pictat? De copii? Eu nu sunt pictat! |
FANTI | Nici eu. |
Aceea o împunge pe Fanti cu degetul în burtă. | |
FANTI | Au. |
ACEEA | Eşti din hârtie. Şi creion colorat. Acum înţelegi că e adevărat? |
Aceea îşi trece mâna peste faţa lui Grrr. Fanti şi Grrr se privesc fără să înţeleagă nimic. |
|
ACEEA | Suntem la grădiniţă, ştiţi? Numai că sunteţi nereuşiţi. Copiii au văzut cât de prost aţi ieşit şi tocmai de aceea v-au şi mototilit. Ce vreţi, nu le-a plăcut de voi, aşa că v-au aruncat la gunoi. |
GRRR | Eu sunt monstrul cel mai înspăimântător de pe faţa pământului! |
FANTI | Şi eu sunt ceva înspăimântător. Ceva înspăimântător de frumos. |
ACEEA | (de sus, către Fanti) |
Ceva frumos, ziceai? Tu n-ai urechi, nici coadă n-ai. (Către Grrr) Iar tu, tu n-ai colţi uriaşi. Tu – monstru înspăimântător? Mă laşi!? | |
GRRR | Cu toate astea, sunt aici! |
ACEEA | Femeia de serviciu v-a uitat. Azi n-a avut timp pentru făcut curat. Dar mâine, mâine s-a terminat cu voi. O să ajungeţi direct la gunoi. |
FANTI (indignată) | Şi ăsta? |
Fanti arată spre Mâzgăleală. Aceea aprobă din cap. | |
GRRR | Dar şi tu eşti pictată! |
ACEEA (încrezută) | Eu? Anna-Johanna-Katharina-Anastasia-Sissi-Diana-Aceea este-al meu nume. Sunt cea mai frumoasă prinţesă din lume. Şi sunt şi bogată. Sunt minunată. Priviţi buclele mele cochete. De aceea m-au atârnat pe perete. De ani de zile m-au pus în ramă. E o ramă specială, de damă. Şi am şi farmec, am şi umor. Aşa că, de aici, nu cobor. Şi acuma un cântec, deştepţilor! |
GRRR | Vreau şi eu pe perete! |
FANTI | Şi eu! |
ACEEA | În halul în care arătaţi, nu aveţi cum să urcaţi. |
Aceea face un semn dispreţuitor, de refuz. Grrr pune mâna pe guma supradimensionată. |
|
GRRR | Ori mă laşi pe perete, ori te şterg. Îţi şterg nasul. Şi coroana. Şi un picior. Şi atunci o să ajungi şi tu la gunoi. |
SOLO | Vreau să spun, ajung io aici, uşa de jos e deschisă, intru... De fapt, n-am făcut nimic! Aşa că intru, pur şi simplu. Odată şi-odată o să se trezeacă el. Da’ pe urmă sună telefonul aşa că mă duc şi răspund: Salut, Benny, care-i treaba?! Numai că nu e Benny. E altcineva, şi tipa întreabă: |
MIA | [în telefon] |
Unde-i tata?! | |
SOLO | Şi io zic [de asemenea în telefon] Care tată? |
MIA | Al meu! |
SOLO | Habar n-aveam că are o fată. N-a povestit niciodată de ea. |
MIA | Da’ tu cine eşti de fapt? |
SOLO | Io zic: Solo. Şi ea: |
MIA | Să ştii că mi se rupe dacă ai o prietenă sau zece sau dacă ești solo. Io vreau să ştiu cine eşti. |
SOLO | Io zic încă o dată: Solo. |
MIA | Solo?! Ce să zic, nu puteţi dacă nu vă trageţi voi nişte nume d-astea ţaca, altfel nu vă simţiţi bine. |
SOLO | Da’ nu-i inventat! Solokowski. Aşa mă cheamă. Da’ toată lumea îmi zice – |
MIA | Deci, unde e? |
SOLO | Cine? |
MIA | Tata! |
SOLO | Io trebe mai întâi să trag aer în piept. Vreau să zic, ce-aş putea io să-i zic? Că zace muci într-un colţ? Nu ştiu ce-ar zice ea la faza asta. |
MIA | E la budă sau ce? |
SOLO | [ezitant] |
De fapt ... nu. Aştept să zică ea ceva, da’ nu zice nimic. Doar respiră. Sună ca lumea, aşa de aproape-n ureche. | |
MIA | Iar s-a-mbătat? |
SOLO | Acu’ nu zic io nimic. Sau aproape nimic. Zic numa’: Da. |
MIA | Cât? |
SOLO | Ce? |
MIA | Cât a băut? |
SOLO | Habar n-am. |
MIA | Poate să vorbească? |
SOLO | Nu. |
MIA | Ştiam io. De cinşpe minute e aceeaşi muzică. Acelaşi cântec, într-una. |
SOLO | [uimit] |
Nici nu mi-am dat seama. | |
MIA | Probabil c-a apăsat pe repeat înainte s-adoarmă. |
SOLO | Se poate. Nu se poate! |
MIA | Şi acum unde-i? |
SOLO | În spate. Pe canapea. |
MIA | Atunci du-te şi scoală-l! |
SOLO | Nu se poate. |
MIA | [agitată] |
Şi emisiunea?! Mai e un pic şi intră ştirile, şi pe urmă – | |
SOLO | Mă cac pe ele de ştiri, gândesc io. Întotdeauna m-au călcat pe nervi. |
MIA | Auzi, vezi că e o listă p-acolo! |
SOLO | Ce fel de listă? |
MIA | Lipită de mixer. În partea stângă. Trebuie să fie acolo. |
SOLO | Mă duc şi mă uit. Şi văd că nu-i. |
MIA | E lista cu colegii lui. Suni şi tu la unul din ei. Să vină la studio. |
SOLO | Îi zic că nu-i nicio listă acolo. |
MIA | Probabil că a căzut. Uită-te şi tu pe jos! |
SOLO | Sigur, mă uit. Dar... tot nimic. Ea e din ce în ce mai nervoasă, o simt. |
[Pauză] | |
De fapt, pe tine cum te cheamă? | |
MIA | [acră] |
Nu contează asta acum! | |
[Se gândeşte] | |
Ascultă, trebuie să fie un cd p-acolo. | |
SOLO | Io râd şi zic: Unu?! Hai că-i tare! Maamă, ce tare-i asta! |
MIA | Lasă căcaturile! |
SOLO | Yes, Sir! |
MIA | Trebuie neapărat să-l găseşti! Într-un plic roşu. Ăla-i pentru cazuri naşpa. Când nu-ţi vine omul de schimb. Fiindcă-i polei sau aşa. Sau când se-mbolnăveşte. |
SOLO | Ca acum, de exemplu. |
MIA | Pe cd-u’ ăla e o emisiune completă. Muzică, moderator... tot tacâmu’! Bagi şi tu cd-u’ ăla şi gata. |
SOLO | Şi toată lume crede că e pe bune, că aici chiar şade unu’ care vorbeşte şi-aşa? Foarte tare. |
MIA | CD-ul ăla e în birou. Sertarul din stânga sus. |
SOLO | Mă uit, da’ nici aici nu-i nimic. Doar nişte bileţele. Pixuri. Sticle goale. Îi zic că nu-i. |
MIA | Nu se poate! |
SOLO | Ba se poate. Şi ea: Nuu! |
SOLO | Şi io: Ba da! O mai ţinem aşa o vreme, şi pe urmă ea nu mai zice nimic. Şi io mă gândesc: Poate c-a închis, numa’ că atunci aş auzi tonul. Aşa că zic: Hei?! |
MIA | Ce? |
SOLO | Nimic. Nici io nu ştiu ce să zic. Mă gândesc: Ce-ar fi să închid pur şi simplu telefonul şi să mă topesc. Am şi-aşa destule probleme. Vreau să zic, ale mele. Da’ tocmai atunci începe să bocească. |
MIA | [plânge] |
[...] | |
MIA | Ai fix vocea lu’ taică-miu. Total. |
SOLO | Normal. Am văzut cum face. Şi după aia am încercat şi io. Acasă. |
MIA | Ia mai fă ca el. |
SOLO | [se jenează] |
E de căcat. | |
MIA | Laşule. |
Solo ezită un moment, pe urmă-şi dă drumul. | |
SOLO | [îl imită pe moderator] |
Majoritatea fetelor sunt îndrăgostite de câte un star pop. Asta rezultă dintr-un studiu statistic. Pe locul doi vin actorii, apoi urmează sportivii şi... ei da, n-o să vă vină să credeţi, dar uite că se poate: profesorii. Aşa că acum vin şi eu şi întreb: Pe ce loc sunt moderatorii de radio? La ăştia nu se gândeşte nimeni. Şi dacă aţi şti cât suntem de dulci. |
Născut în 1957, Erhard Schmied a studiat psihologia. Scrie piese de teatru pentru copii și adolescenți, scenarii, piese radiofonice. Este autorul unui scenariu tv după un roman al lui Günter Grass, dar și al unui serial radiofonic considerat legendar în Germania, Papa, Charly a spus... A fost distins cu o serie de premii, dintre care amintim Würzburger Literaturpreis, nominalizarea la Premiul german pentru teatru pentru copii (pentru piesa Vier aus Papier / Suntem patru, facem teatru), Premiul Juriului și Premiul Publicului la Săptămâna teatrului pentru copii și tineret din Marburg.