Recomandările de la Nürnberg
Oferta de învăţare a unei limbi – centrată pe copil

Oferta de limbi străine croită pe învăţarea timpurie trebuie să se adreseze personalităţii copilului în dezvoltarea lui de ansamblu.

Ea trebuie să stimuleze competenţele emoţionale, creative, sociale, cognitive şi lingvistice în egală măsură pentru comunicare în limbă străină.

Pentru a reuşi aceasta, fiecare copil în parte trebuie sprijinit corespunzător dezvoltării sale personale.

Deja de la naştere un om este orientat spre limbaj. Sugarii reacţionează intuitiv la melodicitatea limbii pe care o aude. Primele imitaţii de sunete legate sunt deja acte de comunicare.

Cam din al doilea an de viaţă însuşirea limbii este conştientă. Vorbirea şi gândirea sunt asociate. Copilul îşi însuşeşte - în joacă, dar în permanentă interacţiune socială - o imagine a lumii şi îşi însuşeşte modelul de ordonare a limbii.

Continuarea dezvoltării lingvistice, cognitive şi emoţionale a copilului depinde de situaţia lui socială şi culturală pentru a fi recunoscut ca individ şi tratat corespunzator nevoilor, înclinaţiilor şi capacităţilor sale.

Recomandări:

Corespunzător nivelului de dezvoltare în care se gaseste copilul, se pot face urmatoarele recomandări pentru procesul de învăţare a limbilor străine:
  • Prin naivitatea şi spontaneitatea lor, copiii sunt deosebit de încântaţi şi deschişi faţă de activităţile cu jocuri. Curiozitatea copilărească, în mod normal ridicată, indemnul la explorare, dorinţa de învăţare şi capacitatea de recepţie a copiilor trebuie să fie folosită la învăţământul practic, manual şi prin experimentare.
  • Copiii se orientează în timp şi spaţiu pe realitatea înconjurătoare. Într-un mediu înconjurător nedefinit ei au nevoie de impulsuri stimulative.
  • Pentru a înţelege, copiii au nevoie de ilustrări concrete. Fapte abstracte pot să înţeleagă doar de la o anumita vârstă. Prin urmare, ocaziile şi procedeele de învăţare orientate pe acţiune şi situaţii concrete sunt hotărâtoare pentru succesul învăţării şi pentru a spori placerea de a învăţa.
  • Copiii se pot concentra pentru o scurtă perioadă de timp; capacitatea de memorare de obicei bună a copiilor trebuie exersată sub formă de joacă şi dezvoltată în continuare.
  • Atitudinea de obicei deschisă a copiilor invită la o activitate cu teme interculturale.
Succesele în învăţarea timpurie a limbilor străine apar în dinamica lor diferenţiate individual, decurg însă în principiu după anumite tipare. Încă nu există date uniforme privind secvenţele precise ale fazelor sau etapelor de învăţare timpurie a unei limbi. Modelul Piaget bazat pe multe cercetari empirice este şi astăzi supus întrebărilor şi criticilor, la fel ca şi alte modele [1].

Astăzi este stabilit că oamenii pot învăţa oricând una sau mai multe limbi. Rezultatele cercetărilor privind însuşirea limbilor străine şi cercetările asupra funcţiilor creierului au indicat că însuşirea unei limbi străine trebuie să se promoveze de timpuriu. Se poate dovedi că până la vârsta de şase ani se poate dobândi fără accent o a doua limbă străină. Până la pubertate, sintaxa şi morfologia se pot dobândi mai uşor decât mai târziu [2].“ Pe de altă parte succesul la învăţătură al copiilor este influenţat de mulţi alţi factori. Dintre aceştia enumerăm calitatea cadrelor didactice şi a materialului didactic folosit sau durata şi intensitatea contactului cu limba străină.

Recomandări:
  • Procesul de învăţare timpurie a unei limbi străine trebuie privit într-o legătură strânsă cu dezvoltarea limbajului în limba maternă.
  • În timpul procesului de învăţare a limbii, copilul trebuie sa aibă suficiente ocazii de verificare a noilor cunoştinţe într-o interacţiune socială, ca de exemplu cadre didactice sau colegi.
  • Întelegerea faptului evident că procesul de însuşire a limbii se realizează în etape necesită o schimbare a gândirii referitor la greşelile care se fac în vorbirea limbii: greşelile sunt paşi în dezvoltare pe drumul însuşirii limbii şi trebuie tratate cu răbdare şi prudenţă ca un aspect legitim al procesului de învăţare.
  • Educatoarea şi/sau cadrul didactic trebuie să înţeleagă greşelile ca o declarare a stadiului procesului de însuşire a limbii şi să şi le facă utile pentru sprijinirea copilului în continuare.
În perioada de gradiniţă şi începutul şcolii, copiii nu sunt încă stabili emoţional. Ei învaţă pentru prima dată să existe într-o ambianţă care este în afara mediului familiar cunoscut. Ei leagă primele prietenii, întâlnesc persoane noi, au diferite experienţe personale. Această situaţie încă străină, coroborată cu noile sunete ale limbii străine, necesită o abordare sensibilă, care ia în considerare îndeosebi aspectul emoţional al dezvoltării copilului.

Copiii au nu numai aptitudini specifice ci şi nevoi foarte precise care ar trebui integrate în învăţarea timpurie a limbilor străine pentru ca elevul mic să se simtă bine şi procesul de învăţământ să fie unul de succes. Un copil are nevoie:
  • să se simtă protejat în mediul de învăţare;
  • să primeasca şi să poată arăta el însuşi afecţiune;
  • să exprime sentimentele, să se bucure şi să facă altora bucurii;
  • să se înţeleagă cu ceilalţi, să comunice;
  • să se joace, să fie activ, să se mişte şi să poata zburda;
  • să se exprime oral;
  • să aibă experienţe reusite şi să fie lăudat;
  • să afle, să traiască, să înveţe, să descopere noutăţi, să cerceteze activ;
  • să imite noile experienţe în joacă, să joace roluri şi astfel să prelucreze emoţional conţinuturile.
Recomandări:

La stabilirea şi în aplicarea obiectivelor, conţinuturilor şi metodelor specifice învăţământului timpuriu al limbilor străine, o educatoare sau un cadru didactic trebuie sa aibă mereu în vedere nevoile copilului.
Copiii vor fi familiarizaţi deja din şcoala primară cu drepturile lor conform Convenţiei ONU privind drepturile copilului. Pentru copiii care dezvoltă o conştientizare a propriilor drepturi, se deschid largi posibilităţi în contextul lor imediat. Dreptul fundamental la educarea limbajului este aici punctul de plecare pentru multe alte drepturi. Cine ştie să citească şi să scrie şi mai ales în una sau mai multe limbi străine, va învăţa să comunice mai complex şi va construi mai uşor competenţe sociale.

Dreptul la educaţie, la învăţarea unei limbi străine implică prin urmare posibilitatea de a pătrunde în culturi străine, de a înţelege mai uşor pe străini, de a dezvolta curiozitatea şi toleranţa, posibilitatea de a merge pe drumuri care fără cunoştinţe de limbă ar ramâne închise şi astfel să-şi poată dezvolta liber propria personalitate. 

Copiii mici nu sunt timizi faţă de factorul necunoscut şi se apropie fără prejudecăţi de sunetele străine. Dar ei nu pot sa intervină direct asupra modului cum le va fi predată limba straină.

Învăţarea timpurie a unei limbi străine trebuie să ofere tuturor copiilor următoarele drepturi din domeniul lingvistic:
  • dreptul la educaţia lingvistică, cât mai de timpuriu şi cât mai cuprinzătoare posibil (oferă egalitate de şanse). Aceasta cuprinde atât dezvoltarea limbii materne, respectiv competenţa de comunicare, cât şi extinderea cunoştinţelor lingvistice ale copilului prin învăţarea timpurie a limbilor străine
  • dreptul la conţinuturi de învăţare interculturale, la posibilitatea comunicării interculturale
  • dreptul la dezvoltarea maximă a tuturor capacităţilor copilului prin oferta de învăţare a unei limbi străine. Aceasta cuprinde învăţarea cu toate simţurile pentru asimilarea cunoştinţelor
  • dreptul individual la negociere şi participarea la luarea deciziilor în cadrul ofertelor de învăţare a limbilor
  • dreptul de a face greşeli fără a fi pedepsit
  • dreptul de a fi acceptat şi tratat egal, fără a lua în considerare limba, religia sau cultura de origine.
Recomandări:

Oferta de învăţare timpurie a unor limbi străine trebuie să cuprindă pe cât posibil multe ocazii practice, să-i permită copilului să traiască anumite drepturi corespunzătoare vârstei întărindu-le prin aceasta personalitatea. Aceasta se referă la ascultarea copiilor, la invitaţia să articuleze, să pună întrebări şi la corectarea greşelilor cu sensibilitate şi grijă.


Bibliografie
[1] Vezi Modelul lui Jean Piaget, Bleyhl (2000), Tracy (2007)
[2] Vezi Apeltauer Hoppenstedt (anul aproximat al apariției 2010)