SCHNITTSTELLE / INTERFERENȚĂ

 SCHNITTSTELLE / INTERFERENȚĂ SCHNITTSTELLE / INTERFERENȚĂ

Lu, 14.09.2020 -
Sa, 19.09.2020

Goethe-Institut // Pavilion 32, Calea Dorobanți 32

Artiști:
Uli M Schueppel: Elektrokohle (Off Ways) (VHS + HD video, 91 min.), 2009
3 film stills din DeKonstruktion, 2020

Tina Bara: Lange Weile (film stop motion, 35mm, 61 min.), 2016
18 fotografii din lucrarea Lange Weile, 1983–1989

Curatoare: Patricia Morosan


Evenimente:
Expoziție: 14.-19.09.2020
Vernisaj: 14.09.2020, 19:00 Uhr
Goethe-Institut Bukarest // Pavillon 32, Calea Dorobanți 32
Artist Talk: 18.09.2020, 19:00 Uhr, Online Live-Stream pe Facebook


Memoria locurilor este parte constituentă din formarea sinelui. Cu cât memoria personală este mai stratificată și mai consistentă, cu atât peisajele interioare sunt mai întinse și revelează mai multe despre gândirea și existența unor epoci istorice întregi, care depășesc individul. Fotografia și filmul sunt mediile prin excelență care poartă nu locurile și faptele în sine, ci mai ales reprezentările mentale despre ele. Inerente acestor medii este de aceea și o perimare implicită a ceea ce este reprezentat, așa cum și memoria care se dizolvă poartă propria ei interpretare prin prisma prezentului.
 
Căutarea unui sens existențial în fragmente de memorie și conștientizarea irecuperabilității unor evenimente trecute, infuzează imaginile cinematice din această expoziție cu o greutate și o lentoare, pe care par că o resimt toate personajele în cele două filme deopotrivă. Este greutatea istoriei – a unuia și aceluiași moment surprins în cele două filme: căderea blocului de est și, totodată, conștientizarea unei situații politice care a depășit limitele de toleranță personale și sociale. Cele două lucrări se întâlnesc pe o axă de sincronicitate istorică și emoțională, fiecare dintre ele formând un soi de palimpsest de materiale, momente în timp, povești în povești, în care distanța critică și meditativă față de evenimente devine personajul principal.
 
Filmul lui Uli M Schueppel Elektrokohle (Off Ways) suprapune material filmat în diferite momente temporale, construind un meta-discurs al propriului lui film: un road-movie din Berlin (Vest) către Berlin (Est) cu călătoria grupului Einstürzende Neubauten câteva zile după căderea Zidului pentru un concert în clubul VEB Elektrokohle. Inserții cu comentarii ale unor participanți la acest concert mitic, 20 de ani mai târziu, conferă materialului filmat în 1989 un context mai larg cultural dar și o gravitate pe care participarea la prezentul ingenuu nu îl relevă.
 
Curatoarea Patricia Morosan a decis să includă și fragmente dintr-un scurt film de Uli M Schueppel (DeKonstruktion) care documentează demolarea în 2006 a Palast der Republik  – sediul dezafectat al parlamentului în Germania de Est (închis imediat după căderea Zidului și folosit ca spațiu cultural între 2004 și 2005). Demolat în ciuda protestelor vehemente, a fost înlocuit de o controversată reconstrucție a palatului Hohenzollern distrus la bombardamentele din al doilea război mondial și inaugurat anul acesta. Literalmente, Palast der Republik sunt construcțiile noi care se prăbușesc (trad. ‘einstürzende Neubauten’) și cu ele toată moștenirea devastatoare a Cortinei de Fier, pe care poetica band-ului, gândurile participanților din prezent și un al treilea strat de interpretare (filmul însuși) se așază în timp. Ne putem gândi și la Slavoj Zizek[1] care scrie că experiența realității este o ‘trezire’ la irealitate, în raport cu o realitate traumatică experimentată în trecut și păstrată în inconștient.
 
Al doilea film inclus în expoziție este Lange Weile (Plictis / Timp îndelungat) al Tinei Bara, compus din o colecție de imagini din perioada 1983–1989 fotografiate de autoarea în mare parte în Berlinul de Est, într-o perioada imediat precedentă căderii Zidului. Într-o durată care pare interminabilă, așa cum este percepută perioada istorică înainte de căderea zidului, corpul înregistrează acest timp suspendat în așteptarea schimbării. De fapt corpul gol pare o interfață – singura – cu care sistemul totalitar și represiunile lui pot fi înfruntate. Peisajele urbane descompuse, amnezice (clădiri, cartiere, curți interioare, căi de acces) din Berlinul de Est sunt ele însele arhive care au pierdut memoria istorică, ceea ce au fost înainte. Ruinele urbane arhivează resurse și materie consumate, care la rândul lor consumă individul și se regăsesc într-o experiență cotidiană fracționată.
 
Materialul de arhivă, care fundamentează cele două filme, și inserția lui într-o temporalitate prezentă, determină și o hibridizare a formatelor și a tehnicilor: fotografia devine film (în lucrarea lui Tina Bara), iar filmul VHS este raliat la o filmare digitală (în lucrarea lui Uli M Schueppel). Pentru a reitera faptul că fiecare mediu decantează altfel sensul imaginii, curatoarea a inclus și film stills preluate din lucrarea lui Uli M Schueppel pe Super-8.
 
La fel ca și filmul lui Uli M Schueppel filmul lui Tina Bara reține viața cotidiană a subculturilor dizidente și formele lor de rezistență la un mediu social represiv. Similar filmului lui Uli M Schueppel, discursul narativ și politic se construiește în prezent din momente dezinvolte si spontane, care au contribuit însă la mutații majore culturale și politice. În cele două filme arta devine energia cathartică prin care o schimbare mult așteptată se declanșează, iar timpul narațiunii este un timp interior.
 
(Text:Marta Jecu)
 
Organizatori: Switch Lab in partneriat cu Goethe-Institut București.
Expoziție co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
 
 
BIOGRAFII:
 
Tina Bara (1962) și-a început cariera de fotograf în RDG și a fost implicată în diverse grupuri politice de opoziție precum Femei pentru Pace. A studiat fotografie la Arno Fischer la Academiei de Artă, Leipzig. Începând cu 1993 predă fotografie acolo. Lucrările ei au fost expuse internațional în numeroase muzee și galerii; printre care galeria EIGEN+ART, Leipzig și Kunsthalle Erfurt. Printre expoziții recente se numără Not everything means something, honey, galeria EIGEN+ART, Leipzig, 2019;  Ego Sum… , Prima Center Berlin, 2019;  In einem anderen Land, Kunsthalle Erfurt, 2018.
 
 
Uli M Schueppel (1958) a studiat germanistică, literatură și lingvistică în Heidelberg și regie de film la Academia de Film (DFFB) în Berlin. Pe lângă scurtmetraje, videoclipuri și animații, opera sa include numeroase lungmetraje aparținând diferitelor genuri de film. Acestea au fost proiectate internațional, la multe festivaluri de film; printre care la festivalul internațional de la Berlin Der Atem (2019), Brötzmann – Da gehört die Welt mal mir (2012), Elektrokohle (Von Wegen) (2009). Instalațiile video si lucrările foto ale lui Schueppel sunt expuse internațional începând cu 2006: printre care la Museum of Modern Art, New York, Institute of Contemporary Arts, Londra și în Haus der Kunst, München.

[1]             
Žižek, S. (1996), ‘From virtual reality to the virtualization of reality’, in T. Druckrey (ed.), Electronic Culture: Technology and Visual Representation, New York: Aperture, pp. 290–295.
 
Măsuri pentru prevenirea răspândirii COVID-19
Pentru siguranța dvs., evenimentele din Pavilion 32 vor fi organizate ținând cont de regulile sanitare în vigoare.
Sunt obligatorii păstrarea distanței între spectatori, folosirea dezinfectantului la intrarea în locație și purtarea corectă a măștii pe toată perioada discuțiilor și evenimentelor publice.
Ca să vă asigurați un loc la evenimentul dorit, vă recomandăm să ne scrieți pe adresa pavilion32-bucuresti@goethe.de
 
În cazul în care cineva vine fără rezervare, organizatorii îi roagă să se înregistreze  cu nume și adresă de e-mail sau număr de telefon în listele de prezență. Vor fi respectate regulile GDPR (pentru prelucrarea datelor cu caracter personal) și acele liste vor fi distruse după 30 de zile.

 

Înapoi