Expoziție Gregor Schneider.Camere Moarte/Dead Rooms

Dead Rooms Speak Loud MARe©Gregor Schneider

Jo, 13.02.2020 -
Lu, 04.05.2020

MARe - Muzeul de Artă Recentă, Bulevardul Primăverii 15, București, sector 1

Joi, 13 februarie 2020, ora 19:00, la MARe/Muzeul de Artă Recentă, din Bulevardul Primăverii nr. 15, București, va avea loc vernisajul expoziției Gregor Schneider.Camere Moarte/Dead Rooms. Curatori: Gregor Schneider și Erwin Kessler.

Expoziția va fi precedată de conferința-dezbatere Camerele moarte vorbesc tare/Dead Rooms Speak Loud, de marți, 11 februarie, de la ora 18:00. Evenimentul se va desfășura în  Pavilion 32, la sediul Goethe-Institut București, din Calea Dorobanți nr. 32.
Dialogul dintre Gregor Schneider și Erwin Kessler, purtat în fața publicului, va fi moderat de Joachim Umlauf, directorul Goethe-Institut București. 
Expoziția și conferința sunt realizate în cadrul parteneriatului dintre MARe/Muzeul de Artă Recentă și Goethe-Institut București.

Au fost Jeff Wall, Martin Creed, Thomas Ruff și Marcia Hafif; urmează Gregor Schneider! Schneider, născut în 1969 (Rheydt, Germania), este al cincilea artist cu notorietate și cu recunoaștere internațională pe care MARe/Muzeul de Artă Recentă îl prezintă în premieră în România cu expoziție solo (și în persoană – excepție făcând doar Marcia Hafif, decedată în 2018), în doar un an și trei luni de la deschidere.

Gregor Schneider este un ”copil teribil” al artei contemporane. Un ”star” după toate criteriile care definesc acest concept. Lucrările lui pot fi văzute fie ca sculpturi, fie ca instalații, fie – și poate cel mai potrivit – ca fiind dincolo de toate acestea. Prima lui expoziție solo a fost realizată pe când avea doar 16 ani. A câștigat prestigiosul premiu Leul de Aur, la Veneția, în 2001 (unul dintre cele peste 20 de premii importante care i s-au acordat). Este autorul unei cărți (Mein Erster Brockhaus, 2012), 33 de cataloage de artă îi sunt dedicate exclusiv, alte 128 de cataloage, prezentând expoziții colective sau grupuri de artiști, i-au acordat spațiu. Este menționat în 83 de cărți despre arta contemporană și despre fenomenul artistic actual. A apărut în sute de articole dedicate artei (și nu numai), a fost prezent(at) și/sau menționat într-un număr impresionant de emisiuni de radio și de televiziune. Este subiect în cinci documentare. Lucrările lui pot fi văzute în 41 de galerii și de muzee publice din 9 țări pe trei continente și în trei galerii private. Cu alte cuvinte, Schneider este unul dintre artiștii ”grei” la ora actuală.

Ca orice artist important a șocat, a enervat, a entuziasmat, a produs dispute, a dizlocat la nivel conceptual și de percepție publică limitele a ceea ce obișnuim să numim ”artă”.

Începând cu 13 februarie 2020, Gregor Schneider este la MARe, în bulevardul Primăverii 15, cu expoziția Camere Moarte/Dead Rooms. Expoziția va include o instalație (fără titlu), 1 sculptură (Weisser Negativ Kern Massiv, 1999. Colecția MARe), 6 lucrări video, produse între 1996 și 2018, și 11 fotografii de format mediu (42x52 cm), realizate între 1988 și 1996. Expoziția, inedită, prima din România, este curatoriată în parteneriat de Gregor Schneider și Erwin Kessler (MARe).
 
Fără a epuiza activitatea și opera artistului din 1984 până în prezent, expoziția de la MARe este pe cât de sintetică, pe atât de revelatoare și de demonstrativă. Ea păstrează și exprimă fără compromisuri felul în care artistul a creat pe marginea ideii de spațiu interior, de spațiu locuit sau abandonat, de spațiu ca (și cu) memorie. La intersecția dintre arhitectură, design interior și instalație/performance, arta lui Schneider este în primul rând o provocare și un atac frontal la adresa angoaselor, a fricilor și chiar la adresa morții.   
 
Pe data de 11 februarie, Gregor Schneider va participa la conferința ”Camerele moarte vorbesc tare/Dead Rooms Speak Loud”. 
Merită văzut, ascultat, întrebat. În fond, Schneider este artistul care a cumpărat casa în care s-a născut și a copilărit șeful propagandei naziste, Joseph Goebbels, doar pentru a o documenta și pentru a o demola din interior (lăsându-i intacte doar zidurile exterioare!), molozul rezultat din acest proces fiind destinat să fie expus în spații muzeale și simbolice, din Polonia și din Germania. Acesta este modul în care Schneider, un artist și (de ce nu?) un filozof al spațiului interior a administrat memoria unei case, a unei țări și, în cele din urmă, a unei lumi.
 
”Camerele moarte ale lui Gregor Schneider arată precum corpurile delicte ale unor crime afective perfecte, lăsate deschise după o autopsie critică. Emoții reprimate izbucnesc din ele precum sîngele palid din viscerele minții. Prin inhibarea locuirii, ele exhibă expunerea - durerea de a fi într-un spațiu uman clinic, instrument retoric și exoschelet poetic al regretului, al ascunderii și amneziei. În Camerele moarte ale lui Gregor Schneider nu e loc de plăcere, de confort sau speranță, dar e mult loc de dubiu.” (Erwin Kessler, curator, 2020).

Înapoi