Recomandările de la Nürnberg
Alegerea limbilor străine şi succesiunea învăţării acestora

Care limbă străină se învaţă într-o ţară depinde de mulţi factori. Situaţia politică, economică, culturală şi socială a unei ţări şi relaţiile ei internaţionale precum şi implicarea ei în legături regionale şi globale influenţează în mod semnificativ oferta de limbi străine, dar şi ordinea în care se vor învăţa aceste limbi străine. Astfel, prima limbă străină se impune de obicei limba cea mai relevantă după “principiul utilităţii” – în prezent limba engleză ca limbă universală.

Dacă ţinta noastră este cunoaşterea a cel puţin două limbi străine moderne, aşa cum se înţelege în Europa sub numele de multilingvism european, prima limbă străină trebuie tratată mai accentuat ca până acum sub aspectul rolului ei în învăţarea următoarelor limbi străine. Aceasta e valabil cu precădere la întâlnirea cu prima limbă străină în învăţământul elementar, preşcolar sau primar, pentru că ea trebuie să deschidă poarta spre următoarele limbi străine [1].

Părintii susţin, în majoritatea lor, limba engleză ca limbă de început din convingerea că aceasta este mai uşor de învăţat şi asigurş copiilor lor bune premise pentru cariera lor viitoare şcolară şi profesională. Ei nu se gândesc nici că nevoile de mişcare se dezvoltă de cele mai multe ori regional, unde se folosesc cu totul alte limbi decât engleza, nici că engleza ca primă limbă se poate răsfrânge într-un mod nepotrivit asupra motivaţiei pentru învăţarea următoarelor limbi străine.

Dacă se negociază şi perseverează cu o altă limbă străină decât engleza la începutul învăţării limbilor străine, se poate construi o atitudine pozitivă faţă de limba straină respectivă şi faţă de cultura poporului pe care o reprezintă. Cu engleza se poate începe mai târziu, dupa circa trei până la patru ani, cu o intensitate ceva mai mare, astfel încât nivelul de competenţă căutat în engleză să nu fie afectat [2].

Din punctul de vedere al politicilor lingvistice, conceptul multilingvismului regional [3] permite o contribuţie importantă pentru un punct de vedere diferenţiat asupra alegerii şi succesiunii limbii. În centrul atenţiei stau nevoile individuale de comunicare şi învăţare ale copilului, aceasta şi în perspectiva viitoarelor ambiţii personale şi profesionale ale acestuia. Din aceasta perspectivă apare necesitatea unei mai mari diversităţi şi flexibilităţi în formarea ofertelor de învăţare timpurie a limbilor şi ordinea învăţării acestora, pentru a le dezvolta copiilor profile multilingvistice relevante pe plan regional.
 

Recomandări:

  • Ofertele de învăţare a limbilor străine să fie asa de variate, încât copiii să poată alege dintre mai multe limbi;
  • Ordinea limbilor să fie menţinută flexibilă în contextual multilingvismului individual şi regional;
  • Prima limbă străină învăţată sa fie susţinută printr-o stimulare continuă;
  • Printr-o muncă deschisă mai intensă, toţi cei interesaţi să fie mai bine informaţi, în special părinţii, asupra efectelor succesiunii învăţării fiecarei limbi străine;
  • Dacă engleza este prima limbă străină, trebuie să se preia o responsabilitate deosebită pentru învăţarea în continuare a limbilor străine şi să se asigure o nivelare a drumului pentru învăţarea următoarelor limbi.


Bibliografie
[1] Vezi Legutke (2006)
[2] Unele studii atestă chiar faptul, că elevii pot profita de această succesiune lingvistică „inversă“ în cadrul procesului de învățare, atât în ceea ce privește prima limbă străină, cât și engleza ca cea de-a doua limbă străină învățată. (Vezi Orešič 2002)
[3] Vezi Gehrmann (2007, 2009)

Mai multe informații