Recomandările de la Nürnberg
Părinţii

Chiar dacă ocazional mai apar temeri la parinţi şi la cadre didactice că prin învăţarea timpurie a limbilor străine copiii ar putea fi suprasolicitati, astăzi majoritatea părinţilor văd în învăţarea timpurie a limbilor străine o şansă pentru copiii lor. Ei sunt în mare masura informaţi că începerea timpurie oferă copilului avantaje clare dovedite pentru învăţarea suplimentară, mai rapid şi cu efort mai mic, a uneia sau mai multor limbi străine

În efortul de a avea succes în învăţarea timpurie a limbilor străine, părinţii sunt un partener de neînlocuit pentru educatoare şi cadre didactice. Ei pot susţine procesul de învăţare a copiilor lor şi pot crea premise importante pentru continuarea cu succes a acestuia. Dacă ei se exteriorizează îndeosebi faţă de copil, manifestând o atitudine pozitivă faţă de învăţarea timpurie a limbilor străine şi susţin efortul copilului, acesta va învăţa cu plăcere şi motivat.

Conţinuturile, lauda şi încurajarea şi în afara şcolii sunt factori importanti pentru interesul copilului faţă de o limbă străină. Din acest motiv, grădiniţele şi unităţile şcolare ar trebui să implice părinţii în planificările lor şi să salute sprijinul acestora. Cu cât sunt mai atractive locurile de învăţare, grădiniţă, şcoală, casă parintească, cu atât va fi mai folositor aceasta pentru copil.
   

Recomandări:

Părinţii ar trebui:

  • să fie informaţi corect privind obiectivele şi conţinuturile învăţării timpurii a limbilor străine şi asupra premiselor, conditiilor psihologice de învăţare. Ei trebuie să fie informaţi regulat privind evoluţiile şi progresele copilului lor. Numai aşa ei vor putea pricepe corespunzător procesul de învăţământ, îl vor putea insoţi şi sprijini.
  • să-si exprime clar interesul pentru învăţarea timpurie a limbilor străine de către copilul lor prin întrebări, încurajări, lăudarea succeselor şi discuţii. Stimularea prezentării sau exteriorizării celor învăţate trebuie să semnifice interes autentic şi în niciun caz să aibă o funcţie de control.
  • să nu caute să-şi influenteze copiii prin corecturi în procesul de învăţare. Corectarea greşelilor trebuie lăsată în sarcina educatoarelor şi cadrelor didactice, care fac corectarea numai foarte precis şi cu discreţie, pentru a nu perturba copilul şi a nu întrerupe cursul vorbirii.
  • să ia aminte după posibilităţi la ofertele şi propunerile de cooperare (serile părinţilor, evenimente de informare, serbări şcolare etc) şi să caute şi ei colaborarea cu cadrele didactice, ambele părţi trebuind să respecte sarcinile şi competenţele specifice.