Expoziție de fotografie de Juliane Eirich, Curator: Cristina Moraru
Vernisaj: 8.02.2022, 18:00
Expoziția
Mega Images demarează un proces colaborativ, ce va fi aprofundat în viitor, între Juliane Eirich și Lavinia Braniște autoarea romanelor „Interior zero” și „Sonia ridică mâna”. Fotografiile realizate de Juliane Eirich își găsesc complementaritatea în scrierea confesivă a Laviniei, inițiativa colaborativă constituindu-se ca gest al auto-reflexivității ce urmărește posibile intersecționalități cognitiv-emoționale cu referire la locuirea în același spațiu.
Titlul expoziției
Mega Images, constituit nu atât ca atribut ce ar descrie fotografiile expuse, ci mai curând ca o reflexie confesivă asupra momentului deconspirării unor false aparențe, instituie o referință ce trimite către lanțul de supermarket-uri Mega Image. Locuind în Iași pentru trei săptămâni, Juliane Eirich descoperă cu surprindere faptul că Mega Image este de fapt un supermarket și nu un atelier de fotografie, un print shop sau un studio destinat prelucrării imaginilor. În ciuda discursului său direcționat împotriva globalizării pieței de mărfuri, vizitarea supermarketul Mega Image devine parte din rutina zilnică a artistei, reiterând cuvintele autoarei Laviniei Braniște: I thank god that Mega Image exists in my life!
Juliane Eirich investighează modalități ale locuirii unui spațiu, trasând relaționări conceptuale între natură − ca semnificant al unei constituiri cosmice ce rezidă în fiecare experiență trăită − și mediul urban, ca interstițiu dinamic al unei cauzalități inelare ce perpetuează credințe și tipologii comportamentale standardizate. Fotografiind umbra mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi proiectată asupra unei clădiri cu locuințe, Juliane Eirich surprinde esența constituției identitare locale asupra căreia guvernează ‘umbra’ religiozității. Într-o cheie de lectură derrideană, locuirea în umbra mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi trimite către spectralitatea credinței ortodoxe constituită ca ceea ce nu este niciodată prezent în sine, dar poate fi resimțit la nivelul absenței sale. Pentru Derrida spectralitatea nu este nici substanță, nici esență, nici existență, însă este ceea ce instituie politicile memoriei și patrimoniului cultural.
Fotografia umbrei mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi trimite către problematizarea absenței resimțită la nivelul ambiguității alternanțelor dintre prezență și absență. Conturul mânăstirii atât de profund înrădăcinat în mentalul colectiv, poate fi recunoscut în această fotografie, însă păstrează o anumită ambiguitate regăsită la nivelul ‘indecidabilității’ umbrei sale. Altfel spus, deși mănăstirea lipsește, ca reprezentare, din această imagine, absența sa nu se constituie ca lipsă a prezenței − identificabilă la nivelul semnificației sale −, ci ca teren al ‘indecidabilității’.
Pentru Derrida ‘indecidabilitatea’ descrie flexiuni ale relației dintre prezență și absență, dintre ceea ce este deconspirat și ceea ce rămâne ocultat, într-o manieră care reconsideră originea oricărui sistem de semnificații. În acest sens, Juliane Eirich ne provoacă să reflectăm cu privire la semnificația atribuită umbrei mânăstirii Sfinții Trei Ierarhi ca ceea ce rămâne ocultat la nivelul reprezentării vizuale în ciuda faptului că se constituie ca prezență marcantă a locuirii în orașul Iași.
De altfel, multe dintre fotografiile realizate de Juliane Eirich pentru expoziția Mega Images se constituie ca metafore ale absenței prezenței umane, ambiguitățile dintre prezență și absență trasând relaționări conceptuale între diferite tipuri de instanțieri ce problematizează viitorul umanității, ecologia sau istoria. Fotografia terenului surpat din grădina botanică a orașului Iași trimite către un posibil scenariu apocaliptic al dispariției umanității, natura acaparând întreg teritoriul urban și distrugând infrastructura citadină.
Într-o manieră similară, stadionul gol, sala de conferințe fotografiată la sfârșitul zilei de lucru, panelul din sticlă abandonat pe o stradă din Iași, scările împietrite sub o lumină difuză descriu un altfel de timp, un timp suspendat, constituit diferit de timpul accelerat al actualității, un timp sustras din logica capitalismului, un timp al reflexiei, un timp alternativ al locuirii, un timp care reduce activitatea cotidiană la minimum pentru a facilita fluxurile gândirii. În multe dintre fotografii, prezența umană rămâne doar insinuată la nivelul relaționărilor trasate între lumină și întuneric, exterior și interior. Ca simbol al locuirii, lumina aprinsă nu doar semnalează prezența umană, ci descrie tipologii comportamentele ce pot fi intuite interpretând intensitatea luminii, temperatura sau culoarea sa.
Juliane Eirich s-a născut în Munchen, Germania. După două stagii de internship în Miami și München, a studiat la Academia de Design Fotografic din München. După absolvire, s-a mutat la New York și Honolulu pentru a lucra și a-și continua propriile proiecte. A petrecut 18 luni în 2007-8 la Seoul, Coreea de Sud, cu o bursă DAAD. În iulie 2011 a fost artistă în rezidență la Studio Kura din Itoshima, Japonia. În 2014 a fost artistă în rezidență la Nordic Artists Centre din Dale, Norvegia. Din 2009 s-a stabilit în Berlin. Fotografiile ei au fost expuse în SUA, Canada, Siria, Tunisia, Italia, Elveția, Franța și Germania și au fost prezentate în numeroase publicații, printre care: revista New York Times, revista ZEIT, revista Süddeutsche Zeitung, M le Magazine du Monde, Monocle și European Photography. A lucrat pentru clienți precum Studio Olafur Eliasson, PRADA, Adidas, Daimler și BMW. Prima ei monografie ‘Itoshima’ a fost publicată de Peperoni Books, Berlin.
Expoziția a fost organizată de Borderline Art Space prin Asociația Culturală AltIași, în parteneriat cu Centrul Cultural German Iași, FaPt - Fabrica de Artă și Producție Teatrală, cu sprijinul Goethe-Institut, în cadrul unui proiect co-finanțat de AFCN și Primăria Municipiului Iași.
Înapoi
